Editorial
Blestemul stadionului
de Ziua de Cluj, 29 august 2007, 23:22
Marea problemă, în afara unor suspiciuni de amatorism, cărora moale le putem spune scăpări, ţine, în fond, de modalitatea de a fabrica legi în România. Pentru “Ion Moina” au cumpărat caietul de sarcini al investiţiei 11 societăţi, unele chiar gigant, cu experienţă serioasă în astfel de construcţii şi cu cifre de afaceri de miliarde de euro.
în ultima zi de depunere a
documentaţiei, doar trei dintre acestea s-au mai arătat interesate: italienii de
la VIR Company Cimolai, spaniolii de la FCC Construccion şi Alpine România,
societate a austriecilor de la Alpine Mayreder Bau GmbH. Documentaţia de
precalificare în turul următor al procedurii de dialog competitiv, la această
dată, conţinea în mare prezentarea şi actele firmelor, precum şi scrisoarea de
garanţie bancară, în valoare de jumătate de milion de euro.
Reprezentanţii primului concern, cel italian, nu au prezentat, însă,
scrisoarea de garanţie bancară, invocând perioada de concedii din Italia, ceea
ce a determinat comisia să descalifice acest competitor.
Indiferent de soliditatea acestui argument, cert este că în cursă au
rămas doar două societăţi competitoare: Alpine şi FCC Construccion. în dreptul
fiecăreia se regăsesc câteva bijuterii ale construcţiilor sportive: Allianz
Arena din München, respectiv Palau de Deportes din Madrid. Suficient să visezi
că oricare va câştiga va fi în stare să facă o bijuterie în miniatură pe locul
vechiului “Moina”. Nemaivorbind de faptul că FCC Construccion şi Alpine
Mayreder au şi o legătură “de sânge”, în sensul în care, vorbind de
companiile-mamă, nu de filialele lor din România, spaniolii deţin 80% din
concernul de construcţii austriac.
în momentul în care au rămas doar două competitoare, intervine
seriozitatea românească. Pentru a stopa vraiştea din sistemul de achiziţii
publice, generatoare de corupţie, Guvernul a emis anul trecut, sfătuit şi de
Bruxelles, o ordonanţă de urgenţă care reglementează acest domeniu. Ordonanţa,
care, între timp, devine lege, prevede ca în cazul în care se prezintă mai
puţini candidaţi la preselecţie (decât trei, cum era prevăzut în anunţul de
participare dat de Consiliul Judeţean), autoritatea contractantă are dreptul
fie să anuleze procedura, fie să o continue numai cu un număr de candidaţi care
să asigure concurenţa.
în atare condiţii, Comisia pentru stadion decide că procedura poate
continua şi doar cu cei doi care au trecut de preselecţie: FCC Construccion şi
Alpine. Toate bune şi frumoase, dacă nu interveneau reprezentanţii Ministerului
Finanţelor, care au arătat o Hotărâre de Guvern care reglementa normele
metodologice de aplicare a legii la care făceam referire. Iar normele
respective contrazic legea, pentru că acestea prevăd că, de vreme ce în anunţul
competiţiei s-a precizat că trebuie să fie minim trei firme care să asigure
concurenţa, atunci Consiliul Judeţean are dreptul să treacă la procedura de
dialog numai dacă are cel puţin trei calificaţi. Şi aici cade cortina.
Ce-i de făcut, se poate continua
procedura cu două firme, sau trebuie trei, se întreabă comisia. Directorul
juridic al Consiliului Judeţean, Lucia Tudoran, îl întreabă pe şeful comisiei,
Dan Canta, după ce act normativ trebuie făcută interpretarea. “Mă aşteptam să
îmi răspundeţi dvs la această întrebare”, vine răspunsul. Oare aceste lucruri
nu trebuiau ştiute dinainte?
Soluţia o va da Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi
Monitorizarea Achiziţiilor Publice. E adevărat că legea şi normele sale de
aplicare se bat cap în cap. Nu era o premieră pentru modul în care se scot
legile la noi. E adevărat că noul impas poate anula ori, în cel mai bun caz,
prelungi bătălia pentru “Moina”. Doar că atât comisia, cât şi aparatul tehnic
al Consiliului Judeţean trebuiau să cunoască aceste lucruri dinainte.
După ce anul trecut au vrut să vină americanii pe “Moina” şi soluţia s-a
dovedit nefezabilă, după ce un protocol steril cu Consiliu Local a mai
prelungit cu un an începerea lucrărilor, după ce, în fine, s-a decis să se
meargă pe selecţia dialogului competitiv, pentru că nu există un proiect clar
al stadionului din pricină că deliberativul judeţean nu are bani proprii pentru
construcţie, acum ne împotmolim de o neştiinţă legislativă.
E prea mult şi pentru bătrânul “Moina”, care riscă să se prăbuşească
până când se vor lămuri TOATE autorităţile Clujului. Şi 2008 e an electoral.