Administratie
“Cine lucrează în Comisia de Urbanism? 3-4 oameni. Ceilalţi nu se exprimă”
de Ziua de Cluj, 13 iulie 2009, 21:37
Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor Transilvania, membru al Comisiei de Urbanism a municipiului Cluj-Napoca, propune proceduri noi pentru funcţionarea acesteia.
Arhitectul clujean discută despre responsabilitate în Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism (CTATU), întârzierea avizelor în cazul unor proiecte şi urgentarea altora, proiecte de turnuri şi negocierea urbanistică.
Ce se întâmplă cu terenurile de la Palocsay? Vor reuşi Primăria şi arhitecţii să gândească un cartier, după regulile urbanismului din 2010? Sau poate nu trebuie aşa ceva acolo?
Nu trebuie în momentul acesta. Avem un oraş ce are o zonă centrală şi nişte zone constituite, care au nişte probleme şi asupra cărora trebuie intervenit. Avem nişte inserturi de zone care trebuie modificate, în general cele industriale, cu poziţii foarte bune în oraş, care vor trece prin nişte schimbări, avem, apoi, nişte zone de dezvoltare exterioară, rarefiate, ce trebuie terminate. Avem Bună Ziua, Borhanci, Câmpului. Acestea trebuie “închise”, trebuie stimulată acolo construcţia fiindcă nu poţi să le sigilezi. Sunt oameni acolo care trăiesc la 200 m unul de altul, cu o infrastructură nici măcar rurală. Abia după rezolvarea acestor aspecte aş discuta despre un cartier nou, realizat pe alte principii. Fuga de problemele existente şi ideea de a face altceva de la zero nu e sănătoasă.
în momentul în care oamenii îşi primesc terenurile înapoi, există riscul ca lucrurile să se mişte şi acolo ca în Europa sau în Borhanci.
Unul dintre mecanismele prin care au fost posibile astfel de situaţii ţine de problema tranzacţiei cu terenuri. Pământul trece de la unul la altul, de la un speculant la altul, dar nimeni nu adaugă nimic, în afară de intenţii, cifre, autorizaţii.
Impunerea unor indici urbanistici mici poate genera un echilibru în zonă?
Coeficienţii urbanistici pot să facă treaba asta. E clar că a pune nişte coeficienţi corecţi e bine. întrebarea e care sunt aceia? Occidentalii discută acum despre oraşele care se restrâng. Trebuie să fii mai deştept într-un spaţiu restrâns. Densificarea inteligentă e văzută ca bună. Densitatea funcţionează bine doar dacă există civilizaţie, dacă se respectă regulile, dacă traficul este corect, dacă relaţiile între oameni sunt bune. Politica impozitelor în Cluj este defectuoasă, nu stimulează utilizarea clădirilor şi a terenurilor la adevăratul potenţial. Impozitele sunt prea mici. Mi se pare inadmisibil să deţii un mare teren fără să îl exploatezi. Ar trebui să ai un impozit atât de sever, încât să fii obligat ca, într-un interval de timp, să faci ceva cu terenul. Dacă tu nu poţi, îl dai altuia, în condiţiile pieţei.
Cum au apărut la Cluj atâtea proiecte de turnuri fără strategie sau studii prealabile?
La nivel internaţional, turnul nu este etichetat ca fiind ceva indezirabil sau greşit. Unii susţin că turnul poate să fie o maşină ecologică mult mai performantă dacă e gândit într-un anumit fel. Omenirea nu a ajuns la o concluzie de tipul “Turn, nu!”.
Dar să se facă atât de multe şi plasate peste tot?
De fapt, nu s-a făcut niciunul.
Ghinionul sau norocul izbucnirii unei crize financiare. Ideea e că ele au fost acceptate, avizate şi că pot fi construite. Au apărut în vechiul cartier evreiesc, pe un colţ de stradă, Piaţa Abator, în Zorilor, în Mănăştur, în Floreşti.
Dacă ar fi să le luăm la critică, unora le-aş spune “oribil”, altora “s-ar putea”, altora- “locul este interesant, proiectul propus nu are talia care ar trebui”. Situaţiile sunt diferite.
Unde aţi spune nu?
în cazul turnului de la Constanţa - Ploieşti (imobilul propus de ImoFinance – n. red.) aş spune clar nu, e realmente înghesuit. Pe locul acela s-ar putea discuta despre proiecte cu o reconstruire completă a întregii zone. Faci nişte operaţiuni infrastructurale ca să arăţi că zona a luat-o altfel, că proiectul poate fi susţinut.
Se făceau, în acest caz, paralele cu proiectul Flacăra.
