Editorial

Erorile lui George Soros

Desigur, oricine are dreptul să adere la o filosofie sau alta. Când însă persoana care și-a ales o filosofie îi atacă pe cei care nu o împărtășesc, suntem datori să vedem despre ce este vorba. Este cazul lui George Soros.
Publicitate

Miliardarul a publicat de curând un articol, în Project Syndicate (1 ianuarie 2017), în care își propune să apere "societatea deschisă" atacând mulți - de la Donald Trump, Vladimir Putin, diverși lideri europeni, la numeroși fără nume. George Soros invocă de la început ascendența sa în filosofia lui Karl Popper și face distincții cu pretenții.

Cei vizați nominal - președintele ales al SUA și președintele Rusiei - nu au ocolit prilejul de a respinge sorosismul, deja cu ani în urmă, și, probabil, vor reacționa, într-un fel sau altul și acum. Cât despre ascendența într-o filosofie, nimeni nu este împiedicat să o revendice cum poate.
Distincțiile lui George Soros sunt însă îndoielnice, iar asumpția după care optica sa constituie singura apărare a societății deschise este fără acoperire. Din acestea pleacă și erorile sale, între timp răspândite sub numele de sorosism în diferite țări, pe care mulți le-au semnalat. De aici izvorăsc evaluările greșite ale lui George Soros.

Să ne oprim mai întâi asupra distincției hotărâtoare. „Am împărțit regimurile - scrie George Soros în articolul menționat - în două categorii: cele în care poporul își alege liderii, care ar trebui să aibă grijă de interesele electoratului, și cele în care liderii își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese. Sub influența lui Popper, am numit prima categorie <societate deschisă> și pe cea de a doua <societate închisă>". Nu este cazul să examinăm aici ce a scris Karl Popper. Este de observat, însă, că „lideri care își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese" sunt și în prima clasă de regimuri, pe care George Soros le numește „deschise" și le agrează, nu numai în cele din a doua clasă, pe care le incriminează.

George Soros însuși este forțat de realități să admită că democrația actuală are nu numai atuuri, ci și neajunsuri. El le pune cu simplism în seama faptului că anumiți „lideri aleși nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor". George Soros nu ia în seamă faptul că asemenea lideri s-au repetat de multe ori, în societăți de orice fel, închise sau deschise. Este, așadar, de neocolit observația că însăși democrația, așa cum o înțelege George Soros, are probleme și că democrația nu se lasă redusă la accepțiunea pe care el o îmbrățișează. De aceea, cine nu este de acord cu democrația pe care și-o imaginează George Soros și pe care cei aleși o trădează, nu înseamnă nicidecum că este adversarul democrației și al „societății deschise", cum pretinde acesta fără vreun suport.
A apăra ceea ce tradiția culturală a numit societatea deschisă este mai mult decât datoria oricărui om rațional. O societate deschisă este condiție a vieții demnă de om. Nu există însă nici un monopol al vreunei filosofii sau optici asupra societății deschise. Un astfel de monopol ar contrazice, de altfel, „deschiderea" însăși. Termenul este de fapt al lui Henri Bergson. Dar, chiar luându-l în accepția popperiană, „societatea deschisă" nu este apărată doar de Karl Popper și de optici de genul celei create de George Soros.

Optica ce pretinde astăzi monopolul „societății deschise" - sorosismul, așadar - nu ia în seamă faptul că „societatea deschisă", în virtutea unei istorii ce trebuie încă lămurită, a devenit, la rândul ei, opacă la diversitatea abordărilor. Se observă bine și la noi, și astăzi, că sorosismul își asumă că doar unii sunt cetățeni demni să fie ascultați. Exponenții săi îi acceptă doar pe cei care le împărtășesc chestionabilele lor distincții. Sorosismul este acea optică asupra societății care își închipuie că istoria s-a sfârșit și că anumiți inși dețin adevărul, orice ar spune ceilalți și oricare ar fi relația cu realitatea. În asemenea întruchipări, sorosismul subminează vizibil pluralismul și, cu aceasta, democrația. Observăm și pe melagurile noastre inși care socotesc justiție numai ceea ce generează organizările judiciare conduse de ei, sau acceptă că democrația a triumfat doar atunci când câștigă asociații lor, sau speră să facă carieră reprezentând o optică din afară, sau toate la un loc. Adepții sorosismului depreciază alte abordări după o funestă „corectitudine politică (political corectness)", ce se deosebește de cea de odinioară doar după culoare. Norocul este că, măcar din când în când, procesele electorale reafirmă pluralismul, cum s-a văzut nu demult în SUA și, la alte proporții, la noi, și, cu aceasta, normalitatea vieții.

