Editorial

And the Oscar goes to Dragnea!

Din vodevilul pus în scenă de la preluarea în dreaptă stăpânire a puterii de către alesul Dragnea lipsea doar Zoe. Dar acum, că Trahanache luptă să-i repare onoarea, avem toate personajele.
Publicitate

Dincolo de perdelele de fum se află însă o situație care face România vulnerabilă. Crima față de viitorul țării este că deși milioane de români au priceput că lupta internă este limitată la construirea unei platoșe legale pentru corupți, în pepinierele de partid cresc același sortiment de oșteni: dispuși să mintă în ciuda evidenței, să lupte pentru ce li se spune că reprezintă interesul general - căci statul sunt ei. M-aș referi și la PNL, dacă ar exista, dar despre morți numai de bine! Lucrăm cu singurul stabiliment care face agenda publică.

După mizeria cu Legea Grațierii, opera unui senator care mai are puțin și ne este prezentat de scenariști drept urmaș al luptătorilor din Făgăraș, activul superior din PSD lucrează febril. A trimis în emisiuni tinerei cu unghiile tăiate, tunși regulamentar, sau dudui cu fustițe până la genunchi și codițe împletite. Misiune simplă: să nege orice plan de grațiere a corupților, să apere la baionetă onoarea partidului și să deplângă soarta lui Moustache, a opta oară tradus de acest ninja de Bolintin, pe numele lui adevărat Șerban Nicolae. M-am prins cum îi selectează: îi pune la detectorul de minciuni.

Acești interpreți ai cântecelului „Noi în anul 2000" cresc din sămânța mirabilă, adică gata putrezită, a PSD, fără să deprindă exercițiul conștiinței, căci au văzut cheia succesului la talibanii care au strâns neofiții în jurul unei singure învățături: o mână spală pe alta. Să trecem însă la România vulnerabilă. Vă voi prezenta un scenariu cumplit, hiperbolic, care traduce în termenii riscului de securitate porcăria iertării de păcate a corupților. Vă las pe dumneavoastră să distingeți între elementele reale și cele aflate la limita nebuniei. Pornim de aici: primele instituții compatibilizate cu NATO au fost serviciile de informații. Ce însemna asta: primenirea de indivizi pe a căror loialitate nu se putea baza nici statul român, în noul context, dar mai ales partenerii săi. Interesul național n-a fost un argument puternic pentru cei scoși în afara sistemului, care învățaseră că dușmanul se află la Vest, prin urmare n-au abandonat armele. Unii au intrat în politică, alții s-au mulțumit să o sprijine discret, având în minte doar propria frustrare, visând ora decontului. Informațiile lor au fost vitale pentru construirea averilor, s-au făcut utili. Atât de utili încât atunci când caracatița avea toate tentaculele încolăcite în jurul statului nu s-a putut dispensa nimeni de ei decât cu riscul pulverizării întregii construcții.
Între timp au avut loc jocuri în Ucraina, pe care fostul Băsescu o dădea exemplu în 2014 pentru cum poate corupția distruge un stat. Nu mai comentez sucirea sa de acum, mi se face gura pungă. Iar acum imaginați-vă: un demnitar la vârf, cu acces la informații de securitate națională, controlat de ruși, care- i cunosc o vulnerabilitate (corupție), pus în conservă timp de 10-15 ani pentru a fi activat într-un moment cheie, primește după stază ordinul să dispară în momentul penetrării informatice a sistemului energetic național. Desigur, avem servicii de informații care veghează să nu ne fie stinsă lumina. Șefii informațiilor sunt numiți în baza legilor, iar legile le schimbă Parlamentul, dacă vrea, după cum îl taie capul. Operațiuni de tip „blitzkrieg" s-au mai văzut în România recentă. Cat credeți că le ia să schimbe legile securității? Mult, căci mai trebuie promulgate. Dar ce spuneți de o OUG? Nu se poate? Păi ce, nu s-a mai văzut? O OUG de decapitare a deciziei, politice și operative, a SRI, de pildă, a informațiilor militare (nu lucrează în România, dar poate lucrează în vecinătatea celor care ordonă atacul cibernetic) și a infirmațiilor externe, dublată de o toxiinfecție alimentară a celor care țin degetul pe butonul de curent, dublată de un virus pentru generatoarele auxiliare poate ține țara în întuneric un minut. Știți ce se poate întâmpla după un minut de penetrare a sistemului energetic național? Totul! Haosul!

Știu, e halucinant! Sunt argumente cu care pot combate eu însumi acest scenariu apocaliptic. E un film artistic, nici măcar unul bun. Dar am precizat: lucrăm cu paradigma hiperbolelor. Vreți un scenariu mai mic? Am un singur cuvânt: #Alegeri2009. Vreți un scenariu mai realist? În 2 ani se pot schimba legile astfel încât să ne reorientăm spre Est. Președintele poate întoarce o lege doar o dată. Ce urmează? Deșertul! Până atunci ce facem? Îi plângem de milă lui Moustache! Sau nu...

Editorial publicat pe evz.ro. 

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.