Editorial
Cinci ani!
de Ziua de Cluj, 21 octombrie 2009, 22:49
Azi se împlinesc cinci ani de când ziarul ZIUA de CLUJ s-a adresat pentru prima dată clujenilor.
Şi nu numai
clujenilor, fiindcă s-a demonstrat că ziarul nostru este “accesat” atât din
Bucureşti sau din alte oraşe ale ţării, cât şi din multe metropole europene,
dar şi de dincolo de Ocean. Cine şi-ar fi imaginat că un “biet” ziar care a
început în condiţii grele acum cinci ani va reuşi în scurt timp să ţină locul 1
ocupat, în presa din oraş, mai bine de 1.800 de zile?
Probabil că foarte puţini au mizat pe acest
fapt. Că, apoi, majoritatea cititorilor de presă “quality” au optat să ne aibă
sub ochi în fiecare dimineaţă nu mai trebuie demonstrat. Iar asta s-a putut
întâmpla DOAR pentru că o echipă a avut puterea să creadă că poate face din
jurnalism o profesie şi nu doar o meserie, asta în primul rând. Toată lumea
ştie că o echipă adevărată se construieşte în timp. Există de cele mai multe
ori, în toate colectivele, păreri, stiluri şi abordări diferite. Dar la ziar e
şi mai complicat: el se naşte din scrisuri ale unor personalităţi cu caractere
şi deveniri diferite.
E, deci, cu atât
mai lăudabil că aceşti oameni, care nu se văd din spatele articolelor pe care
le citiţi dvs. zilnic, au personalităţi diferite, au necazuri, tristeţi,
aşteptări şi bucurii de alt tip, fiecare. Totuşi, în aceşti ani, ei au reuşit
să treacă de multe ori, în armonie, peste toate acestea şi să “încropească” în
fiecare zi cotidianul pe care dvs. îl apreciaţi. Pot, deci, să spun, cu mândria
celui care a scris la acest ziar de la primul număr, că, orice ar spune vreun
răutăcios, ziarul ZIUA de CLUJ şi echipa care îl face este o realizare care
merită o laudă şi un gând luminos.
Am trecut, cu
această echipă de oameni minunaţi, peste scandaluri, peste imunde şi
mitocăneşti atacuri la persoană, pe bloguri şi pe la colţuri, deşi am fi vrut
să fim “atacaţi” şi criticaţi la idei şi judecăţi; am trecut cu vederea răutăţi
mai mari sau mai mici, i-am iertat şi uitat, pentru că nu merită mai mult, pe cei
care ne contabilizau marca la îmbrăcăminte şi marca de ţigări pe care o fumam.
Am ştiut dintotdeauna că succesul stârneşte invidii şi chiar ură. Pentru că
după noi a rămas şi va rămâne ceva, iar asta e suficient pentru orice om de
bun-simţ. Iar dacă cititorii noştri ne-au dovedit că au încredere în noi, cred
că e suficient şi, totodată, minunat!
Le doresc tuturor
acelora care au şi practică profesia de jurnalist să poată sărbători la fel ca
noi. Dar nici nu-mi pot ascunde un gând care pe zi ce trece se apropie tot mai
mult de realizare: maturitatea acestei echipe cere implicarea ei într-un
proiect mai mare şi mai generos: un ziar al ardelenilor. Este o încercare,
desigur, dar este şi o datorie. N-am nici o îndoială că peste cinci ani ne vom
vedea la Cluj, în capitala Ardealului, pentru a sărbători, în aceeaşi formulă,
alături de toţi ardelenii!
Doamne ajută!