Editorial

Orbul găinilor româneşti

Pesemne că în ultimul timp, când bietele animale au prins tot felul de boli, hotarele între animal şi om s-au îngustat într-atât de mult, încât nici bolile nu-şi mai respectă regnul; fapt care a făcut ca, pe aceleaşi căi pe care “gripa aviară” a fost transmisibilă la om, şi celebrul “orb” al găinilor, chiar dacă nu suntem atenţionaţi la televizor, să se ia ca o molimă şi la o anume categorie de cetăţeni. După ultimele studii, se pare că cel puţin cinci milioane de oameni cu drept de vot sunt deja infectaţi cu germenul acestei boli, dar semne ale ei au fost observate şi în diaspora. 

Cu toate că boala nu se manifestă în forme extreme, trebuie remarcat că aceia care locuiesc în străinătate, dar care au fost infectaţi cu acest virus au totuşi o boală mai uşoară faţă de cei care îşi consumă boala în spaţiul carpato-danubiano-pontic, şi asta se datorează doar microclimatului occidental, care face ca efectul virusului să nu se facă deloc simţit.

 Cu alte cuvinte, această ciudăţenie virusologică s-ar putea traduce aşa: doar în România acest virus acţionează la maxima lui putere şi numai aici poate crea stări de acutizare a bolii. O altă ciudăţenie a acestei boli este aceea că ea nu se atinge niciodată de intelectuali şi, cu atât mai mult, de cei de marcă ai naţiei, dar, surprinzător, aceştia se comportă ca şi cum ar fi fost şi ei infectaţi, din motive pe care nu le voi menţiona aici, pentru simplul fapt că deja, în cazul acesta, vorbim despre alte boli, cele ale intelectualului român de peste vremi - dorinţa de înavuţire, de mărire, caracterul mizerabil, lichelismul şi linsul în fund al puternicilor zilei. Or, despre aceste “boli”, după cele scrise de regretatul Adrian Marino, nu prea mai e mare lucru de spus! 

Simptomele “bolii” acestor cinci milioane de “infectaţi” ar fi acelea că prin neatenţia provocată de boală nu ar fi fost în stare să sesizeze că ţara se află, tocmai cu ajutorul bolii lor, pe drumul spre dictatură, că nu există nici un fel de soluţii pentru ieşirea din criză şi că tot spectacolul mediatic pe diverse teme declanşat “cu voie de la stăpânire” nu este altceva decât o acţiune de amorţire a atenţiei opiniei publice de la dezastrul care a cuprins ireversibil România. La rândul lor, “infectaţii” ripostează, afirmând cu tărie (şi cu greutatea numărului lor, care este sensibil egal cu al celorlalţi - tot vreo cinci milioane) că nu ei, ci ceilalţi sunt cei bolnavi. Fiindcă atunci cum se explică faptul că aceştia nu văd că marele pericol pentru România este, de fapt, cel al reîntoarcerii comunismului şi mineriadelor, pe de o parte, iar, pe de alta, eternul pericol pe care îl reprezintă “mogulii”?

Sau nu din cauza bolii “orbului găinilor” nu sunt aceştia în stare să vadă ce odios dictator se ascunde în persoana dlui Crin Antonescu, omul din cauza căruia nu s-a putut “executa” planul conform căruia majoritatea partidelor politice (y compris cel al trădătorilor!) să se afle la guvernare? Cred că această dispută între cele cinci milioane de votanţi de o parte şi cei tot cam atâţia din cealaltă va mai continua în timp. Doar la alegerile parlamentare viitoare (dacă vom mai avea parlament!) vom afla care anume dintre cele două grupuri a fost sau nu infectat. Mai bine spus, doar atunci va afla România răspunsul corect.

 Şi asta, într-un mod eficace şi simplu, dar, mai ales, dureros. De o parte sau de alta, alipindu-se la unul dintre cele două grupuri, bolnave sau nu, se vor mai adăuga şi alţii. Şi va avea de câştigat grupul cel mai sănătos, fiindcă semnele de boală vor ieşi la iveală, mai devreme sau mai târziu. Şi, probabil că odată cu trecerea timpului şi “clarificarea”  pentru fiecare cetăţean a situaţiei  economice personale, dar şi a ţării, nici unul nu va mai putea fi infectat prin cumpărarea conştiinţei, de la ultimul şoşonar care îşi vinde votul cu 500 de mii de lei şi până la filosoful “alifie” şi gaşca lui de pupincurişti.

 Dar până atunci trebuie să acceptăm nişte adevăruri dureroase: în primul rând, acela că am ajuns de râsul întregii lumi, în al doilea rând, faptul că fie suntem bolnavi, fie că nu suferim de “orbul găinilor”, noi - filosofi, ziarişti, muncitori, profesori, cercetători, şomeri sau agricultori- tot nişte găini româneşti se cheamă că suntem. Al doilea este că, aşa cum se întâmplă încă dinainte de 1989, singurele două categorii profesionale care scapă de boli în general, printr-o incredibilă imunitate, sunt cea de politician şi cea de lider maghiar.

Ultima ora

Ce fac prietenii tai pe ziuadecj.ro