Absolutul din noi şi mai presus de noi

Absolutul din noi şi mai presus de noi
Fascinați de ciorovăielile politicienilor și ale vedetelor de carton care se lăfăie pe sticlă, uităm că suntem vii și că pe acest leagăn al vieții suntem înconjurați de ființe vii. Uităm de valorile absolutului, cele care au dat naștere la tot ce ne înconjoară, dar cu osebire nevolnicei noastre ființe.

La început de an facem tot felul de bilanțuri, mai ales din lumea sporturilor, a politicii, a fenomenelor extreme, a întâmplărilor haioase și a vorbelor glumețe. An de an, însă, uităm de contribuția pe care o aduc la viața noastră de primate atotputernice știința și cercetarea științifică. Pălăvrăgim la nesfârșit despre bolile fatale ale unor vedete, uitând de numărul tot mai mare de vieți care sunt salvate și securizate prin contribuția științei. Visăm cu ochii deschiși la mașini mai performante și, mai ales, mai frumoase, dar neglijăm aproape disprețuitor contribuția științei, care le face mai eficiente, din punct de vedere energetic, și mai sigure în utilizare, în același timp.

Știința este eroul neștiut al acestei perioade de avânt în așteptările, speranțele, dar și în posibilitățile umanității de a călca totul în picioare în urmărirea respectivelor așteptări și speranțe. Fără să vrea, știința a dat o tragică apă la moară poftelor umanității de cotropire și posesie: poștalioanele au devenit trenuri de mare viteză, corăbiile au ajuns adevărate bastimente pașnice care pot căra sute de mii de tone de mărfuri, carele au devenit camioane grele cu zeci de roți, iar avioanele... au rămas tot avioane, dar care azi-mâine vor putea transporta nu două persoane, ci mii și mii.

Dincolo de excesele tehnologice pe care le face posibile, știința ne încântă în permanență cu noi și noi dezvăluiri palpitante despre propria noastră natură, dar și despre modul în care funcționează lumea care ne înconjoară. De pildă, anul 2017 a fost anul unei revoluții majore în biochimie. Se știe că ființele omenești sunt homeoterme și endoterme, adică păstrează o temperatură internă relativ constantă, aceasta fiind obținută prin resursele interne ale organismului.  Ceea ce înseamnă că temperatura corpului uman se situează în apropierea temperaturii de 37°C,  toate cercetările și studiile care se fac asupra fiziologiei umane plecând de la premiza că această temperatură domnește peste tot în corpul nostru. În consecință, cercetările de laborator asupra fiziologiei celulare se desfășoară la această temperatură.

Un obiect prioritar de studiu în fiziologia celulară sunt mitocondriile, organite celulare microscopice care sunt adevărate „centrale energetice", procesele chimice pe care ele le găzduiesc asigurând energia necesară bunei funcționări a celulelor. Cercetările „in vitro" s-au făcut cu regularitate la temperatura de 37°C, fapt care părea de la sine înțeles. Până anul trecut, când un colectiv de oameni de știință de la Inserm (Franța) a folosit o substanță fluorescentă care poate indica temperatura unei componente biologice în timp ce aceasta se află în funcționare.

Și... stupoare! Măsurători de netăgăduit arată că temperatura la care lucrează mitocondriile se ridică la 50°C! Ceea ce schimbă fundamental nu numai înțelegerea mecanismelor biochimice mitocondriale (la această temperatură reacțiile chimice sunt de trei ori mai rapide, permeabilitatea membranelor este mult mai mare), ci și modul în care ne vedem propriul corp. Imaginați-vă că în oricare moment se află în corpul nostru miliarde de puncte fierbinți, încălzite la 50°C, puncte din care pornește energia care ne încălzește corpul până la mult obișnuitele 37 de grade. Deodată, este imperativ să revedem tot ce cunoșteam despre funcționarea celulelor din corp și să reanalizăm toate experiențele pe care se sprijină laborioasa știință a biochimiei.

Este poate cazul să ne întoarcem spre demult uitata „teorie a biostructurii", elaborată în urmă cu 50 de ani de către academicianul Eugen Macovschi... Unul dintre postulatele acestei teorii era că materia vie arată mereu însușiri superioare însușirilor elementelor componente. Dovada vie o avem acum: toate experimentele cu mitocondrii s-au făcut în afara celulei, la temperatura de 37°C, în timp ce funcționarea ei în mediul celular se petrece la temperatura de 50°C! Datorăm, deci, academicianului Macovschi  o apreciere postumă, oricât de întârziată ar fi ea.

Știința anului 2017 ne delectează și cu alte descoperiri fascinante. Secole de-a rândul, am fost obișnuiți să numim vreun semen de-al nostru aflat în stare vegetativă „legumă". Dar cunoștințele la zi în domeniul biologiei celulare arată că plantele sunt capabile de anticipare, de reacții defensive, de luciditate și de memorare. Cum, o să întrebați, doar ele nu au un creier... Ei bine, așa cum funcțiile de hrănire și de respirație sunt prezente în fiecare celulă înzestrată cu clorofilă, la fel este prezentă și funcția cognitivă, situație confirmată de recentele cercetări din domeniul cogniției vegetale. Mai mult, aceste viețuitoare care par atât de placide și de absente sunt capabile de comunicare, de sociabilitate, de cooperare și de întrajutorare!

O astfel de constatare trebuie să fie un prilej de intensă reformare a scheletului moral al umanității. Trebuie să înțelegem că atunci când intrăm într-o pădure nu intrăm într-o etalare de metri cubi de material lemnos, ci într-o lume complexă, alcătuită din indivizi unici în felul lor, care dau naștere unei realități bogat structurate și profund funcționale. Viul este forma cea mai înaltă, cea mai complexă și mai bogată în manifestări pe care a atins-o evoluția materiei universale. Legile absolutului care l-au generat se regăsesc atât în microscopicele mitocondrii, cât și în impunătorii sequoia (cele mai mari organisme terestre).

Omul este și el o creație a acestui absolut, care lucrează în el după ce l-a creat din țărâna formelor biologice care l-au precedat. Iar omul ar trebui să cunoască acest lucru și să se apropie de propria ființă, dar și de tot ce-l înconjoară, cu pioșenia cuvenită unui templu. Fiindcă acel absolut este în noi, dar și mai presus de noi.

 

Loading...
Comenteaza