Editorial

Paris, l’amour de ma mère

Parisul - oraşul luminilor, oraşul legendă, oraşul magic, lumea de vis. Oraşul culturii, al artelor, al literaturii, al rafinamentului intelectual, vestimentar şi culinar - haute couture şi haute cuisine. Esenţa amorului. Oraşul îndrăgostiţilor. Aşa ni s-a întipărit Parisul.
Publicitate

L-am interiorizat ca pe o lecţie preţioasă, îl cunoaştem înainte de a-l vedea, îl iubim înainte de a-l cunoaşte. Avem convingeri de neclintit. Orice aluzie critică e aproape o blasfemie. Parisul apare peste tot. În lucrări ale unor mari pictori, în cărţi excepţionale, în mai toate albumele de istorie a modei. De la “Casablanca” şi memorabila replică “We’ll always have Paris!” la “Ultimul tangou la Paris” şi “Sex and the City”, orice idilă cinematografică de notorietate exploatează şi cultivă în acelaşi timp Parisul. E atât de mediatizat, de vehiculat, încât e aproape imposibil să spui ceva despre el fără să fie un clişeu.

Prima întâlnire cu Parisul ne-a provocat, mie şi soţului meu, o mare emoţie, accentuată de influenţa mamelor noastre, amândouă francofile, absolvente de filologie, secţie franceză, îndrăgostite deopotrivă de Paris. Trebuie să spun de la început că nu sunt genul turistului fanatic. De fiecare dată când merg într-un loc nou, dacă mă simt bine, plec de la premisa că mă voi întoarce. Prin urmare, nu trebuie să bifez toate punctele de atracţie. Deviza “a vedea tot ce este de văzut, nu se ştie dacă mai ajungem” şi graficele de vizitare mă crispează. Cum să procedezi cu un loc pe care crezi că n-ai să îl revezi, deşi ţi-ai dori?! Trebuie să-l consumi din prima, pe nerăsuflate, sfârşind ziua epuizat şi confuz, fără să reţii ce ai văzut şi ce ai simţit. Cum să vezi Luvrul într-o singură zi, când sunt lucrări care, fiecare în parte, merită mult mai mult decât atât? Cum să te bucuri de frumuseţea şi energia lor, să te încarci cu ele, când de-abia dacă le prinzi cu coada ochiului?

Aşadar, ne doream nespus să vedem Parisul, dar în special să-i simţim atmosfera, să fim învăluiţi, fermecaţi. Ca prinţesa la bal, ne-am dus să fim seduşi. Şi, într-adevăr, Parisul e plin de lumini, arhitectura e splendidă, e fascinant, Pont Alexander III, de departe favoritul meu, e grandios, strălucitor şi toate lucrările importante pe care le aştepţi sunt acolo, mai impresionante decât îţi poţi închipui. Ce nu am găsit însă a fost atmosfera imaginată, visată, practic, cu ochii deschişi. Am văzut, am simţit un oraş mai degrabă rece, stresat şi arogant, agresiv şi murdar. Parizieni exasperaţi de turiştii pe care îi dispreţuiesc făţiş. O metropolă care îşi taxează sfidător şi ostentativ oaspeţii pentru orice fleac atins de magicul aer parizian. Tratamentul de acest tip îi potenţează forţa de atracţie, incitând ca o mişcare abilă într-un joc al seducţiei. Turiştii (în cea mai mare parte) îl acceptă cu un entuziasm frenetic, atribuind un “je ne sais quoi” oricărui kitsch - parizian să fie, sunt impresionaţi de aroganţa localnicilor şi încearcă umil să le intre în graţii, să fie acceptaţi.

