Jandarmerie contra SPP. “Statul paralel”, o denumire pompoasă pentru metastaza poliţienească

Jandarmerie contra SPP. “Statul paralel”, o denumire pompoasă pentru metastaza poliţienească
SPP. Cea mai superficială privire e uneori şi cea mai bună perspectivă în cazul unor scandaluri aparent complicate. Şi ce avem noi în scandalul SPP? Politicieni aleşi se bat cu instituţii care s-au tot întărit şi opacizat în ultimul deceniu. Cum o fac? Prin alte instituţii, folosesc jandarmi în locul SPP, tot aşa cum folosesc ANAF în loc de DNA.

Dragnea deschide un scandal public cu SPP şi cu şeful acestei instituţii, un domn devenit superstar al "statului din umbră", Pahonţu. Acuzaţia este bazată pe mărturii de "prieten al prietenului Stănescu de la OLT". Scandalul e riscat, superficial, fix în stilul PSD - ăştia fac un efort uriaş să fie irelevanţi şi când ating câte un subiect important.

SPP a tot avut tentativă de autonomizare maximă. Pe vremea guvernului Ponta, le-a fost facilitată o ordonanţă de urgenţă prin care să devină serviciu secret. Până la urmă aventura le-a fost retezată tocmai de parlament, o instituţie care iată, e bună şi ea la ceva. Să mai amintim că SPP a propus practic cu de la sine putere să devină un serviciu secret; deşi era împotriva legii, nimeni n-a părut deranjat.

Însă aspiraţia de autonomie "secretă" trebuie reţinută, zvonuri cu SPP-ul s-au tot strâns şi strânse au rămas. Sorina Matei povestea zilele trecute despre o filmare cu un şef SPP care ameninţa cu moarte un fost ofiţer şi care apoi şi-a continuat liniştit cariera îndreptându-se spre o pensie grasă asigurată de acest stat apărat cu sânge de tot soiul de inamici mai curând imaginari.

Discuţia nu e despre cine are controlul, preşedintele sau MAI cum vrea Tăriceanu, ci dacă mai există verificări serioase în ţara asta în zona unor instituţii de forţă. Muţi de pomană controlul de colo-colo când e evident că nu eşti în stare să controlezi.

Diferenţa între ANAF şi SRI sau între instituţii aflate sub dominaţie politică şi putere în zone ierarhizate puternic, militarizate, este că pe primii îi mai poţi ţine în şah cu presă, legi ale transparenţei etc. Pe când ceilalţi au început "natural" să funcţioneze după alte legi, ierarhice, tribale, de acoperire.

Şi totuşi sunt mai admirate instituţiile de forţă ca apărătoare ale democraţiei, asta şi pentru că vin la pachet cu moda "parteneriatului strategic". Cum necum, cetăţeanul român emancipat a început să viseze că va fi lipit de vest nu prin libertăţi şi drepturi, ci prin complicate manevre strategice şi secrete. Şi prin continua investiţie în paliere poliţieneşti diverse: încă nu s-a făcut un studiu serios despre cât cheltuie statul român pe forţe poliţieneşti: de la ălea locale şi contracte cu firme de pază privată, până la SPP şi SRI. Cum necum, şi Vestul a investit numai în scurtături poliţieneşti de sincronizare. România ca investitor necritic de bani şi vieţi în războaie diverse e mult mai utilă decât o Românie pe care ar apuca-o cheful să facă chiar gură în UE, de exemplu, în legătură cu felul în care a ajuns bazin de mână de lucru concomitent cu sărăcia ca mod de viaţă firesc pentru angajaţi.

Practic avem la lucru simultan cele două scenarii propuse de elitele româneşti: controlul politic vs. instituţii din ce în ce mai autonome. Vedem ce se poate întâmpla şi când ANAF e pus de PSD să atace organe de presă incomode. Vedem şi puterea unor instituţii precum DNA sau SRI care au căpătat o autonomie incredibilă - sunt practic de necontrolat - şi care trec spre o stare naturală de impunitate. Răspunsul ăla alui Ştefănescu "pentru că putem" poate fi uşor însuşit şi de Kovesi şi ai ei.

Scandalurile noi cu poliţişti protejaţi de sistem, procurori, ofiţeri diverşi (pedofilie, poliţişti ucigaşi, poliţişti şi procurori implicaţi în trafic cu minore, vezi ultimele dezvăluiri tolo.ro etc.) sunt cu mare grăbire bagatelizate fie de sistemul poliţienesc însuşi, fie de apărători ai statului de drept.

Mici explozii într-un ocean de lipsă de transparenţă şi control, asta se întâmplă în aceste zile. Ierarhie militara stare de exceptie, "strategicul", toate astea se tot încurcă în explicaţii, Kovesi concurează cu Dragnea în sugestii, jocuri de culise, netransparenţă. Pe politicieni îi mai beleşti în presă măcar, pe funcţionarii prea înalţi în stat îi pierzi pe coridoare şi ştiripe surse.

Nu doar CSAT şi Preşedinţia au control asupra SPP. SPP ar trebui să răspundă la Comisia de apărare, în Parlament. Aşa cum ar trebui să răspundă şi SRI sau SIE. Aceste comisii nu au produs în ultimele decenii nici un raport. Decenii, am spus. Adică să văd o analiză cu date despre ce era acum 10 ani. Că poate dacă văd ce era atunci înţeleg ceva din ce se întâmplă acum.

Deci, da, pot să înţeleg de ce are Dragnea putere, că-l votează poporul, dar nu pot să înţeleg de ce are un Pahonţu atâta putere, el şi sute de oameni care fac protecţie şi pază de zici că lucrează la NASA. Asta nu exclude nici derapajele şi prostia lui Dragnea, sufocat de fapt de propria laşitate şi forţă politică, dar ar trebui să le dea de gândit celor care apără statul de drept împotriva democraţiei.

 

Loading...
Comenteaza