Coltul zilei
Un tunel în Muntenegru
de Ziua de Cluj, 01 iulie 2010, 23:54
Republica Muntenegru, care are 670.000 de locuitori, arată ca un veritabil stat al Uniunii Europene. Deşi războiul din Iugoslavia a întârziat-o în acest proiect. Este o mică Elveţie pe Coasta Dalmată.
Şi are nu unul, ci două tuneluri săpate în munte, în lungime
totală de 6 kilometri. Despre această lucrare voi vorbi. Motivul este umilinţa
pe care am simţit-o ca român atunci când am trecut, la propriu, prin
Muntenegru.
în 1991, Petre Roman, pe atunci prim-ministru al României, a încercat
să iniţieze un proiect care ar fi putut asigura o importantă legătură rutieră
pentru traficul naţional, dar şi locuri de muncă pentru mii de familii de
mineri. Era vorba de o străpungere prin munţi, de un tunel Comarnic – Timiş, în
lungime de 32 kilometri. Ar fi costat
atunci de zece ori mai puţin decât solicită acum Bechtel, în baza unui contract
bătut în cuie. De ce nu s-a făcut în 1991? De ce nu s-a făcut nici până azi?
Ministrul Transporturilor, atunci, ca şi încă de câteva ori
mai târziu, era Traian Băsescu, actualul Preşedinte al României. Tunelul
Comarnic - Timiş a rămas un simplu gând al unui premier debarcat de reacţiunea
comunistă, pentru că Traian Băsescu s-a opus. Refuzând până şi să facă un
proiect. Şi tot el este responsabil, alături de ceilalţi trei pedelişti care au
mai condus acest minister, că nu avem nici până astăzi tunelul Comarnic –
Timiş. O legătură civilizată între două provincii istorice româneşti. O arteră
indispensabilă dezvoltării turismului şi schimbului de mărfuri.
în Muntenegru, 6 kilometri de tunel au fost construiţi
într-un timp record. în circa doi ani. Numai prin forţe proprii. La nivelul
celor mai înalte standarde ale Europei Occidentale. A costat, tot aşa cum ar fi
costat Comarnic – Timiş în 1991, adică de zece ori mai puţin decât va primi
Bechtel, dacă va face vreodată lucrările. Iar ceea ce este mai important e că
noi, cu o populaţie de peste 20 de milioane de locuitori, eşuăm de douăzeci de
ani în materializarea unui proiect rutier indispensabil modernizării României,
în timp ce Republica Muntenegru, stat nemembru al Uniunii Europene,
nebeneficiar al unor fonduri destinate unor asemenea lucrări şi cu o populaţie
de numai 670.000 de locuitori, a reuşit. Repet şi insist, fără niciun fel de
sprijin din afară.
Un tunel prin Muntenegru şi absenţa unui tunel prin Munţii
Carpaţi mă umileşte, ca cetăţean român. Pentru că un simplu tunel face
diferenţa dintre o conducere potentă şi o conducere impotentă.
Cum ar fi fost România, dacă nu am fi avut mineriadele, în
special pe cea din septembrie 1991, care a aruncat ţara
cu douăzeci de ani în urmă, izolând-o de valorile occidentale? Cum ar fi arătat
România, dacă miile de familii de mineri ar fi avut de lucru şi ar fi putut
trăi în mod decent? Cum ar fi arătat România dacă reacţiunea comunistă nu i-ar
mai fi putut asmuţi pe mineri împotriva Guvernului?
Iată puterea simbolică a unui simplu tunel. Te mândreşti când
îl ai şi eşti umilit ca cetăţean atunci când nu îl ai. Ei îl au. Noi, nu.