Editorial

Despre relevanța premiilor naționale

Orice discuție asupra premiilor naționale stârnește sentimente complicate. Dovadă este și faptul că după aproape orice ierarhizare nemulțumirile justificate explodează.
Publicitate

Pe de o parte, prestigiul premiilor, ca și al titlurilor, ce se acordă în țara noastră nu numai că nu este ridicat, dar a scăzut continuu prin improvizație, imprecizia criteriilor și cedări în raport cu acestea. De aceea, sentimentul luptei cu morile de vânt nu este totdeauna fără suport.

Acest sentiment îl ai văzând ceea ce se petrece, de pildă, în asociații profesionale și la târgurile de carte. Cineva, nu demult, socotea cartea ca cel mai mare bun al civilizației; dar cât de mare este respectul pentru carte?

În multe astfel de asociații și târguri nu contează propriu-zis cărțile, nici ce se scrie în ele, decum ce valoare comparativă au acestea. Contează o valoare comercială, și ea percepută superficial, și mai ales opinia mereu grăbită a câtorva care se autoproclamă repere și care sunt tămâiați de teama verdictului lor.

Nu discutăm aici de ceea ce face acest sentiment greu de reprimat. Este vorba de mulțimea de titluri fără acoperire la care s-a ajuns în instituțiile de consacrare ale țării - ingineri fără invenții, economiști fără soluții, istorici fără operă, experți fără idei - rezultate din oportunismul evaluatorilor și aranjamentele serviciilor.

Nu discutăm nici efectele generale - neputința ce se instalează și, în fapt, continuarea pierderii trenurilor. În fapt, nu este posibilă nicăieri dezvoltare competitivă fără ierarhizări motivate de merite profesionale și este o iluzie păguboasă că ierarhizările false și impuse cu forța sunt durabile.

Chiar persoane onorabile vorbesc bombastic despre contribuțiile pe care le premiază, ca și cum ar fi mari creații. Nu odată, vizibil, nici acele persoane nu cred în ce spun. Devreme devine clar că nu e vorba nici măcar de creații mici, ci de valori curente, fără altă consacrare decât cea propagandistică.

Și mai grav, nivelul de înțelegere al covârșitoarei părți a celor care judecă contribuțiile altora este jos sau măcar jos folosit, încât nu se prezintă vreo motivare propriu-zisă a evaluării. Decum o motivare constrângătoare a vreunui premiu, care să arate în fond ce este nou cu acea contribuție - local, național sau în context mai larg!

Adesea se premiază nu opera, ci funcțiile autorilor, încât ierarhizările se referă de fapt la altceva. Ca să-l parafrazăm pe Virgil I.Bărbat, care spunea odinioară că la noi nu specialiștii devin miniștri, ci miniștrii sunt proclamați experți, la fel stau lucrurile acum la premii: nu valoarea contribuției duce la premii, ci premiile vor să fixeze funcția cuiva.

Capac peste toate, prea puțini dintre cei socotiți intelectuali mai citesc dincolo de ceea ce este în fișa postului. Unii își fac o glorie de mucava vorbind unor ascultători interesați să-și vadă confirmate prejudecățile, căci asimilarea a noi adevăruri cere, nu-i așa?, efort, care nu-i deloc agreabil.

De aceea, apar discordanțe între premiile naționale, adesea provincializate, și cele internaționale - desigur cele care se acordă pentru valoare, nu pentru a influența opinia dintr-o țară sau alta. Unii (cazul Adrian Marino este prototipic) iau premii internaționale relevante, dar rezonanța internă este manevrată de o mână sau alta de impostori.

Ca urmare a tuturor acestora, premierile naționale sunt la noi preponderent în domenii cu exprimare a spontaneității. Câtă vreme spontaneitatea este creatoare (o idee, o viziune nouă, o trăire altfel), aceste domenii își au, firește, importanța lor culturală.

Premiile naționale sunt însă prea puțin în domeniile care presupun gândirea altfel (matematică, filosofie), abordări organizate (medicină, economie), descoperiri (științele naturii), invenții ( științele tehnice). Ca o consecință, domină și acum conceptul anacronic al culturii, care lasă în afara acesteia dreptul, economia, tehnologiile, științele, filosofia și teologia, ce sunt, orice se spune, cristalizări ale culturii unei țări.

Pe de altă parte, fiecare urmărește și chiar admiră o seamă de premieri naționale din alte țări. Oriunde premiile naționale suscită pasiuni, chiar controverse, dar suntem mereu impresionați, de pildă, de premiile Goncourt. Acestea se disting înainte de toate prin aceea că autoritatea care le acordă s-a dotat, între primele, cu statut, cu reglementări riguroase și și-a asumat juridic de postura de instanță morală. Nu mai puțin impresionează Friedenspreis des Deutschen Buchhandels cu rigoarea acordărilor de a lungul timpului.

