Editorial
Looking for networking sau prietenia de consum
de Ziua de Cluj, 29 octombrie 2010, 22:41
Suntem într-o goană permanentă după relaţionare. Offline şi online.
Participăm la cine, recepţii, cocktailuri, gale, ne facem conexiuni pe reţelele de socializare de business, dar şi pe Facebook (că e mai casual şi ne putem conecta mai bine, mai relaxat), ne înscriem în grupuri şi comunităţi de afaceri reale sau virtuale, bifăm invariabil la rubrica “looking for” a oricărui profil online opţiunea “networking”. Vrem să ne extindem reţeaua de prieteni cât mai mult, cât mai ţintit şi cât mai repede.
În mediul de business, paradoxal poate, francheţea prematură e văzută adesea ca agresivă, brutală. Nu e oportun sau oricum e riscant să abordezi direct un potenţial partener cu o propunere de colaborare. Potenţialii parteneri se curtează, se flatează, se alintă. Pe fondul relaţiei astfel construite se clădeşte într-un final, mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcţie de capacităţile de seducţie ale ofertantului, relaţia de business.
Reţeaua de prieteni a devenit parte din fondul nostru comercial. Ne conectăm uşor, relaţionăm rapid, aproape automat. Nimic din ceea ce era altădată expresia unei profunde intimităţi nu mai are aceleaşi valenţe. Suntem din start cu toţii per tu. Ne comportăm ca şi cum am fi apropiaţi. Parcă ne cunoaştem de-o viaţă. Relaţiile sunt teatrale, bazate motivaţional pe şansa de profit, reacţiile nenaturale şi, chiar prin asta, de multe ori, exagerate, absolut neplauzibile. Doi business friends pot să pară în ochii spectatorilor mai apropiaţi decât le vor părea vreodată celor din jur doi prieteni adevăraţi.
Pentru business friends suntem mai tot timpul disponibili. Suntem exuberanţi, joviali, permanent în formă. Nu suntem niciodată trişti, melancolici, abătuţi, căci nu putem risca impresia că nu ne-ar merge excepţional. Cel mult putem fi preocupaţi sau, şi e chiar indicat din când în când, epuizaţi, pentru că, nu-i aşa, muncim 24 din 24, 7 zile din 7, semn că treaba merge din plin. Ne arătăm absorbiţi de prietenii noştri de business, de preocupările şi problemele lor, indiferent cât de nesemnificative, de închipuite sau ridicole ni s-ar părea în realitate.
Maeştrii conexiunilor intră în rol atât de bine, încât îşi induc un sentiment aproape autentic de prietenie. Ajung să realizeze fondul relaţiei (sau lipsa lui) abia atunci când miza dispare. Când şansa de profit nu mai există, de cele mai multe ori prietenia corporatistă se sparge corelativ ca un balon de săpun.
În paralel, pentru prieteni nu mai avem timp. Pentru oamenii pe care îi iubim, în ochii cărora suntem frumoşi indiferent de poleiala pe care o purtăm, dar mai cu seamă fără, care ne ţin de mână şi vibrează odată cu noi, care ne sar în apărare fără urmă de instinct de conservare şi cu o mângâiere ne “raşchetează tristeţea”, scutul nostru împotriva lumii, cei care ne fac ceea ce suntem, nu mai suntem disponibili.
Suntem ocupaţi, grăbiţi, stresaţi, neatenţi, nepoliticoşi. Cu ei vorbim excesiv despre noi şi ascultăm prea puţin. Ne-am epuizat răbdarea, capacităţile de ascultare şi compasiunea în raporturile de business. Nu spun că relaţiile de business nu sunt importante, că întâlnirile de afaceri nu au rolul lor. Ceea ce mă deranjează însă este falsa intimitate, ipocrizia, nevoia de a crea artificial-forţat o prietenie.
Cred că politeţea, curtoazia sunt indispensabile, dar în acelaşi timp sunt, sau ar trebui să fie, suficiente într-o relaţie business. O colaborare profesională reuşită este un succes în sine. Intimitatea autentică este rară şi rezervată prietenilor. În acelaşi timp cred că pentru a nu ne rinoceriza, pentru a ne menţine spiritul, trebuie să prioritizăm, să ne îngrijim prieteniile, să luptăm pentru ele la o adică. “Pentru că mai bine ne-ar fi dacă s-ar stinge soarele, decât a fi lipsiţi de prieteni adevăraţi.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
Ioana Romana LAURENŢIU
Ioana Romana Laurenţiu este partener la casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu şi Asociaţii