Ne-am vândut viitorul

Ne-am vândut viitorul

Modelul social european cuprinde și imaginea idilică a pensionarilor înfloritori, rumeni, sănătoși și veseli, care își permit o viață prosperă și vacanțe de vis.

Însetați fiind de permanență și stabilitate, mai ales în ceea ce considerăm a fi util și plăcut, ne închipuim că această imagine este eternă și că vom beneficia de o situația similară și noi, românii, mai ales generația care a trăit cei mai grei ani ai comunismului și cei mai murdari ani ai capitalismului. Dar ea este pe cale de-a se schimba, cu o viteză care, la scara istoriei, poate fi asemuită cu o bătaie de pleoape. Europa, fălosul continent care a făurit capitalismul și civilizația prosperității generalizate, scade ca importanță pe scena geopolitică, cu viteza unui balon care se dezumflă. La 1900, cu doar 118 ani în urmă, Europa reprezenta 25% din populația planetei, iar exploratorii, armatele și administrațiile sale stăpâneau întreaga planetă. Soarele nu apunea niciodată în imensul imperiu colonial al Europei.

Azi, populația Europei este în scădere vizibilă și în îmbătrânire și mai vizibilă. Estimările spun că în 2050 Europa va mai reprezenta doar 7% din populația mondială, devenind un teritoriu bântuit de pensionari cărora tinerii tot mai puțini nu pot să le asigure pensii. Vârsta medie a populației europene va crește, în doar 50 de ani, de la 37,7 ani la 52,3 ani (pentru comparație, se estimează că vârsta medie în SUA va fi atunci de 35,4 ani…). Progresele tehnologice nu vor putea suplini îmbătrânirea populației europene și nici măcar femei simple din România nu vor mai fi disponibile pentru a se îngriji de toți acei pensionari… Sau Europa, forțată de evenimente, va constata că migrația internă nu mai este o opțiune și va trebui să accepte valuri masive de imigranți din afara continentului.

Situația României este mult mai gravă decât situația global europeană, întrucât ea este afectată pe mai multe planuri. Populația sa este în curs de îmbătrânire accelerată, prin ajungerea la vârsta pensionării a celor născuți în România în „fructuoasa” perioadă 1960-1970. Natalitatea este în prăbușire liberă, fiindcă tinerii sunt interesați de activități mult mai plăcute sau mai presante decât creșterea copiilor, iar statul nu a făcut mai nimic pentru a stimula natalitatea. În fine și mult mai grav este faptul că mulți dintre români, aproape toți dintre cei apți de muncă, au părăsit țara în cohorte întregi, visând la salarii, pensii și nivel de trai „ca afară”.

Dar „țara, poporul, națiunea” sunt concepte mai degrabă abstracte, ficțiuni câteodată. Viața individului, cu aspirații, vise și ambiții personale, cu zbateri dureroase,  nenumărate rate și facturi de plătit, este mult mai concretă. Și nu este nici cinism, nici orbire, nici trădare simplul fapt că individul va pune mereu mai presus de orice ficțiune viața sa concretă, cu tot ce înseamnă ea.

Dar pentru politicieni ficțiunile de mai sus ar trebui să constituie o preocupare concretă, tangibilă și recurentă. Ei ar trebui să se cocoațe în demnitățile publice doar pentru a sluji țara și poporul și numai în măsura în care se simt capabili și demni pentru a-și asuma acele demnități. Dar NU!, ei se cocoață acolo tot în calitate de simpli indivizi, pentru a se îmbogăți, ei și toți ai lor, până la a zecea spiță, și să nu mai aibă în veci necazuri cu plata ratelor și facturilor… Și asta aici, cu tot patriotismul lor găunos și fanfaron, fără să ia calea unei dureroase și angoasante bejenii!

Numai în acest fel poate fi explicată completa lor nepăsare, inconștientă și criminală în același timp, față de viitorul națiunii. Suntem deja în plină criză și nu este departe pragul dincolo de care statul român va fi obligat să arunce prosopul în ring, incapabil să asigure pensii corespunzătoare supușilor săi. Și singurul lucru pe care ei sunt capabili să-l facă în acest dezastru este să caute bani cu lumânarea… tot prin buzunarelor sărmanilor contribuabili! Măsurile din cinica și traumatizanta lor „reformă fiscală” dovedesc profunda lor incompetență, precum și crasa nepăsare față de destinul națiunii care i-a ales în fruntea ei.

Previziunile demografice europene afirmă că în anul 2050 România va mai avea cel mult 15 milioane de locuitori (scenariile pesimiste vorbesc despre 13 milioane…). Deci, o populație puțină și bătrână. Needucată în două sensuri. În primul rând, fiindcă goana după prosperitate îi face pe tineri să nu se preocupe de școală: la această dată, peste jumătate din tinerii României lucrează în comerțul cu amănuntul și în distribuția de mărfuri, situație care îi ține departe de adevărata cultură. În al doilea rând, fiindcă generația care acum iese la pensie știe un singur lucru: „statul trebuie să-mi dea!”

Ne-am vândut singuri viitorul, nu ni l-a furat nimeni. Politicienii ar fi avut îndatorirea de a opri exodul populației mature, aptă de muncă, prin măsuri adevărate de dezvoltare economică. Tot ei ar fi trebuit să găsească căi inteligente și rezonabile de a menținere natalitatea în limite decente. Dar nu, singura lor preocupare a fost să ajungă la banul public, stors din anevoioasa muncă a națiunii, pentru a-l jefui prin metode care de care mai ingenioase. Se tot bate monedă calpă pe așa-numitul „Proiect de țară”, dar mințile „luminate” ale națiunii par mai degrabă preocupate să-și etaleze fireturile de academicieni decât să cugete asupra destinelor țării în care vor trăi nepoții lor (ah! sunt naiv, nepoții lor sunt deja destinați unui trai pe alte meleaguri…).

Vânzători suntem noi toți, fiindcă preferăm să ne uităm în altă parte atunci când ni se vorbește despre amenințările viitorului. Aici, egoismul funciar al românului este un sfetnic foarte prost, fiindcă el gândește strămoșește: „N-o să mi se-ntâmple tocmai mie!” Ba se va întâmpla - și li se va întâmpla tuturor - și cu toții vor suferi. Și, pentru a încheia tot cu lumina înțelepciunii strămoșești, să nu uităm: „Cum îți așterni, așa dormi!”

 

 

Loading...
Etichete
Comenteaza