Prețuim cunoscutele Peoples Choice Awards din America, ce recurg, spre a obține ierarhizări fără părtinire și concludente, la opinia publicului, identificată mai nou online, despre creații, de la film la arte în sens larg. Multe premii legate de producerea și folosirea cărților din Germania presupun schimbarea juriului an de an, pentru a permite mai multor gusturi și afinități să se exprime și a încuraja și pe această cale creația literară, artistică, intelectuală pe toată gama ei.

Premiile franceze Cesar, Moliere, Victoire de la Musique sunt prestigioase și prin aceea că înșiși creatorii din domeniile filmului, teatrului și muzicii stabilesc laureații. Renumita Seiyu Awards (Japonia) caută să selecteze, prin probe multiple și adecvate, cele mai bune voci apărute printre niponi. Admirăm Queen Elizabeth Prize for Engineering, cu grija funciară de a selecta idei îndrăznețe care ameliorează tehnologiile, având asistența unor mari companii din lume.

Municipalitatea Frankfurt am Main onorează cu o paletă de premii performanțe aparte - în arhitectură, grafică, pictură, literatură, muzică, teatru, journalism, filosofie - și angajamentul persoanelor, grupurilor și instituțiilor în variate direcții: mecenat, contribuții comunale, construcții urbanistice, configurarea viitorului comunităților, vecinătate, folosirea pașnică a energiei atomice.

Nu poți să nu subliniezi faptul că Franța, Austria și Germania premiază adesea cărți inconfortabile în raport cu ceea ce este intrat în obișnuință, plecând de la premisa simplă că viguroasă este doar acea cultură națională care este capabilă de reexaminarea adevărurilor acceptate la un moment dat și de autocritică.

Nu poți, dacă ești impresionat de premiile naționale din alte țări, să nu fi interesat de propria țară. Apoi, fiecare s-a bucurat când a fost selectat de vreun juriu pentru premii naționale, încât nu este morală retragerea din fața datoriei de a participa la stabilirea de premii.

În plus, și în România - în care amatorismul organizat și confuzia valorilor sunt astăzi, din nefericire, atât de pregnante - trebuie făcut ceva pentru a aduce lucrurile într-o canava cât de cât a normalității. În fapt, și aici se nasc oameni și poate fi altfel decât este. Jean Paul Sartre spunea că societatea modernă stă pe două ierarhii: una a funcțiilor ce se ocupă, alta a meritului. Ar trebui făcut și aici ceva ca meritul să prevaleze și ierarhiile să fie de merit!

Toate acestea pot întări interesul pentru premieri naționale. Un motiv peste toate este acela că premiile de talie națională sunt prea puține în România actuală. Mai dau astfel de premii Academia Română, Uniunea Scriitorilor, UNITER, probabil încă cîteva.

Chiar dacă lista poate fi prelungită cu menționarea altor initiative, premiile naționale nu sunt multe și acoperă prea puține domenii. De aceea, inițiativa Fundației Alexandrion de a sprijini publicația "Cotidianul" în a acorda premii naționale o consider oportună și salutară și se cuvine sprijinită.

Nu poți decât saluta faptul că Fundația Alexandrion și-a propus omagierea lui Constantin Brâncoveanu și a martiriului său în forma "promovării de valori ale culturii, științei, artei și economiei românești" - cum se scrie în Regulamentul Premiilor Brâncoveanu. Aceste premii consacră "recunoașterea unei cariere exemplare sau calitatea unei opere dintr-un an calendaristic" (art. 9).

Această inițiativă este de scos în relief și din punctul de vedere al conceperii întregii operațiuni de premiere. Este esențială împrejurarea că ceea ce numim competiția pentru premiere este deschisă oricărui cetățean: "orice persoană își poate depune candidatura pentru obținerea unuia dintre premiile anunțate sau poate propune pe cineva" (art. 1).

Este foarte importantă apoi precizarea că și autopropunerea și propunerea trebuie să fie motivate cu argumente scrise, sub semnătură, și înaintate la adresa indicată de Fundația Alexandrion până la termenul fixat (art.2-3). Toate premiile sunt decise de juriu, Premiile speciale sunt acordate de Fundația Alexandrion ținând seama de simbolistica angajată odată cu numele domnitorului martir.

Cuvânt la dezbaterea cu tema "Premiile Constantin Brâncoveanu", care a avut loc la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, în ziua de 8 septembrie 2017

 

 

 

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.