Coltul zilei
Imposibila alianţă
de Ziua de Cluj, 20 iulie 2010, 22:38
Mai multe personalităţi politice, făcându-se ecoul unor adânci meditaţii prezidenţiale, tatonează terenul, din ce în ce mai insistent în ultima vreme, în ideea unei alianţe PD-L - PNL.
Pe care, de câte ori sunt întrebaţi, liberalii o resping cu
hotărâre. Se pune mai întâi întrebarea dacă intenţia este serioasă sau doar de
natură diversionistă. Iar în eventualitatea în care poate fi luată în serios o
asemenea invitaţie, urmează a doua dilemă. Este posibilă, cu adevărat, o nouă
alianţă PD-L – PNL?
Traian Băsescu, precum şi o serie de lideri PD-L, ar putea
monta o capcană psihologică. Atât în PSD, cât şi în PNL, cele două importante
partide de opoziţie, există curente divergente, în raport cu proiectul unei
alianţe care să răstoarne Guvernul Boc, atunci când UDMR va face
stânga-mprejur. Unii socialişti consideră că, indiferent de fenomenele de
creştere electorală, un viitor guvern trebuie să se bazeze, în mod obligatoriu,
pe o majoritate confortabilă, care nu ar putea fi realizată fără liberali.
Alţii, dimpotrivă, cred că viitorul PSD-ului este să alerge singur pe culoar,
doar având şansa ca într-o bună zi, relativ curând, să poată obţină peste 50 la
sută din voturi. Evident, pe seama gravelor hemoragii electorale pe care le
suferă PD-L. în tabăra socialiştilor nu se manifestă prea multe preocupări de
natură doctrinară atunci când e luată în
discuţie eventualitatea unei alianţe cu liberalii.
în PNL, din contră, criteriile de natură doctrinară sunt
predominante. în special cele care vizează sistemul de impozite şi taxe. PNL nu
admite ca performanţa individuală ori colectivă, concretizată prin venituri mai
mari, să fie penalizată, în timp ce socialiştii insistă pentru impozite
diferenţiate.
Sesizând asemenea diferende în interiorul celor două partide,
Traian Băsescu ar putea încerca să lărgească falia, lansând ipoteza unei
alianţe cu liberalii.
Dar la fel de posibil este să nu asistăm la o diversiune.
Dacă Traian Băsescu şi o parte a staffului pedelist vor cu adevărat o alianţă
cu liberalii, o primă explicaţie ar fi intenţia de a disipa răspunderea pentru
gravele contraperformanţe de până acum. Dacă, în ceasul al doisprezecelea,
liberalii ar accepta o alianţă, Traian Băsescu se gândeşte că ar mai fi încă
timp ca vina pentru dezastru să fie aruncată, înaintea alegerilor, pe umerii
acestora. Să le acord, însă, pesediştilor beneficiul bunei - credinţe. Poate că
ei iau, într-adevăr, în serios o asemenea alianţă, gândindu-se că împreună cu
liberalii ar putea forma un guvern mai performant. Poate. Dar de ce ar accepta
liberalii? Doar din dorinţa de a reveni mai repede la putere?
Refuzul liberal se sprijină pe argumente mult mai solide
decât o eventuală acceptare. în primul rând, chiar dacă în opoziţie PD-L s-a
autodeclarat şi chiar automanifestat uneori ca un partid de dreapta, la
guvernare fiind, a făcut gesturi care îl definesc, în continuare, aşa cum a
fost şi pe vremea FSN-ului, drept o formaţiune de stânga. Cel mai elocvent
exemplu este chiar sistemul de taxare. Care lasă impresia unei răfuieli cu
proprietatea privată şi economia de piaţă, bazată pe libera concurenţă.
Până una alta, ceea ce ar fi în avantajul PD-L-ului,
respectiv o alianţă cu unul dintre cele două partide, este în dezavantajul
celorlalţi. Şi invers. Atât liberalii, cât şi socialiştii câştigă dacă aleargă
singuri.