Ce urmează după Boc

Ce urmează după Boc
Ştiţi, cumva, care este legătura între Bobâlna şi Mărgău-Răchiţele? Dar între arhiducele Franz-Ferdinand şi Traian Băsescu? Dar între Alexandru Vaida-Voievod şi Emil Boc?

Cele două localităţi au dat singurii premieri de Cluj din istoria României, iar Alexandru Vaida-Voievod a evoluat mult timp în viaţa publică din poziţia de apropiat al arhiducelui moştenitor al tronului Austriei şi Ungariei, în timp ce Emil Boc a evoluat şi evoluează pe scena mare a politicii din poziţia de apropiat al preşedintelui României. Primarul Clujului, ales cu o majoritate zdrobitoare de 77% ca edil al “Capitalei Ardealului” cu doar 6 luni în urmă, a primit şi a acceptat onoranta poziţie de premier al României.

 

Sigur că, în prima fază, la fel ca mulţi dintre clujeni, probabil, m-am simţit trădat de către cel căruia i-am dat votul în urmă cu doar câteva luni şi pe considerentul că a promis public faptul că nu va pleca spre o altă funcţie în stat. Dar sentimentul de mâhnire nu a ţinut foarte mult, deoarece am privit rapid în istoria ultimilor 75 de ani de istorie contemporană. 

 

Am realizat rapid cã urbea de pe Somes, pe care mulţi o considerãm o adevãratã Capitalã a Transilvaniei, nu a dat de la Alexandru Vaida-Voievod, în anii de graţie 1919-1920 (9 decembrie - 19 martie), 1932 (6 iunie - 19 octombrie) si 1933 (14 ianuarie -14 noiembrie), un premier al României. Şi pentru Cluj este o mare onoare şi o mare şansã “sã delege” primul-ministru. Atunci, în interbelicul românesc, Vaida-Voievod preceda în funcţie sau era succedat de numele unor personalitãţi veritabile ale vieţii publice româneşti: Iorga, Maniu, I. Duca sau A. Averescu.

 

Astãzi, Emil Boc vine în cea de-a doua poziţie ca importanţã realã în statul român, deşi, constituţional, este abia pe poziţia a patra, dupã un motociclist despre care tatãl sãu adoptiv, marele intelectual Dan Amedeo Lãzãrescu, spunea - într-un interviu din Cuvântul, prin 1992- cã nu înţelege cum nu s-a prins mai nimic de el, deşi a trãit între cãrţi, dupã un altul doborât de propriile slãbiciuni de arghirofilie dublate de o aroganţã şi suficienţã înspãimântãtoare şi de altii care nu au reprezentat nimic, cu excepţia actualului guvernator al Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Chiar dacã Emil Boc a promis clujenilor în campanie cã nu-i pãrãseşte, el meritã, cu siguranţã, iertat de către aceştia, pentru cã şansa Clujului de a da primul-ministru este, din câte se poate constata, de o datã la 75 de ani.

 

Fãrã îndoialã, aşa cum îl cunoaştem pe Boc, acesta va veni sã le explice personal clujenilor gestul sãu, chiar dacã noua poziţie nu-i va permite, probabil, sã le spunã şi cã va sprijini Clujul mai mult decât alte oraşe şi zone ale ţãrii. Pentru cã, de acolo, din acea poziţie, premierul Boc nu va avea nici o scuzã, dacã nu o va face! Avem nevoie de Autostrada Transilvania, de inelul de centuri ocolitoare, de pista de 3.500 de metri la aeroport, de noi investitori în parcurile industriale, de un nou stadion Ion Moina şi, obligatoriu, de o legislaţie care sã permitã instaurarea ordinii în urbanism! De aceastã datã fãrã declaraţii însã, pentru cã acestea l-ar poziţiona defavorabil în gura presei şi a colegilor sau adversarilor politici, dar extrem de real prin fapte!

