Cutremur în tagma istoricilor: ardelenii nu ar fi vrut unirea cu România, în 1918

Cutremur în tagma istoricilor: ardelenii nu ar fi vrut unirea cu România, în 1918
Lucian Boia, despre Marea Unire: Cei mai mulţi dintre români nu auziseră de „idealul naţional".

Un nou eseu istoric polemic, conţinând o serie de reinterpretări în jurul unor probleme cheie ale istoriei naţionale şi europene, propune cunoscutul istoric „deconstructivist" Lucian Boia, în volumul „Primul războiul mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări", apărut la editura Humanitas. Volumul de 117 pagini poate fi achiziţionat de la librăria editurii din strada Universităţii, la preţul de 25 de lei.

Lucian Boia, cunoscut pentru o serie de cărţi incomode de istorie, care pun sub semnul întrebării mai ales modul în care istoriografia română s-a raportat la identitatea naţională, publică în cea mai nouă carte a sa o serie de opinii extrem de controversate despre destinul României în Primul Război Mondial, despre idealurile românilor transilvăneni şi raportarea lor la Imperiul Austro-Ungar.

ZIUA de CLUJ a selectat cele mai polemice afirmaţii ale istoricului Lucian Boia din acest volum şi a solicitat opinia unor istorici clujeni de orientări diferite pe marginea acestora.

Iată câteva paragrafe din carte:
„Mitologică este invocarea unităţii naţionale ca un „vis de veacuri" al românilor, aşadar începând dintr-o vreme cînd nimeni în Europa nu urmărea asemenea proiecte. Mitologică şi cvasiunanimitatea care s-ar fi manifestat in sprijinul intrării României în război, alături de Puterile Antantei în vederea eliberării Transilvaniei. La fel şi trecerea sub tăcere a faptului că opţiunea pentru Transilvania însemna şi renunţarea (aparent definitivă) la Basarabia".

"Ceea ce bate însă la ochi e faptul că Adunarea de la Alba Iulia nu avea cum să suplinească un referendum, nu doar românii erau în drept să decidă asupra viitorului Transilvaniei, ci toţi locuitorii acesteia. Aproape jumătate din populaţie nu a fost, aşadar, întrebată dacă doreşte sau nu să intre în frontierele României".

„Peste toate Armata Română s-a dovedit complet nepregătită pentru războiul modern. I-a mai revenit şi misiunea, practic imposibilă, de a acoperi cel mai lung dintre fronturi. Între arcul munţilor Carpaţi şi întregul curs al Dunării de la intrarea fluviului în ţară până la mare, traversând şi frontiera terestră a Dobrogei".

„... Corespundea „intrarea în acţiune" din august 1916 unui „ideal naţional", împărtăşit de toţi românii? Ar fi prea mult de spus! Cei mai mulţi dintre români, ţărani (80 la sută din populaţie) şi neştiutori de carte (60 la sută), aveau cu totul alte preocupări şi alte griji; probabil nici nu auziseră de „idealul naţional". Acesta era prezent în sfera mult mai restrânsă a „opiniei publice", formată din persoane cu oarecare fond de cultură şi manifestând mai mult sau mai puţin interes pentru treburile publice".

„Transilvania plus Bucovina păreau a fi o răsplată suficient de convingătoare pentru a uita cu totul cealaltă provincie românească, Basarabia, de care nici nu putea fi vorba în condiţiile alianţei cu Antanta, adică şi cu Rusia. ....aşadar intrarea în acţiune la 1916 nu avea cum să urmărească deplinul ideal naţional, ci un ideal naţional trunchiat, cu Transilvania şi Bucovina , dar fără Barasabia".

Istoricul Ottmar Traşcă consideră că „Boia vine în istorie cu reinterpretări a unor fapte istorice controversate, şi asta e un câştig. Are o serie de volume bune, mai ales „Mit şi conştiinţă în istoriografie română", care mi-a plăcut mult. Şi eu consider că România nu era pregătită să intre în primul război mondial. Încă nu am citit noua carte a lui Boia, pot să spun o opinie după ce o citesc", a comentat doctorul în istorie Ottmar Traşcă.

Istoricul Ion Novăcescu este de altă părere: „Domnul Boia face un efort jalnic de a pune în discuţie, de a destructura ceea ce Brătianu a făcut. Faptul istoric a fost. Vine Boia acum, la patru ani inainte de a sărbători centenarul unităţii naţionale, şi pune în discuţie ce a făcut Brătianu. Acesta a făcut România Mare! Să vii să spui acum că Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia nu a fost legitimă, când s-a făcut în cel mai democratic mod cu putinţă, vot legiferat tot de Brătianu prin decret-lege, e complet exagerat. E hilar să judece ce alţii s-au făcut. S-a făcut unitatea românescă, asta e un fapt istoric de netăgăduit".

Doctorul în istorie Ionuţ Ţene susţine, într-un editorial din napocanews.ro, că "pentru Boia marii istorici români de la Haşdeu, Pârvan, Iorga, la Giurescu, Panaitescu sau G. Brătianu au fost tributari naţionalismului şi autohtonismului ortodox, iar Biserica Ortodoxă Română (BOR) a profitat de comunism ca să lovească în greco-catolicism, ca ferment al occidentalizării României... pe Lucian Boia îl putem încadra mai corect într-un curent cultural de literaturizare a istoriei, nicidecum într-o ierarhie a istoricilor români contemporani".

La lansarea volumului de la librăria Humanitas Cişmigiu, din Bucureşti, Lucian Boia a fost contrat de un naţionalist român care a afişat un banner pe care se putea citi sloganul „Credeţi-mă, sunt profesor de istorie", scris sub o imagine cu Pinocchio.

"Unii istorici se reped în sinteze"

Și fostul ministru de Externe Andrei Marga a comentat pentru ZIUA de CLUJ pe marginea acestui subiect: "Nu am citit încă această carte. De aceea nu-mi permit să o comentez. Am în minte alte scrieri ale istoricului Lucian Boia, mai ales ”Capcanele istoriei”. Aș face de astă dată doar patru remarci cu privire la scrisul istoric din țara noastră din ultimele două decenii. Prima este aceea că mulți istorici stau prea puțin în arhive, iar aceasta se simte în soliditatea și credibilitatea analizelor lor. Nu poți să te pronunți despre momentele cruciale ale istoriei României fără o documentare sistematică în arhive, cu instrumentele științelor auxiliare ale istoriei și cu tehnici interpretative bine puse la punct. Vedem bine că publicarea seriilor documentelor istorice ale României este cel mult la mijloc.În al doilea rând, unii istorici se reped în sinteze, fără a publica în prealabil indispensabilele monografii. De aceea, sintezele lor nu se pot compara ceea ce se face pe aceleași subiecte în alte țări.

În al treilea rând, se face istorie lejeră, de speculație, uneori doar de conotare a unor cuvinte, în loc să se intre în profunzimea factuală a perioadelor și momentelor istorice spre a reconstitui straturile istoriei efective, grele de conținut.

În al patrulea și ultimul rând, nu ar trebui ca cea mai nouă ideologie, de pildă, neoliberalismul, să treacă drept viziunea finală asupra istoriei. În definitiv, la propriu, scrierea matură a istoriei nu este dependentă mereu de cea mai recentă ideologie, ci stă pe picioare proprii, impuse de cercetarea serioasă a arhivelor”, a spus Marga.

 

Tiberiu FĂRCAŞ

clujulcultural.ro

Loading...
Etichete
Comenteaza