Editorial
Nicoară versus “stafia” lui Emil Boc
de Octavian Hoandra, 06 februarie 2012, 21:45
Nu cred că m-aş fi gândit anume la dl. Emil Boc, dacă o întâmplare petrecută la emisiunea dlui Ciprian Aron, la Realitatea Tv Cluj, alaltăieri, nu mi-ar fi atras atenţia.
Pe dl. fost premier Emil Boc am încercat, ca locuitor al Clujului şi ca jurnalist care îl cunoaşte de atâta amar de vreme, să-l "văd", întotdeauna, aşa cum părea să fie în realitate. Cum n-am avut vreun parti-pris politic, am putut, cu toate înjurăturile pe care le-am primit, să "văd" că oraşul domniei sale şi al nostru a fost, mulţumită prim-ministeriatului său, extrem de privilegiat financiar. Am putut vedea fără patimă, alături de obedienţa şi servilismul d-sale faţă de "părintele" său spiritual, Traian Băsescu, şi ceea ce a făcut acesta bine. Multe din măsurile acide luate de d-sa la comanda "stăpânului" Băsescu au fost, orice ar spune duşmanii săi politici, nu lipsite de temei. Şi cu siguranţă că în naivitatea d-sale, dl. Boc a crezut până în ultima clipă că n-o să aibă aceeaşi soartă împărtăşită de absolut toţi "apropiaţii" preşedintelui. Adică un "şpiţ" în fund şi tradiţionalul "La revedere!"
Dar şi în situaţia asta de maximă umilinţă îi va rămâne timp, cu siguranţă, să mediteze la toate acestea când o să revină definitiv la Cluj. Revenind: întâmplarea despre care vorbeam îl are ca personaj pe dl. Marius Nicoară (candidatul USL la funcţia de primar al Clujului!), care, într-un exces de suficienţă "liberală", ofuscat din cauza întrebărilor colegilor mei Ciprian Aron şi Titus Crăciun, n-a mai avut răbdare şi disponibilitate pentru a continua dialogul telefonic, trântindu-le acestora, cu un gest incalificabil, telefonul în nas. Acum, ce să spun: desigur, un mare politician, senator al României, liberal, cu atâtea iniţiative parlamentare decisive, cu atâtea discursuri fulminante în plenul Senatului, care aduc aminte de cele ale Brătienilor, ca să nu mai vorbim de prezenţa d-sale la Cluj, prezenţă care a făcut din USL-ul clujean "steaua luminoasă şi călăuzitoare" a opoziţiei de pe Someş, dlui Nicoară, deci, i se va fi părut o impertinenţă ca nişte bieţi ziarişti să-i ceară LUI să răspundă întrebărilor după pauza de publicitate...
Îi înţeleg frustrarea marelui politicial liberal şi i-am certat pe colegii mei fiindcă nu le-a venit ideea să-i pună d-lui Nicoară în respectiva pauză câteva secvenţe de pe un canal porno, poate că atunci nu le-ar mai fi închis în nas telefonul, în direct. Şi nu neapărat colegilor mei, cât clujenilor pe care desigur i-ar fi interesat răspunsurile d-sale. Dacă le mai are. Conchid, deci, că dacă se adevereşte faptul că Emil Boc se va înscrie "acasă" (unde-i mai bine, oare, decât acasă?) în cursa pentru primăria Clujului, atunci liberalul Nicoară va avea cu siguranţă o problemă. Un sondaj de opinie publicat ieri de ZIUA de CLUJ îl arată pe dl. Boc (sau, mai bine zis, "stafia" d-sale) la doar câteva procente în spatele dlui Nicoară, fapt care ar trebui să-l facă pe acesta din urmă să fie extrem de atent la abordările sale publice. Chiar dacă pare mai comod grătarul şi "şpriţul" de la Giurcuţa, dl Nicoară va trebui (dacă va dori!) să înveţe limbajul şi gestica elegantă pe care i-o dictează atât renumele familiei d-sale, cât şi istoria politicii liberale. În caz contrar, ceea ce numim acum "fantoma" dlui Boc se va transforma în candidatul câştigător Emil Boc la Primăria Clujului. Nu am căderea să dau sfaturi, nici să trag la răspundere politicienii. Sunt doar un biet jurnalist de provincie. O vor face, în schimb, alegătorii.
Mai ales cei cărora le-a închis telefonul în nas. Iar dacă acei clujeni printr-o minune vor sări, aşa cum se întâmplă de obicei, în sprijinul clujeanului Boc, "sacrificat" de un preşedinte dictator, atunci siguranţa celor patru procente de acum ale dlui Nicoară nu va mai valora decât maximum cât o ceapă degerată. Nu ştiu, aşa cum nu ştiu nici cei cu care am mai vorbit, dacă "liberalul de Giurcuţa" îşi doreşte să câştige Primăria Cluj. În fapt, nimeni dintre noi nu ştie dacă într-adevăr dl. Nicoară vrea să (mai) facă politică. Ne vom lămuri cu siguranţă în curând. Cert este, în schimb, faptul că singura miză pe care o mai poate avea fostul premier este primăria oraşului care l-a lansat în politică. Tot ceea ce a pierdut acesta în timp ce executa fără crâcnire ordinele unui scelerat, imaginea şi credibilitatea lui, adică, nu se poate recâştiga decât din poziţia recucerită, de primar al celui de-al doilea oraş ca importanţă al ţării. Aşa că, ceea ce acum pare să fie stafia portocalie a lui Emil Boc, stafie care, iată, suflă în ceafa dlui Nicoară de la depărtarea a doar câteva procente, ar putea deveni în scurt timp un Emil Boc, în carne şi oase, potenţialul primar al oraşului.