Editorial

Festele purismului

Cotitura din 1989 a oferit României, după decenii de civism atrofiat și moravuri pervertite, șansa revenirii la moralitate. Cum se stă astăzi?
Publicitate
 

Destui sunt cei care se consideră în ordine. Ba chiar se flatează cât de „ajunși" sunt, ei și cei apropiați. Numai că din felul obținerii „succesurilor" a rezultat o Românie la coada Europei - cea mai săracă țară și mai bănuită, cu cea mai mare emigrație în condiții de pace.

Nu este, așadar, totul „să ajungi" atunci când criteriile sunt slăbite. Un motiv pentru a ține treaz bunul simț! Firește, sunt și oameni care au preferat onestitatea și au construit în tăcere acțiuni, poate înfăptuiri remarcabile, biografii. Numai că nu aceștia dau tonul în societatea actuală.

Cu totul alții luptă pentru a-i imprima direcția. Sunt cei care au convertit deviza purității, morale și civice, într-un iatagan al răfuielii și agită acum o nouă ideologie - purismul. Conform acesteia, cine este apelat de către "justiția" de azi este "penal" sau deja "infractor". Se stigmatizează astfel cetățeni care nu au fost judecați sau care se apără degeaba într-o justiție încă străină de dreptate. Iar stigmatizarea vine mai ales de la inși ei înșiși în conflict cu legea!

Fenomenul nu este marginal. România este în ultimele luni scena confruntării dintre eforturi de a normaliza o justiție controlată și agitatori opaci și plini de ură, care caută să ocupe scena publică cu ceea ce a fost. Pentru aceștia, ceilalți sunt mai curând "hoți", "necitiți", "continuatorii trecutului". În vreme ce, în alte țări, conștiințe lucide își asumă dramele vieții actuale, la noi se perorează.

În timp ce personalități integre pun ceea ce au în joc contra nedreptății și umilințelor din societățile de azi, noii propagandiști carpatici luptă pentru căpătuire. Să discutăm trecutul este firesc, dar nu ar trebui discutat oare și prezentul, cu derapaje cu tot? Rezultatele noului val demagogic sunt ca și ale rudei sale din vremuri apropiate - „critica regimului burghezo-moșieresc" din anii cincizeci. Ele se văd cu ochiul liber.

Nici unul dintre cei care afișează purismul nu probează vreo stăpânire a temelor puse în discuție și nu a dat vreo analiză demnă de nume. Discuția publică a fost abătută însă de la teme cruciale (în definitiv, de ce nu se ocupă DNA, de pildă, de devalizarea averii publice? de expansiunea corupției la firul ierbii, care macină bunurile și instituțiile?).

Deunăzi, chiar televiziunea germană ZDF era mirată de lipsa de reacție, într-o țară ai cărei lideri se laudă cu lupta anticorupție, la tăierea sălbatică a propriilor păduri. Iar din momentul în care avocații purismului sunt mai veroși decât cei pe care îi vituperează, înseși criteriile morale pierd din prestigiu.

Peste toate, în România ultimelor decenii s-a produs încă o dată eliminarea din viața publică a mii și mii de oameni capabili și înlocuirea lor fatală cu diletanți. Nici un sector - economia, administrația, cultura, educația, politica - nu a fost scutit!

Se înțelege, problema nu este de a păstra în funcții persoane care s-au compromis prin necalificare, ilegalități, oportunism. Nu despre păstrare în asemenea cazuri este vorba. Este vorba de cu totul altceva. Pentru a face limpede ideea, e destul să amintesc ceea ce un ministru recent al educației a declarat cu înfrigurare, anume, că Legea educației din 2011 a scos de-a valma, numai din învățământul superior, din motive în fond politice, peste 1100 de profesori titulari.

Evident, mai mult decât sutele scoși în 1948 sau prin acțiunea legionarilor din perioada interbelică (cum arăta Lucian Boia în Capcanele istoriei. Elita românească între 1930 și 1950, 2011)! Chiar sub ochii actualelor generații, în România s-a bătut astfel recordul european în materie de epurări de specialiști. Mussolini, inițiatorul eliminării de profesori care nu votau cu el schimbând legislația, a înregistrat o victorie postumă la Carpați.

În fața tabloului epurărilor și al degradării profesionalismului se pot constata multe. Bunăoară, puriștii nu au mișcat un deget în fața samavolniciei care a lovit sectoare vitale ale industriei, administrației, creației. Cum se vede din nou, puritatea și ura nu fac casă bună. Purismul este departe de morală, dar este și mai departe de democrație.

