Cultură

Nicolae Steinhardt şi alţi câţiva

Peste 20 de teologi şi oameni de cultură, mulţi clujeni, îl evocă pe celebrul “gânditor de la Rohia” într-un volum de interviuri.
  • Mănăstirea Rohia (foto stânga) este spaţiul invocat cel mai des în volumul “Convorbiri despre Nicolae Steinhardt” (foto copertă) / foto Ioana Tohat

    Mănăstirea Rohia (foto stânga) este spaţiul invocat cel mai des în volumul “Convorbiri despre Nicolae Steinhardt” (foto copertă) / foto Ioana Tohat

Publicitate

“Câţiva dintre cei care l-au cunoscut, pasager sau îndeaproape, pe N. Steinhardt, câţiva care nu l-au cunoscut faţă către faţă, dar au scris texte de referinţă despre viaţa şi opera lui, sunt chemaţi în această carte (...) Fiecare cu povestea lui, fiecare cu întâlnirea lui şi toţi la un loc fascinaţi de prezenţa vivantă a celui care a scris «Jurnalul fericirii» şi «Cuvinte de credinţă». Vorba lui N. Steinhardt: «Eu însumi şi alţi câţiva»”.

Aceste cuvinte ale părintelui Ioan Pintea, unul dintre apropiaţii călugărului de la Rohia, “recomandă” publicului volumul lui Călin Emilian Cira, “Convorbiri cu Nicolae Steinhardt”, publicat de Editura Eikon. Printre cei care compun portretul fascinant al lui Steinhardt se numără personalităţi teologice şi culturale, de la părintele Mina Dobzeu, cel care l-a botezat “în Hristos”, în puşcăria comunistă, episcopul Justinian Chira al Maramureşului, care l-a uns în monahism, sau stareţul mănăstirii Bixad, Emanuil Rus, fost ucenic al lui Nicolae Steinhardt, la comentatori şi editori ai operei sale, precum părintele Ioan Pintea, George Ardeleanu sau Nicolae Băciuţ. Nu lipsesc nici clujenii: scriitorii Virgil Bulat, coleg de detenţie la Gherla, Alexandru Vlad şi Adrian Popescu, universitarii Aurel Codoban şi Virgil Ciomoş, teologul Ştefan Iloaie şi speologul Iosif Viehmann.

Toate mărturiile sunt tulburătoare, de la cele din detenţia politică până la evocarea ultimelor clipe de viaţă ale lui Steinhardt. Emoţionant descrie arhimandritul Mina Dobzeu botezul creştin al evreului Nicu-Aurelian, în condiţiile precare ale puşcăriei, în 15 martie 1960. “A învăţat «Crezul», rugăciuni şi, în cele din urmă, am oficiat Botezul, aşa simplu, în condiţiile în care eram. După ce-i făcusem catehizarea, când am venit de afară, adusesem apă curată şi cu un ibric (...) l-am botezat prin turnare. (...) Şi am mai zis o rugăciune aşa improvizată, pe cât mai ţineam noi minte ritualul Botezului”. Părintele Emanuil Rus vorbeşte despre ultimele dorinţe ale lui Nicolae Steinhardt, în preajma morţii, şi despre înmormântarea făcută sub “supravegherea” Securităţii.

Călugărul de la Rohia rămăsese un “duşman” al regimului, cum reiese şi din interviul cu Virgil Ciomoş. “... era o persoană veselă, bine dispusă. Singura lui problemă era aceea de a cântări cât anume din ceea ce primise prin botez trebuia convertit într-o atitudine civică de protest faţă de imoralitatea, de şmechereala şi de laşitatea ce abundau în jurul nostru. Colindam împreună pădurile Clujului, încercând să întocmim liste de potenţiali protestatari. (...) A încercat de câteva ori să ajungă la Doamna Doina Cornea”, dezvăluie universitarul clujean, care a fost şi depozitarul manuscrisului celei mai de succes cărţi a lui Steinhardt, “Jurnalul fericirii”. Prozatorul Alexandru Vlad descrie anecdotic cât de greu i-a fost să-l tutuiască pe Steinhardt, din cauza diferenţei de vârstă. Până la urmă, cei doi au convenit să converseze în engleză, unde nu există pronume de politeţe. “S-a cunoscut cu Mircea Zaciu prin mine, şi eu am făcut prezentările. A fost ceva cam aşa: «D-le profesor, vi-l prezint pe Nicu». Nicu fiind mai în vârstă decât Zaciu, şi eu mult mai tânăr ca amândoi”, îşi aminteşte Vlad.

Aurel Codoban evocă o discuţie din care a “moştenit” o formulă etică fundamentală a lui Nicolae Steinhardt. “Formula, care poate fi regăsită în «Jurnalul fericirii» şi pe care, moştenind-o, o pot transmite astfel şi altora ca maximă morală, este: «Nu te compătimi!»”, spune Codoban. Părintele Ştefan Iloaie relevă portretul călugărului de la Rohia în rugăciune: “Am fost şi mă simt şi acum marcat de felul în care rostea, ca nimeni altul, «Canonul de umilinţă către Mântuitorul Iisus Hristos», în ceas de noapte, la slujba de Miezonoptică, între orele 22:00 şi 23:00, în bisericuţa de la Rohia. N-am mai auzit niciodată o rugăciune rostită aşa cum o rostea el. Simţeai că se roagă: cuvintele pătrundeau în tine”, mărturiseşte teologul clujean.

“Fraţi întru Dali”

Aflând de pasiunea lui Steinhardt pentru marele pictor Salvador Dali, profesorul Iosif Viehmann l-a anunţat pe călugărul de la Rohia că-l va vizita pentru a-i arăta nişte diapozitive. “Eu sunt conferenţiarul şi publicul este Nicolae Steinhardt. Nimeni altul în sală. (…) Când termin, apare cuvântul «Sfârşit» pe ecran. Nicolae Steinhardt mă ia la propriu în braţe. Mă pupă pe amândoi obrajii şi zice: «Suntem fraţi întru Dali»”, descrie speologul clujean prima sa întâlnire cu “gânditorul din Rohia”.


Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.