Editorial
Fotbal şi nu numai fotbal
de Ziua de Cluj, 05 iunie 2008, 22:26
În specia respectivă, deasupra acestor competiţii nu sunt altele. Putem spune că, în sport, Jocurile Olimpice rămân competiţia maximă în majoritatea probelor sportive. Li se alătură însă Cupa Mondială şi Campionatul European de fotbal. Poţi să preferi alte sporturi (bunăoară tenisul, baschetul, nataţia, boxul etc.) fotbalului, dar acesta rămâne, poate mai mult decât orice alt sport, expresia unei civilizaţii.
Nu rezultă, desigur, din considerarea fotbalului ca expresie a unei
civilizaţii că acolo unde nu este fotbal nu ar fi civilizaţie sau că
rezultatele la fotbal ar fi indicator de civilizaţie. Aceasta, civilizaţia, are
alţi indicatori: nivelul tehnologic, calitatea infrastructurii, delicateţea
relaţiilor dintre oameni, moralitatea raporturilor politice, nivelul
conceptualizărilor, capacitatea argumentativă, spre exemplu.
Totusi, în felul în care o echipã abordeazã fotbalul se poate observa nu
numai fotbal, ci si un mod de a gândi performanta de orice fel. Un mod de a
gândi care nu este doar al acelei echipe, ci si al comunitãtii care a produs-o.
“Fotbalul este logicã” – spuneam când comentam meciurile de acum doi ani ale
Cupei Mondiale din Germania, într-un efort de a identifica conceptia privind
atingerea unui scop întruchipatã de acest joc.
Acum pot adãuga: fotbalul trãdeazã un mod de a gândi competitia si
performanta. Curând începe turneul final al Campionatului European de Fotbal
2008, organizat în Austria si Elvetia. Ce promit cele saisprezece echipe
calificate si cele treizeci si cinci de meciuri ale turneului, care vor duce la
stabilirea câstigãtorului?
Trei absente de la turneul final european sunt regretabile. în primul
rând, cea a Angliei, care, pe de o parte, este coplesitã, în etalarea propriei
pepiniere de talente, de importul masiv de jucãtori, si, pe de altã parte, a
fost asistatã de antrenori fãrã solutii. Apoi absenta Serbiei, tarã, ca de
obicei, cu multe talente de vârf (vezi Vidinic, Ivic si altii), dar sumar
pregãtitã pentru confruntãri hotãrâtoare.
în sfârsit, absenta Danemarcei, care nu reuseste sã asambleze replica
contemporanã la generatia sclipitoare, prin tehnicã si imaginatie, pe care a
prezentat-o la mondialele de acum douã decenii.
Continuã însã, tot semnificativ, sã asalteze cu curaj admirabil ierarhia
europeanã Grecia, ce aduce nu doar talente surprinzãtoare, ci si un antrenor
iscusit (Rehhagel), care stie sã dea “formã” unui grup de tineri, si Turcia, ce
se considerã, pe drept (dupã locul trei la mondialele din Japonia – Coreea de
Sud), printre “puterile” fotbalului.
în ce mãsurã echipele sunt înnoite? Pentru o minte lucidã este limpede
cã nu se pot construi echipe performante nici cu obsesia pãstrãrii jucãtorilor
existenti, nici cu obsesia schimbãrii cu orice cost. Un echilibru al vechilor si
noilor jucãtori, cãlãuzit de capacitatea de performantã verificatã, este mereu
întelept. Italia confirmã aceastã întelepciune, aducându-l pe di Natale lângã
finalisti mondiali din 2008.
Franta îi aduce pe Benzema, L. Diarra, Toulalan si Gobis alãturi de
Makelele, Henry, Abidan. Germania a venit cu Jensen si Gomez lângã Ballack,
Schweinsteiger. Spania si Portugalia procedeazã la fel. Cine are sansele de a
câstiga Campionatul European de Fotbal 2008? Vreau sã fac deocamdatã trei
observatii.
Prima este aceea cã fotbalul
european s-a omogenizat în dreptul câtorva caracteristici: apãrãri care nu
riscã; atacuri bazate pe abilitatea individualitãtilor; cultivarea suturilor de
la semidistantã; efort de surprindere, cu atacuri purtate în vitezã, a
apãrãrilor adverse. în conditiile acestei omogenitãti, primele clasate se vor
detasa fãcând mai putine greseli. în grupe se întrevãd câstigãtori prin
etalarea superioritãtii în joc; în rest va prevala cel care va gresi mai putin.
A doua observatie se referã la
“rutele” echipelor. Asa cum s-a structurat schema turneului final 2008, cu
sferturi de finalã si semifinalã pe grupele A si B, respectiv C si D (schemã
rigidã, cel putin în semifinalã combinatia A C si B D, de pildã, fiind mai aptã
sã “amestece” lucrurile), sunt de la început excluse finale precum Italia-Franta,
Germania-Portugalia, Spania-Franta; aceste meciuri vor putea fi doar înainte de
finalã. A treia observatie se referã la eventuala finalã, din 29 iunie 2008, de
la Viena.
Aceasta ar putea fi
Italia-Germania, dar si Portugalia-Italia sau Franta-Germania, desi nu se poate
exclude apriori venirea pe scena finalei a Cehiei, Spaniei sau Croatiei.
Desigur Italia si Germania pot juca la intensitate maximã întregul meci si
întregul turneu, cu admirabilã constantã, si chiar crestere a jocului.
Jucãtorii lor au nu doar talent, ci si “stiinta” jocului. De abia primele
meciuri vor arãta însã dacã echipele sunt cu potentialul pe care l-au lãsat sã
se vadã pânã acum.
Acum patru ani Grecia nu se
întrevedea în finalã; astãzi este încã si mai greu, datoritã echilibrului
valoric al echipelor, sã se facã prognoze cu precizia doritã.