Editorial

Clujul Domnului Anania

Ceea ce doresc este, pur şi simplu, să atrag atenţia asupra destinului acestui om remarcabil; un destin legat strâns de oraşul Cluj şi de Ardeal, deci cu atât mai preţios de cunoscut pentru oricare trăitor (de orice religie, naţionalitate sau etnie) din Cluj şi din întreaga Transilvanie. Cred, cu tărie, că o carte de memorii cum este aceea a dlui Anania se găseşte cu greu azi şi este cu atât mai de preţ, cu cât acest Om, ce “se povesteşte” pe sine pe parcursul a aproape şapte sute de pagini, constituie, poate, unul dintre cele mai extraordinare modele, demne de urmat într-o perioadă de timp în care modelele aproape că lipsesc.

 Fie că ne istoriseşte experienţe din cadrul bisericii, al vieţii mănăstireşti, experienţe de creaţie, viaţă literară sau, pur şi simplu, fapte de viaţă, dl Anania ne învaţă şi ne aminteşte acum un fapt pe care mulţi dintre noi -  mai ales tinerele generaţii - nu doresc şi nici nu prea au de unde să-l cunoască: acela că Ardealul şi Clujul au avut o istorie. O istorie unică, irepetabilă şi plină de evenimente care nu arareori i-au schimbat acestei părţi de ţară, dar şi oraşului Cluj sau cetăţenilor lui, destinul.

 Dacă punem la socoteală că oraşul Cluj este unul din marile centre universitare ale ţării, vreau să cred că mai ales pentru aceşti tineri, care peste ani îşi vor aduce aminte că au fost absolvenţii acestei “şcoli” prestigioase, ar fi extrem de interesant şi important să cunoască mai în amănunt istoria ei, pe cât de prestigioasă, pe atât de zbuciumată. Refugiul de la Sibiu, revenirea în 45 la Cluj, diferendul studenţilor români (pe care puţini din cei care opinează azi îl cunosc!) cu cei maghiari, susţinuţi de comunişti şi Securitate, dar şi amănunte despre pleiada de profesori eminenţi, nu vor face decât să sporească mândria de a fi, chiar şi pentru patru-cinci ani, student şi trăitor în oraşul străbătut de Someş.

 Mulţi dintre tinerii care studiază azi la UBB vor afla de la un talentat povestitor cum este dl Anania că “Papilian” nu este doar numele unei cărţi din care învaţă mediciniştii, “Ion Moina” nu e, întâmplător, doar numele unui stadion, iar “Haţieganu” nu e numai un parc oarecare. Am ales să vorbesc celor ce vor citi acest text mai mult despre amintirile marelui scriitor şi teolog în ceea ce priveşte Clujul şi Universitatea. Dar “Memoriile” dlui Anania sunt mai mult decât atât: ele vorbesc despre un destin aparte; de multe ori, de un tragism greu de imaginat, străbătut- ca de o lumină picurată în fiecare din anii acestei vieţi- de un simţ al prieteniei, al fair-play-ului, al curajului, al adevărului şi onoarei demn de invidiat.

Personal, mărturisesc că deşi nu cunosc scrierile literare ale autorului, am fost oarecum familiarizat cu memorialistica acestuia încă dinainte de 1989, când oamenii care ştiau ce e bine de citit făceau imense eforturi pentru a prinde un exemplar din “Rotonda plopilor aprinşi”, apărută printr-o minune în acele vremuri. Oricum, cel ce va lectura “Memoriile” dlui Valeriu Anania va avea, indiferent de palierul la care esenţele cărţii vor fi receptate, un imens câştig al memoriei şi al sufletului .

Ultima ora

Ce fac prietenii tai pe ziuadecj.ro