Bătălia pentru Cluj se dă la Alba Iulia

Bătălia pentru Cluj se dă la Alba Iulia
Am decis republicarea textului în urma mai multor comentarii postate pe internet, a mulţimii de telefoane primite de la simpatizanţi ai ambelor echipe şi, mai ales, a faptului că astăzi colegii mei au realizat o ediţie specială dedicată meciului “U”-CFR.

Clujul freamătă. Ardealul aşteaptă marea încleştare. Doi ani de la ultima întâlnire între marile rivale. Celebrul meci de o frumuseţe unică, al cărui scor nici măcar nu mai contează. Un meci de Cartea Recordurilor.
Un meci în care lumea a plecat de la stadion cu gândul că nu doar Cetatea eternă are Roma cu Lazio, nu doar Cetatea finanţelor italiene şi a modei transfrontaliere, Milano, are derby-ul Internazionale - AC Milan. Un adevărat “derby de la capitale” între bianco-celesti şi Giallorossi, un adevărat derby "della Madonnina" între nero-azzuri şi rosso-neri.

Nu doar în portul genovez se găzduieşte bătălia între grifonii de la Genoa Calcio şi Sampdoria. Nu doar la Torino, în oraşul gigantului Fiat, există Juve cu AC Torino. Nu doar bavarezii găzduiesc, la Allianz Arena, pe Bayern cu München 1860. Nu doar Madridul are bătălia capitalei între Real şi Atletico. Dar, poate, comparaţia cea mai potrivită, mai ales în acest moment, pentru derby-ul Clujului este bătălia de la Manchester, un oraş-simbol al fotbalului britanic, un oraş care îşi dispută supremaţia cu docherii din Liverpool şi cu marea capitală de pe Tamisa pentru punctul de referinţă al fotbalului total. Pentru a înţelege ce înseamnă un meci “U” cu CFR, acest derby nebun al Clujului, trebuie să te uiţi spre încleştarea dintre Manchester City şi United. Două echipe, acelaşi oraş, bani mulţi, marketing uluitor la United şi tradiţie nebună împletită cu bani de şeici la City. Manchester City, echipa “cetăţenilor”, cu o istorie parcă lipită, sigur la alte dimensiuni, de cea a Universităţii Cluj.

Când în Premier League, când în Liga a doua, când pe locul de retrogradare şi, cu toate acestea, cu un oraş în care “cetăţenii” domină. Dincolo, la United, poate cea mai iubită echipă din Marea Britanie, cu un marketing şi o soliditate financiară uluitoare, dar care acasă nu domină aşa cum o face la nivel naţional. În bătrânul Manchester, iubirile au două culori: bleu-celeste sau roşu aprins. Îi uneşte doar albul şi faptul că pot convieţui în acelaşi oraş. În România, CFR Cluj este revelaţia ultimilor 4-5 ani, însă acasă, în capitala Ardealului, CFR îşi împarte fanii cu nebunii frumoşi ai marelui oraş. Cei bolnavi de un simbol. Cei pătrunşi şi cuceriţi încă de copii de marea iubire. Unica iubire. Sunt aceia care cântau atunci când echipa lor de suflet era biciuită în noroaiele Ligii a treia sau batjocorită de arbitrajele ticăloase ale Ligii a doua. Sunt aceia care au privit ani la rând cu o uşoară invidie, mulţi şi cu admiraţie, maşina de fotbal creată în Gruia. Sunt cei care astăzi speră poate mai mult decât oricând în ultimii ani.

Mai mult decât oricând în ultimele confruntări. CFR are un lot de o valoare incontestabilă. Un lot care însă nu şi-a găsit cadenţa la acest început de campionat. Cu doar opt puncte din opt partide, cu o schimbare inopinată de antrenor, CFR suferă încă, însă e asemeni unui gigant adormit, astăzi încă rănit, dar tocmai de aceea mai periculos decât oricând. CFR trebuie să-şi apere gloria câştigată în ultimii ani. De partea cealaltă, nebunia frumoasă în alb şi negru a renăscut asemeni unei flăcări olimpiene. Debutul de campionat şi revenirea în Liga I au adus mai multe puncte Universităţii decât sperau şi cei mai optimişti dintre talibanii exilaţi ai tribunelor de pe “Cetate”. Trupa nebună a lui Pană e condusă asemeni batalioanelor de luptă ale bătrânului rege Priam la asediul Troiei. Cu un Claudiu Niculescu în rolul lui Ulise, cu un Gabi Boştină pe post de Agamemnon şi cu un Lemnaru în locul lui Ahile, Universitatea încearcă să doboare zidurile până acum apărate magistral de Cadu, Tony, Alcantara şi Gabi Mureşan. Dar bătălia pentru Cluj e uriaşă. Lemnaru va fi faţă în faţă cu Stăncioiu, iar Emil Dică va încerca să-l păcălească pe gigantul Matache.

Bud îl va avea în faţă pe cel reîntors la marea lui dragoste, Alex Păcurar, Culio va încerca să se anuleze cu Delgado, Unguruşan se va observa de la distanţă şi, poate, admirativ cu Rada, Hora se va lovi de Cvirik, Mendi se va uita cu colţul ochiului spre jocul lui Panin, Unguruşan îl va anula pe Bastos, iar super- Balde, cea mai mare surpriză a acestui început de campionat şi, poate, cel mai în formă jucător din Cluj la această oră, va fi, din nou, absolut magistral. Dar liderii se observă de la distanţă, asemeni unor conducători de oşti, la fel cum se vor observa şi se vor studia şi se vor bate ca doi gladiatori magicianul Claudiu Niculescu şi regele din Gruia, Cadu.

Va fi un meci de povestit nepoţilor, va fi meciul care poate hotărî vineri cine va domina în următorii ani Clujul. “U” freamătă să-şi ia o revanşă aşteptată mai mult decât orice de fanii în alb şi negru, iar CFR trebuie să confirme că nu a fost doar un curcubeu de primăvară. Mai sunt doar două zile până la momentul adevărului. Un moment unic pentru Cluj, un moment aşteptat pentru Ardeal, un moment special în bătrâna cetate a Unirii. Sunt convins că fanii celor două formaţii vor înţelege că trebuie să convieţuiască oricare ar fi rezultatul de vineri seară în oraşul de referinţă al Ardealului. Sper ca oficialii şi conducătorii celor două cluburi să aibă puterea şi înţelepciunea de a linişti, de a calma, de a raţiona şi, în nici un caz, Doamne fereşte, de a incita prin presiuni suplimentare!

Până la urmă, e un meci de fotbal, e o întrecere sportivă şi chiar şi Troia a căzut. Clujul se mută vineri la Alba Iulia, iar pe cei de acasă îi invit pe www.ziuadecj.ro şi pe NCN Cluj pentru a simţi de aproape atmosfera. Noi, ceilalţi, ne vedem la Alba Iulia.

Loading...
Comenteaza