Cine meditează asupra moralei își dă repede seama că ceea ce un om socotește regulă inflexibilă, altul leagă de circumstanțe și de scopuri. Max Weber a distins, acum un secol, „etica convingerii (Gesinnungsethik )" și „etica răspunderii (Veratwortungsethik)". Prima îmbrățișează o valoare, a doua consideră consecințele.

Între timp, ca ulterior născuți, ne dăm seama că există și a treia etică - „etica realizării dreptății" - care promovează valori, respectând fiecare cetățean. Nu este deloc moral să cauți să impui propriile trăiri altcuiva, cu mijloacele unor instituții. Purismul, cum se observă ușor pe texte, are nevoie mereu de intervenția în forță a cuiva. El duce la malul altei dictaturi, cum a și dus pe față în ultimul deceniu.

O morală devine convingătoare dacă, înainte de orice, este întruchipată de avocații ei. Exceptându-l pe Corneliu Coposu, nici unul dintre avocații moralizării de după 1989 nu a putut pretinde că a fost la înălțimea morale a cărei lipsă o reproșa altora. Contează, desigur, ceea ce a făcut fiecare persoană atunci când decizia a fost în propriile-i mâini.

Dar în nici o situație nu a fost obligație să mergi în alcovul șefilor vremii și să le acompaniezi veleitățile, iar apoi, după 1989, să te dai pur și să-i arăți cu degetul pe alții. Cine invocă puritatea trebuie să fie pregătit să se uite în oglindă. Nu se poate nici astăzi limita corupția câtă vreme cei care spun că o combat sunt ei înșiși corupți.

Peste toate, exigența purității dă rezultate perverse în absența unor premise. Bunăoară, fără democratizare, cerințele morale lucrează în gol, ca acțiune a unei coterii care, atunci când are ocazia, calcă în picioare drepturile altora. Democrația aduce, firește, șansa purității, dar împreună cu datoria ca fiecare să fie respectat. Bine înțeleasă, democrația nu are de-a face cu excluderea de cetățeni de la drepturi, cum vor puriștii de azi.

La rândul ei, exercitatea unei criticii salutare presupune minimă cunoaștere - adică stăpânirea unor cunoștințe de drept, de economie și sociologie, și nu disprețuirea lor. Cunoștințele de drept sunt altceva decât comunicatele unei "justiții" de care orice țară își ferește cetățenii proprii!

În sfârșit, mai trebuie stăruit în lecturi. Vaclav Havel citea din greu Horkheimer și Adorno, Heidegger, Rorty, căutînd să înțeleagă ce se petrece în societățile recente. La noi, cei care vor să-l imite și astăzi nu numai că nu înțeleg, dar sunt resentimentari și provinciali. Cum să dai orientări de succes unei țări, când nu știi pe ce lume te afli?

Sunt de părere că un curent al moralizării efective - adică receptivă la suferințele din jur și preocupată de democratizări instituționale - este de sprijinit. Nu este soluție la dificultățile țării fără o altă morală a vieții publice și fără morală în general. Dar morala, care înseamnă, într-adevăr, exigențe de puritate și verticalitate, rămâne mereu altceva decât "purismul", care o degradează în ideologie.

Au fost numeroase situațiile din România în care, în numele "purismului", s-au dat soluții oneroase. De pildă, s-a oprit aducerea lui Mihai Botez în fruntea guvernului, într-un moment de cumpănă, căci nu corespundea "purismului". O știu dintr-o discuție directă cu acesta, la reuniunea bursierilor "Woodrow Wilson".

S-a șubrezit apoi suportul unei președinții cu înfăptuiri, susținută de Convenția Democratică, căci exponenții "purismului", lipsiți evident de cultură civică și politică, s-au înstrăinat și de chibzuință. Cu "purismul" în brațe, ei au sprijinit, în schimb, un regim al cărui șef recunoaște că a patronat "statul mafiot". Acum, pe străzi, s-a ajuns ca, ventilând același "purism", să se protesteze contra libertăților pentru toți, contra democratizării, contra ameliorărilor economice și instituționale pentru orice cetățean.

Rareori în istorie oamenii au protestat contra unor condiții de viață mai bune și împotriva eliberării lor. Acest fapt are loc, din nefericire, într-o Românie lovită de sărăcie și nedreptăți! Puritatea morală este o valoare cheie a conviețuirii. Când devine "purism", mai exact o ideologie a căpătuirii, rezultatele sunt pe dos.

