Editorial
Comoara ascunsã
de Ziua de Cluj, 04 aprilie 2008, 22:21
Consiliul Local Cluj-Napoca s-a chinuit sã gãseascã o soluţie de a scãpa de club şi de a-l pasa unui investitor privat. A promis, vreme de mai bine de un an, cã vânzarea va avea loc “în curând”.
Doar cã, vreme de un an, a tot amânat luarea unei decizii. A ezitat sã
facã acest pas atunci când Universitatea a promovat şi era “pe val”. Apoi, a
fãcut diverse planuri de menţinere a echipei pe linia de plutire, pentru ca
într-un final, chinuit, sã ia marea hotãrâre. Sub pretextul profitului pe care l-ar putea obţine.
Primãria Cluj-Napoca s-a implicat şi ea destul de rar la club, dar când
a simţit momentul favorabil, mai ales din punct de vedere electoral, a pus
piciorul în prag. Are cineva vreo îndoialã cã între decizia de a sponsoriza
fanii echipei cu autocare pentru deplasarea de azi la Timişoara şi anunţul
fãcut ieri de Emil Boc, cu privire la o nouã candidaturã, nu e nici o legãturã?
Chiar mai mult, e dovada supremã cã, pentru mulţi, în special pentru cei care
conduc destinele oraşului şi judeţului, Universitatea Cluj reprezintã o comoarã
doar atunci când poate oferi ceva: voturi.
Ultimul care a descoperit valoarea inestimabilã a lui “U” e Iuliu
Mureşan. Preşedintele rivalei CFR Cluj. A lãsat deoparte toate “frecuşurile”
din ultimii ani şi i-a invitat pe alb-negri în “casa” sa, pe terenurile de
antrenament stãpânite de alb-vişinii. Mai rãmâne doar sã le ofere “studenţilor”
dreptul de a juca, pe viitor, pe stadionul din Gruia, şi atunci tabloul ar fi
complet.
Dar, totuşi, de ce i-a trebuit lui Mureşan atât de mult timp pânã sã
descopere valoarea lui “U”? Ce l-a fãcut pe preşedintele CFR-ului sã
reconsidere Universitatea – “echipa nomenclaturii”, aşa cum chiar el a numit-o
– şi sã îi ofere un loc la masa bogaţilor, la masa celor care viseazã Liga
Campionilor? Sã fie vorba doar de “respectul” pentru Toni Doboş şi Sorin
Vãdana, pe care Mureşan îl invocã? Nu cred. Vãdana, spre exemplu, e la “U” de
aproape doi ani. Doi ani în care preşedintele din Gruia nici nu a vrut sã audã de
“U”. Iar când auzea, se fãcea cã nu aude bine. Atunci, care e adevãratul motiv?
Rãspunsul e destul de simplu şi vine tocmai de la rivalii CFR-ului în
lupta pentru titlu: e vorba de “butoane”. Dacã Gigi a început sã le apese, nici
trupa din Gruia nu poate rãmâne mai prejos, altfel nu ar avea nici o şansã în
lupta pentru prima poziţie. Doar cã şefii CFR-ului sunt – atunci când vor –
mult mai stilaţi decât patronul din Ghencea. Nu urlã, la ore de maximã
audienţã, pe toate posturile TV cã vor câştiga titlul, indiferent de acţiunile
adversarilor. Preferã sã “lucreze” în linişte, alãturi de prietenii de o viaţã
sau de cei de conjuncturã.
Metodele pe care le folosesc sunt altele, însã scopul lor e acelaşi. Iar
pentru a-l atinge, Mureşan, evident cu girul finanţatorului Paszkany, a
acceptat chiar sã-şi calce pe mândrie şi sã le întindã o mânã şi celor “mai
sãraci”, dar totuşi extrem de bogaţi, mai ales prin potenţialul pe care îl au.
“U” nu mai are nimic de pierdut în finalul acestui campionat. în schimb,
poate câştiga enorm. Iar primul succes l-a obţinut în aceastã sãptãmânã, când
CFR a realizat cã în Cluj, şi nu numai, îi va fi extrem de greu, dacã nu chiar
imposibil, sã se impunã fãrã sprijin de la “U”.
P.S. De câteva zile, prin Cluj
circulã un scenariu legat de finalul campionatului: Gigel Bucur pãrãseşte Poli
Timişoara şi ajunge la CFR Cluj, Dorin Goga pleacã de la “U” Cluj la Poli
Timişoara, iar cele şase puncte disponibile în duelurile Poli-“U” şi “U”-CFR
intrã în contul “studenţilor”. Dacã speculaţiile au vreun sâmbure de adevãr în
ele, ne vom convinge azi. Totuşi,
fum fãrã foc nu iese…