 

A sosit vremea faptelor si nu a vorbelor. Rãmâne doar ca cei de acasã, de aceeaşi culoare politicã  cu a Premierului sã şi ştie şi sã şi poatã realiza programele, proiectele, obiectivele şi parteneriatele ce se vor putea realiza la Cluj prin largul concurs al Premierului Boc, al Cabinetului şi Cancelariei sale. Pentru cã abia acum încep provocãrile pentru cei care au stat timp de 5 ani sub pulpana protectoare a “tãtucului Boc”. Acum, aceştia se întâlnesc, de nevoie, cu realitatea crudã şi nu-l mai au alãturi pe cel ce-i scotea şi îi salva din orice încurcãturã. A sosit momentul sã confirme sau sã-şi dovedeascã incapacitatea de a face faţã provocãrilor viitorului. Indiscutabil, aceastã situaţie poate fi şi un moment extrem de propice pentru unii lideri ai PD-L Cluj de a se afirma cu adevãrat.

 

Noua situaţie creatã poate fi trambulina politicã de afirmare şi de întãrire a poziţiei publice pentru Apostu, Buda, Hãrdãu, Stamatian sau Tişe şi, în acelaşi timp, ocazia ca aceştia sã demonstreze cã nu existã politic şi public decât, eminamente, din cauza apropierii faţã de Boc. Cu siguranţã, cel puţin în urmãtorul an “umbra lui Boc la Cluj” va domina încã scena publicã localã, dar, pe mãsurã ce Boc îsi va intra în pielea de premier, problemele Clujului vor trebui sã-i fie amintite acestuia de cãtre cei rãmaşi acasã, care vor avea acces direct la el. Atunci când trebuie sã administreze o ţarã, administrarea Clujului va reveni altora.

 

In acelasi timp, promovarea ca Premier a primarului de Cluj, totodatã şi cea mai puternicã personalitate de pe scena publicã a Clujului a ultimilor ani, împreunã cu retragerea în anonimat a fostului lider al Grupului de la Cluj, Ioan Rus, lasă loc afirmãrii unor noi lideri care au marea şansã sã se impunã rapid pe scena publicã. Cu siguranţã, aceştia vor fi permanent comparaţi, în prima fazã, cu cei doi, dar timpul estompeazã din forţa unui brand nefolosit. Practic, la Cluj putem asista la o schimbare radicalã de generaţii de politicieni.

 

Forta lui Attila Laszlo şi a liderilor promovaţi de acesta va creşte, pe fondul în care Eckstein a pierdut fotoliul de senator de Cluj, iar Boros, Molnos sau Konya sunt deja uitaţi. La PSD, pe fondul retragerii în anonimat a liderilor Grupului de la Cluj, Rus, Puşcas şi chiar Dâncu, vom putea vedea la treabã, pe de o parte, politicieni cu experienţã ca Soporan sau Dimitriu, dar şi lupi tineri ca Jorj, Lãpuşan, Abrudan, Oniga sau chiar Dan Canta.

 

La PNL, situaţia este destul de ciudatã, pentru cã deşi cei doi lideri ai filialei, Nicoarã şi Uioreanu, şi-au câştigat în cele din urmã poziţii de senator şi deputat, pe Cluj-Napoca PNL are nevoie şi de alte voci mai proaspete. Cãtãniciu? Morariu? Neţin? Miclãuş? Poate ei, dar poate şi alţii. PRM, chiar dacã Funar va rãmâne activ politic, nu va mai fi decât o copie palidã a ceea ce a fost odatã. Acum, însã, toţi ochii sunt aţintiţi pe PD-L. Cine va avea forţa necesarã de a gestiona moştenirea lui Boc? Existã unul sau acesta, cel puţin în primã fazã, va trebui înlocuit de o echipã?

 

Poate, şansa PD-L în urmãtoarea perioadã este ca Apostu-Buda-Tişe şi Stamatian, respectiv Hãrdãu, sã-şi punã la loc în teacã sãbiile şi sã înţeleagã cã şansa PD-L la Cluj pentru urmãtorii ani este ca discipolii lui Boc sã rãmânã uniţi, oricare dintre ei va fi numit urmaş al acestuia la Primãrie. Altfel, se va alege rapid praful de tot ceea ce a construit ca partid politic Boc în Capitala Ardealului. Mult mai rapid decât în cel mai înfiorãtor coşmar al acestora.

Loading...
Comenteaza