Flacăra şi Napochim sunt înconjurate de cu totul alte zone. întrebarea este ce se întâmplă în vecinătate, cum reglementezi. Asta am încercat să transmit şi când au venit cei de la Albert Speer (proiectanţii germani contractaţi de LBBW pentru Flacăra – n. red.) cu proiectul lor, formidabil din punct de vedere formal! Frumos, dar nu se lega absolut deloc cu zonele învecinate. Proiectul a avut o prea mare susţinere, a fost prea dorit şi atunci când un proiect este prea dorit, nu se condiţionează.
Politicul, administraţia dictează încă într-o asemenea măsură? Impresia este că, atunci când un proiect e dorit politic, nu mai contează ce spun arhitecţii. Cum simţiţi treaba asta în Comisia de Urbanism?
Fac o paralelă cu Baia Mare. Colegii îmi spuneau că şi ei au Comisie de Urbanism, care avizează proiectele, apoi merg în Consiliul Local (CL), iar acolo e vot. Arhitecţii nu ştiau dacă proiectul trece sau nu, e ca un fel de loterie. La Cluj e exact invers. Dacă un proiect a ajuns la CL, el trece. Comisia Tehnică dă nişte avize, noi facem acolo un fel de prenegociere pe nişte elemente, în anumite condiţii. Acestea trebuie să treacă prin comisia de urbanism a consilierilor, care este extrem de responsabilă.
Oricum, primarul are majoritatea consilierilor.
Aici e nemulţumirea mea. Instrumentele nu sunt cumulate. Fiecare trebuie să aibă aport.
Aşteptăm reacţii de la arhitecţi, dacă nu de la consilieri locali. Şi în Comisia de Urbanism sunt arhitecţi care au drept de vot.
Cine vorbeşte în Comisie, cine comentează? Cine lucrează? Cine încearcă să dea soluţii, argumente, să pună condiţii? 3-4 oameni. Ceilalţi nu lucrează, nu se exprimă. Nu avem un dialog pe argumente.
Nici măcar arhitectul-şef, Ligia Subţirică.
Exact asta i-aş putea reproşa. Pentru mine, aceşti oameni nu lucrează în aceeaşi comisie. Eu simt că mă duc într-o comisie restrânsă cu doar câţiva oameni, în care aducem nişte argumente. Nu simt colaborare.
Cum se poartă aceste negocieri urbanistice la Cluj? E cazul STK, unde s-au pus nişte condiţii, al BB Imobiliare, care a trecut de la 600 la 1.000 de locuinţe, deşi aţi spus nu în acest caz. Nu a contat. Se poate spune că funcţionaţi ca acoperire.
Eu mi-am spus punctul de vedere şi am votat în consecinţă. Poate că instrumentul nu funcţionează. în acest caz, pot să spun că lucrurile nu funcţionează, aşa că am ieşit, demisionez. Altă variantă este să propunem un alt instrument de lucru. Am încercat să scriu nişte proceduri pentru optimizarea activităţii de aprobare, de la certificatul de urbanism până la proceduri, la timpii de răspuns.
Am propus un scenariu. Ce se întâmplă dacă proiectul este incomplet, ce departament răspunde. Procedura pe care le-am sugerat-o e greu aplicabilă din cauza capacităţii reduse de lucru din Primărie, a personalului, numeric şi ca şi competenţă. Revenind la CTATU, cine răspunde de fapt? Eu consider că răspund strict de ceea ce spun eu acolo şi de votul meu. Dacă poziţia mea e alta decât rezultatul votului întregii comisii, ce-aş putea să mai fac? Dacă la un proiect controversat sunt opinii ce se consemnează, deşi are aviz, poate merge la CL cu această anexă. Consilierii văd că pot vota un Plan Urbanistic Zonal, dar sunt nişte puncte de vedere contradictorii.
Sunt oameni care spun că stau de 1-2 ani cu o simplă modificare pentru o casă, iar alte proiecte trec repede prin procedurile de avizare.
S-ar putea să aştepte din mai multe motive. Unii, pentru că proiectul nu e acceptat din punct de vedere urbanistic şi e în permanenţă dat la o parte. Orice persoană are dreptul însă la un răspuns. Unele situaţii sunt tratate diferit: fie sunt promovate mai “sportiv”, fie sunt frânate. Al treilea lucru care întârzie procesul este eroarea profesională. Eu, cu firma mea, am avut astfel de probleme. Unele proiecte merg corect, dar, din cauza incapacităţii de procesare, întârzie, unele merg mai repede pentru că sunt susţinute, unele merg mai încet pentru că se doreşte să nu reuşească, iar în cazul altora se fac greşeli. Cele frânate mi se par inadmisibile, iar cele care merg prea repede au probleme de calitate.