Editorial

Homo 2.0

Ca oricare om cu nevoi normale, îmi caut și eu haine care să mă îmbrace și să mă reprezinte. Spre surprinderea mea, îmi găsesc din ce în ce mai greu haine potrivite.
Publicitate
 

Eu sunt mai degrabă genul bondoc. Mic și îndesat. Mai ușor de sărit decât de ocolit. Cu toate acestea, să am haine pe măsură nu a fost mai demult o problemă pentru mine. Dacă doream un costum sau un pantalon, era simplu: ceream mărimea potrivită ca lărgime, indicam talia 3 (cea mai adaptată bondocilor) și, ca prin minune, totul se potrivea. Poate era nevoie de vreun mic retuș, dar toate magazinele serioase practicau așa ceva; în plus, existau nenumărate croitorii care coseau haine „pe măsură". Cu cămășile era și mai simplu: dacă indicai precis diametrul gâtului, restul (lărgime la piept, lungimea mânecilor) se potrivea la marele fix.

Se pare că azi  industria modei a uitat de bondoci. Căutarea hainelor potrivite a deveni pentru mine un calvar. Pare că toate hainele sunt concepute pentru lungani, cu înălțimi peste 1,80 metri, și există doar două variante de talie: lunganii grăsani și lunganii costelivi. De această din urmă categorie nici măcar nu mă pot apropia: picioarele nu-mi încap în cracii sugușați ai nădragilor, burta nu-mi încape în strâmtoarea croiului „slim fit", mânecuțele cămășilor cambrate par a se potrivi celor a căror singură activitate fizică se rezumă la un deget (ca să nu vă închipuiți nu-știu-ce, este vorba despre degetul pentru ecranul tactil...). Cât despre prelatele grăsanilor, talia potrivită aduce lungimi și lărgimi atât de generoase încât intervenția unei croitorese pricepute devine imperios necesară.

Ce s-a petrecut în cei 40 de ani în care eu am trecut de la mulțumire la nedumerire? Au înnebunit fabricanții de îmbrăcăminte, și s-au pus pe producția de haine care nu se potrivesc nimănui? Singurul răspuns logic este următorul: în clipa de istorie marcată de trecerea unei singure generații conformația corporală a oamenilor s-a schimbat sensibil. Fenomenul  este cunoscut de multă vreme, fiind pus în evidență de arheologii și antropologii care au studiat osemintele din vechime, care arătau că înălțimea oamenilor care au trăit cu milenii sau doar secole în urmă era sensibil mai mică decât a oamenilor din ziua de azi.

Fenomenul creșterii taliei a fost luat în vizor de oamenii de știință. Profitând de faptul că în familiile bogate americane există tradiția ca generație după generație să frecventeze aceeași universitate, departamentul de antropologie al Universității Harvard a desfășurat un studiu antropometric de amploare asupra studenților. Studiul a arătat că în timpul unei singure generații înălțimea totală, precum și circumferința gâtului, umerilor și pieptului au crescut cu 2,2%, în timp ce grosimea brațelor a crescut cu 4,6%. În același timp, greutatea corporală medie a crescut cu 7,2%! Studii similare s-au făcut peste tot în lume; în Polonia, de pildă, în 60 de ani înălțimea medie a tinerilor a crescut cu 7,3 centimetri.

Se pare că acest fenomen se accelerează în prezent, stimulat de accesul la hrană mai consistentă, îngrijiri medicale performante și condiții generale de viață aflate în permanentă îmbunătățire. Ființa umană (cu precădere, jumătatea feminină a umanității) a fost dintotdeauna preocupată de înfățișarea sa. În zilele noastre, însă, această preocupare a devenit o adevărată isterie, care inflamează spiritul și ocupă timpul întregii umanități, mai ales a părții „civilizate" a acesteia. Lăfăindu-se în hrană abundentă și în condiții excepționale de viață,  umanitatea face excese de tot felul. Înfulecă mâncare în exces, și pe urmă urmează cu disperare diete fanteziste, transpiră prostește prin sălile „cu fiare" sau recurg cu frenezie la tot felul de proceduri de „remodelare" corporală, unele dureroase și toate costisitoare. Se îndoapă în exces cu medicamente de tot felul, care dau dependență sau aduc tulburări și efecte nedorite care sunt tratate cu... alte medicamente!

În acest moment al istoriei sale umanitatea se pregătește să-și ia evoluția în propriile mâini, depășind sau modificând toate reperele evoluției biologice. Întreaga evoluție umană, chiar și recentele creșteri ale taliei sau a masei corporale, a fost marcată de imperativele biologice ale unei mai bune adaptări la mediul înconjurător. Acum, evoluția devine culturală, imboldul fiind mai buna adaptare la mediul tehnologic și social în care trăim. Se estimează că există deja peste 20.000 de oameni care pot deschide ușa locuinței cu ajutorul unui implant corporal. Implant care va putea servi în viitor pentru multe alte scopuri: identificare în orice împrejurare, comanda autovehiculului sau a dispozitivelor inteligente, plăți de tot felul.

Frumusețea chipului și talia de viespe vor deveni monedă curentă, obținute fiind prin metode care de care mai sofisticate. Întrucât fetițele visează la silicoane înainte de a avea sâni, vârsta primelor intervenții estetice va scădea drastic. Ochelarii „inteligenți" vor intra de-a dreptul în ochi, sub forma unor lentile de contact sofisticate, care vor asigura inclusiv accesul la realitatea virtuală. Implanturi cerebrale vor servi drept interfețe cu computerele și cu dispozitivele inteligente, vor face traduceri instantanee din și în orice limbă și vor fi folosite în jocuri sexuale care nici măcar nu vor necesita contactul fizic...

Homo 2.0 este pe cale să-și facă apariția, cu noi și uluitoare evoluții gândite și realizate de el însuși. Modest, eu doresc ca aceste evoluții să însemne măcar un dispozitiv care să digitalizeze 3D bondocul meu trup, și pe urmă să producă, fără costisitoare intervenții de croitorie sau retuș, hainele pe măsură pe care nu le mai găsesc prin prăvălii. Modest, nu-i așa?

 

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.