Publicitate

Comentarii

?

thumb down thumb up
luni, 15 ianuarie 2018, 21:44
de adi

Tovarasia dumneavoastra, aflata odinioara in fruntea organizatiei studentilor comunisti din Cluj, s-a capatuit? as mai intreba cum, moral, intellectual sau si material. Cate apartamente aveti in proprietate si cate chirii incasati?
raspunde

gândire sub pământ

thumb down thumb up
luni, 15 ianuarie 2018, 23:07
de Sorina

Când nu sunt argumente la ce zice un text, trebuie văzut ce număr la pantofi poartă autorul sau eventual crema de ras. Halal gândire, tovarășe adi!
raspunde

Doar cei mai buni erau atunci în frunte

thumb down thumb up
luni, 15 ianuarie 2018, 23:13
de damian

Da, marga a fost pe toate treptele în față. Șef de promoție în liceu, în facultate, ulterior. Atunci în frunte erau cei mai proeminenți profesional. Este o vină? Să avem răbdare să judece istoria. De povești e plină lumea, încât n-ar strica să judecăm la obiect. Altfel mereu se încurcă lucrurile. Dă undeva pe lângă noi afară cultura și bogăția?. Sărăcia are sărăcia de minte printre cauze.
raspunde

are autorul mașină?

thumb down thumb up
marţi, 16 ianuarie 2018, 09:54
de Demeter

Eu zic să luăm la rost autorii pentru că își cumpără roșii la piață, au mașină, merg la frizerie! Populism ieftin. Marga a fost nouăsprezece ani rector al uneia din universitățile mari. A fost ministru în patru guverne. A predat la universități străine. este un autor productiv și acum. Poate că muncind continuu și cu folos și-a cumpărat ce a dorit. Care-i problema? Nu cumva inși fără realizări iau la rost oameni capabili? Asta-i morală? Nu cumva s-a creat obișnuința de a lua la rost unul mai bun ca tine? Nu cumva aici e izvor de sărăcie?
raspunde

@sorina; @damian; @demeter

thumb down thumb up
marţi, 16 ianuarie 2018, 20:57
de adi

Noi, corporatistii, muncim pana mai tarziu, de aceea va raspund abia acum. 1. Marga a fost, poate, sef de promotie la Liceu, dar la cursurile serale. Are origine muncitoreasca, marxist-leninista, de care este mandru. 2. Revin la o parte a continutului articolului: in vestul Europei, profesorii universitari (cu exceptia Italiei, unde varsta limita este de 71 de ani) sunt pensionati la 65 de ani. Raman, pentru 1-3 ani in plus, cei care au proiecte sustinute de burse in derulare. In Franta, Germania, Olanda, Marea Britanie, etc se produc oare epurari de tip mussolinian? Eu doar va intreb., dragi tovarasei. 3. Cat despre "purism", va aminmtesc ca tov. Marga (da, seful studentilor comunisti din Clujul anilor '70), a devenit Presedintele PNT-CD in anul 2001. Foarte "purist" le-a recomandat lui Ioan Mjuresan si Radu Sarbu, banuiti de coruptie - primul a si facut puscarie pentru infractiuni savarsite cand a fost ministru - sa faca un pas in spate sau in lateral. Iar, acum, tov, Marga ne recomanda sa nu mai fim "puristi". Sa acceptam modificarea legilor Justitiei.. Adica, un sef de gara MICA, poate zugravi o sala de asteptare, de circa 20 de mp, cu 190.000 de euro. Si nu o sa fie pedepsit, pentru ca abuzul in serviciu trebuie sa depaseasca 200.000 de euro. Daca asta a "extras" in gandirea sa , tov. Marga, din Heidegger, Adorno si Rorty, sa nu uitam ca inainte fusese apologetul neo-marxistilor Marcuse si Habermas, va "felicit" ca-l admirati. P.S. @Demeter: dupa absolvirea facultatii eu am lucrat doar in mediul privat. Am in proprietate o locuinta mai mare decat cea in care locuieste tov. Marga. Am venituri mari pentru Romania. dar, nu inteleg cum un vesnic bugetar, ca Marga, detine inca alte PATRU apartamente. Daca intelegi...
raspunde