Nu stăruim asupra erorilor de evaluare istorică ale lui George Soros, ele fiind la fiecare pas izbitoare. De pildă, la un moment dat, acesta scrie că „ascensiunea mișcărilor anti-UE au împiedicat și mai mult funcționarea instituțiilor UE. Aceste forțe ale dezintegrării au primit un avânt mare în 2016, de la Brexit, de la alegerea lui Donald Trump și, apoi, de la respingerea prin referendum a reformelor constituționale din Italia". De ajuns să punem doar o întrebare: nu cumva George Soros, tributar unor distincții îndoielnice, încurcă efectele și cauzele? În fapt, dacă cineva rămâne onest, atunci nu poate să nu spună, împreună cu cei mai calificați analiști și cu milioanele de cetățeni care votează, că soluțiile nepregătite, stagnarea birocratică și lipsa de orizont a autorităților Uniunii Europene au alimentat aceste mișcări, înainte de orice altceva.
Dacă George Soros pune pe umerii filosofiei lui Karl Popper originea vederilor sale, atunci trebuie spus că celebrul filosof a gândit, într-adevăr, o filosofie care să împiedice autoritarismul și dictaturile. El a apărat „societatea deschisă", iar acesta este un merit istoric. Karl Popper nu a dat însă mijloacele pentru a apăra „deschiderea" acestei societăți de orice demon ce poate apărea, inclusiv din sânul ei. El a oferit mijloacele intelectuale ale demantelării autoritarismului, dar nu a dat și mijloacele apărării „deschiderii".

Chiar cei care au conceput tranzițiile de la autoritarism la democrație (O'Donnell, Schmitter) au arătat din timp că cine folosește mijloacele demantelării autoritarismului pentru a democratiza ajunge să împiedice tocmai democratizarea. De aceea, dacă este vorba de replici filosofice, atunci este de amintit că Adorno, poate într-o argumentație prea complicată, a avut dreptate când i-a obiectat lui Karl Popper că din „libertatea pe care și-o ia, de a alege sistemul de coordonate, se ajunge la falsificarea obiectului", căci despre ceea ce trăiește fiecare cetățean al unui stat modern se poate spune incomparabil mai mult decât permite acel sistem. Altfel spus, de dragul unor distincții discutabile, Karl Popper nu mai atinge ținta apărării necondiționate a „deschiderii" societății. În orice caz, George Soros supralicită filosofia lui Karl Popper dincolo de sensul acesteia și face eroarea de a o socoti soluție pentru orice.

Publicitate

Comentarii

securisule

thumb down thumb up
joi, 12 ianuarie 2017, 17:20
de ion

traje apa ba scursura securista
raspunde

iluzia neputinței

thumb down thumb up
luni, 16 ianuarie 2017, 10:34
de Elena Dobre

Diferiți inși incapabili de opinie și argumente lansează adjective. Este tot ce pot.Din păcate confuzia de valori de astăzi este cernoziom fertil pentri ei. Dar apa trece și ce e valoare rămâne. Felicitări autorului articolului despre Soros!
raspunde

Ioane, vezi că se schimbă Coldea! Vei avea alt șef

thumb down thumb up
luni, 16 ianuarie 2017, 10:43
de Dinu Datcu

S-a ajuns, cum se vede, ca cei din servicii să ia decizii în tribunal, să lanseze evaluări, să spună cine a bun și cine nu, ce trebuie gândit și ce nu ... Nu trebuie cedat, iar profesorul Marga are dreptate să spună lucrurilor pe nume. chiar dacă murdăritori de profesiune sunt într-o perioadă de încâlceală.
raspunde

Ar fi bine să avem un nou Marga

thumb down thumb up
luni, 16 ianuarie 2017, 23:23
de Nicolae Feurdean

De când a plecat Marga de la ubb și cluj lucrurile merg în jos. Nu a făcut nimeni investiții comparabile, nu a adus personalități, nu a făcut conferințe continentale, nu a dat scrieri precum el. Nu ar fi rău să avem încă un Marga. Că neisprăviți îl atacă nu e de mirare când orice valoare este atacată. Voba ceea - dacă nu te atacă nimeni nici nu exști!
raspunde

Andrei Marga , multunmesc

thumb down thumb up
vineri, 13 ianuarie 2017, 11:43
de olgutza

este o analza lucida ,rationala ,obiectiva si necesara !!!
raspunde

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.