Aerul boem, poezia, muzica, veselia, exuberanţa, feminitatea, eleganţa, distincţia lipsesc ori au o prezenţă mult mai discretă decât în alte capitale europene, mai puţin elogiate. Nu mă aşteptam neapărat să aterizez într-un muzical cu Edith Piaf, dar nici la bistrouri cu zgomot infernal de tacâmuri în coliziune şi atmosferă de cantină. Am fost surprinsă că singurul artist stradal zărit în primele patru zile la Paris cânta, de fapt, “Zaraza” şi “Ioane, Ioane”. Nu speram la un Toulouse-Lautrec la fiecare colţ de stradă, dar nici ca Montmartre să fie un soi de târg de la Negreni mai branduit, cu pseudopictori, care s-ar fi putut oricând reprofila ca agenţi de vânzări (“Portret pentru doamna! O amintire din Paris, numai 50 de euro! Două la 60!”).

Agitaţia, turismul agresiv, pragmatismul feroce apărut poate ca o reacţie firească la foamea turiştilor, exploatarea pregnant comercială a artei, a frumosului, mercantilismul care răzbate din toţi porii i-au luat Parisului respiraţia şi i-au diluat farmecul până la disoluţie. Astfel încât astăzi Parisul este un muzeu fantastic. Dar un oraş nefericit.

Sunt conştientă de riscul pe care mi l-am asumat vorbind astfel despre Paris. Spun riscul pentru că, cel mai probabil, voi fi într-o minoritate inconfortabilă, dacă e să iau în calcul pasiunile pe care le naşte Parisul şi, prin urmare, patosul cu care voi fi contrazisă. Dar poate chiar asta sper şi am nevoie de un motiv pentru a-mi mai da o şansă în privinţa Parisului. Aşadar, vă invit la meditaţie. Etes-vous amoureux de Paris?

Ioana Romana LAURENŢIU

Ioana Romana Laurenţiu este partener la casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu şi Asociaţii

Publicitate

Comentarii

Complexul american

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 10:22
de * Nume:Rux

Faima Parisului de astazi este intretinuta, chiar exagerata, de americani. Iar americanii il preamaresc dintr-un complex. Ei nu au ce are Parisul. Nu au istoria, nu au arta, nu au cultura practic, nu au stilul si poate chiar naturaletea arogantei francezilor. Tanjesc dupa confirmarea Parisului, iar pentru captarea bunavointei, pentru a-i “intra in gratii”, ii compun ode, il ridica in slavi si il pun personaj in filmele lor, creand o imagine deformata, care predispune la dezamagire.
raspunde

Complexul american

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 10:22
de * Nume:Rux

Faima Parisului de astazi este intretinuta, chiar exagerata, de americani. Iar americanii il preamaresc dintr-un complex. Ei nu au ce are Parisul. Nu au istoria, nu au arta, nu au cultura practic, nu au stilul si poate chiar naturaletea arogantei francezilor. Tanjesc dupa confirmarea Parisului, iar pentru captarea bunavointei, pentru a-i “intra in gratii”, ii compun ode, il ridica in slavi si il pun personaj in filmele lor, creand o imagine deformata, care predispune la dezamagire.
raspunde

Brandul de tara

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 10:25
de * Nume:

Asa se intampla cand brandul dobandeste o existenta autonoma si inceteaza sa mai fie o reflectie a produsului. Dezamagirea e finalmente previzibila si inevitabila.
raspunde

Francez vs parizian

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 11:04
de Georgiana

Nici francezii nu-i suporta pe parizieni. Conform unui sondaj realizat printre francezii care nu locuiesc la Paris, 70% dintre ei cred ca locuitorii Parisului sunt snobi, iar 65% cred ca parizienii sunt agresivi si aroganti. Eu am fost avertizata asupra aspectelor mentionate in articol de o serie de prieteni, deci asteptarile erau mult mai mici. E mai murdar decat ati descris. Dar e si frumos, cum ati spus. Respectiv are asptecte extraordinare, lucrari foarte frumoase si arhitectura superba. Aerul boem pe care il asteptam insa, intr-adevar, nu prea exista. O forfota permanenta si mare agitatie. Probabil ca si daca ar fi muzica, nimeni nu ar sta sa o asculte (cred ca de-asta a si disparut). Turistii fug in goana dupa obievctive turistice, iar francezii fug de turisti sau dupa banii lor.
raspunde

da...