Simpla râvnă nu e de ajuns, trebe și cap

thumb down thumb up
luni, 22 ianuarie 2018, 21:52
de Sorana

Baliverne, toarășe Adi! Asta cu originea o dă în bară sigur. Marga este fiul unui administrator de moșie a unui german. De aceea, a trebuit să plătească. Faci confuzii. Nici nu există origine marxist-leninistă și acea generație a lui Marga nu a mai avut de a face cu ea. mai ales că era în cercurile germane din Mediaș și apoi a și plecat la studii în Germania. Iar cu filosofia las-o mai ușor, că ignoranța te trădează. Neomarxism este altceva. Sunt asistentă de istoria filosofiei și știu bine - școala de la Frankfurt a schimbat filosofia universală. Putem sta în provincie, dar jocul este în altă parte. Iar cu exemple cu zugrăvitul se poate dovedi orice. Te las tovarășe la acel nivel. Pe unii baterea cîmpilor îi calmează.
raspunde

Sârbu și Mureșan aveau alte probleme

thumb down thumb up
luni, 22 ianuarie 2018, 22:00
de Tărănist convins

Cam neinformat Adișorule! Cei doi aveau treabă cu vechii țărăniști. De aceea, ăia a nu au vrut să-i mai aleagă. Marga le-a cerut să lămurească lucrurile pentru a se putea merge înainte. Dovadă că a avut dreptate este faptul că aceia au rămas, iar țărăniștii sunt și acum nicăieri. Precis, la sub 1 la sută! Bun ideal ai dragule!.
raspunde

N-ai citit legile și vorbești

thumb down thumb up
luni, 22 ianuarie 2018, 22:05
de Demeter

Mă Adi tu ai citit legile, ai comparat cu ce este în Bulgaria, Germania, Franța, Ungaria? Sunt avocat și tiu despre ce este vorba. Nu că trebuie schimbate, dar ele costă de mult foarte tare. Dacă plătești impozite ar trebui să fii interesat! N-ar strica să citim înainte de a grăi. Altfel, pierdem vremea cu minți confuze.
raspunde

Când invidia întunecă mintea

thumb down thumb up
marţi, 23 ianuarie 2018, 00:08
de Damian

Văd că perseverezi în rea credință, mândrule corporatist. Cum îți explici că Marga a fost bursier ca puțini: în Germania, în SUA - bursele Wilson și Hoover? că dintre români, Marino și Marga au luat ultimele premii Herder? că este consultant în China, la Vatican, în alte țări? Că a predat la Viena, Munchen, Jerusalim, București, Montpellier? Că a fost cel mai ales intelectual din Cluj în organisme internaționale? Că a ocupat cel mai lung rectorat din Cluj și poate din România? că a fost ministru în patru guverne? Că vorbește patru limbi, pe lângă română? Că are o operă? Toate spun un lucru: e vorba de cultură, contribuție, capacitate împreună! Asta e secretul. Oare nu bârfești ca să pătezi un prestigiu la care nu ai cum ajunge cu asemenea mijloace?
raspunde

Corporatismul și privatul

thumb down thumb up
marţi, 23 ianuarie 2018, 08:12
de Sorina

Ce corporatist nenică, când noțiunile matale sunt valabile până la Cucuieși sau Valea Seacă? Vezi că Marga te-ar putea contrazice ușor: să cîștigi burse internaționale în competiția a 700 pe 30 de locuri, să primești Marea Cruce a Germaniei sau să fii în finala pentru un rectorat la Tokyo, să primești Medalia Ierusalimului ține de bugetari? Să fii selectat pentru predare la Munchen, Viena sau Ierusalim este ceva bugetar? Unde-i confuzie corporatistă este cam sub pământ.
raspunde

Corporatism cu miros

thumb down thumb up
marţi, 23 ianuarie 2018, 08:52
de Demeter

Nu pierde timpul cu îndoieli, Sorina. Este corporatism cu miros de lavandă Coldea. Când un autor nu poate fi contrazis i se spune că e șchiop sau a jucat pokker în tinerețe sau nu a salutat cu plecăciune. Tehnică veche. Purismul a dat și dă dictatură. Cum zice un mare jurist de azi, cine distruge autoritate rațională va accepta orice autoritate. Așa e cu purismul..
raspunde

Mussolini a fost inspirația

thumb down thumb up
marţi, 23 ianuarie 2018, 12:45
de Toader Forna

Scrii și tu Adicuțule să se vadă că faci ceva! Asta cu Mussolini ca inspirație pentru legea din 2011 nici nu e a lui Marga. Istorici din București au descoperit-o. Poate că el a formulat-o mai simplu. Dar așa stau lucrurile cu legea, cum s-a văzut pe înregistrarea discuțiilor de atunci. În rest citește mă textul, că se vede că se zice ceva, iar tu atribui altceva.
raspunde

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.