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 11:27
de cori

Cam aceesi senzatie am avut-o ai eu, trebuie sa recunosc. Era o mare agitatie si nu am regasit boemia aceea la care ma asteptam
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 12:21
de lavi

Hehe, bine ca m-ai avertizat. Ei bine, eu cred ca fiecare simte Parisul diferit, il gusta si il iubeste intr-un mod distinct fata de ceilalti. La fel cum o portie de icre negre mangaie papilele gustative ale cuiva si par de-a dreptul scarboase pentru altcineva, putem spune ca in ochii tai Parisul nu a fost ''apetisant". Pentru mine a fost...eu l-am iubit din prima pana in ultima clipa, m-am indragostit de aerul lui boem ca o fetiscana la prima intalnire si ma inrosesc si acum de emotie cand ma gandesc sau vorbesc despre el. Pentru mine ramane orasul artei, al mirosului, al gustului. Candva, o sa locuiesc acolo.:)
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 16:13
de Maria

Parisul este un brand in sine, si e posibil sa fie cel mai cunoscut, filmat si fotografiat oras de pe fata Pamantului. Pentru unii Paris inseamna Europa. ..si totusi Paris poate fi un oras periculos, cel putin din experientele traite acolo. Un sentiment de nesiguranta plutea in jur. In rest, perfect de acord cu cele spuse de catre autoare! Felicitari din nou!
raspunde

Ooo, da, Paris-ul de demult!

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 20:18
de Dani D

Cea mai naspa chestie e socul din primele zile. Astepti senzatia aia, despre care se spune ca o gasesti doar la Paris, si, surpriza! Nu tu senzatie, nu tu atmosfera, au ramas cladirile saracile. Pentru ele, recunosc ca merita. Prietena mea se simtea atat de vinovata (caci ea insistase sa mergem) si am plecat dupa primele 5 zile, desi stabilisem sa stam vreo 8-10. Si oricum, pentru cladiri si altele, trebuie sa ai timp si buget, sa stai sa le admiri, sa le cunosti, nu cum foarte bine spune doamna Laurentiu, sa le zaresti cu coada ochiului, din fuga! Toate ca toate, in Paris ma voi duce ca intr-un oras obisnuit, cu arhitectura frumoasa, totusi cu o senzatie de repulsie. Meditat-am deci, am ajuns la concluzia, ca Paris-ul inca imi provoaca o stare de repulsie! Va invit in Marseille, doamna Laurentiu, poate acolo veti gasi ceva mai multa omenie!
raspunde

De acord

thumb down thumb up
sâmbătă, 20 noiembrie 2010, 21:24
de Macri

Recunosc ca, desi am fost de mai multe ori la Paris, nu a fost un oras care sa ma atraga, unde sa revin cu placere, ba mai mult sa ma si "indragostesc". Arhitectura superba, muzee interesante, dar cam atat...
raspunde

Paris, Paris

thumb down thumb up
duminică, 21 noiembrie 2010, 10:05
de Lucia

De fiecare data cand am fost la Paris, am fost foarte incantata la inceput, ghidul turistic imi indica locurile de vizitat, am alergat de la turnul eiffel la Notre Dame, de la Sacre Coeur la Louvre, am schimbat zeci de metrouri in cateva zile...ghidul e gros, am si cateva harti, sunt multe de vazut, dar timpul e scurt. La sfarsitul unei zile de vizitat bucatele din Paris, eram atat de obosita ca nu mai tineam minte exact ce am vazut, dar noroc cu pozele. Am trecut de fiecare data de la exaltarea descoperirii Parisului, un loc nou, romantic, plin de poveste, de istorie…la dezamagirea descoperirii unui oras murdar, plin de oameni tristi, lipsit de poezie, antrenat intr-o fuga continua si o agitatie incomensurabila. Pe de alta parte, parizianul (prietenul meu e parizian, de unde si input-ul)…traieste ce traiam eu la sfarsitul vizitei la Paris…e obosit de cele 2-3 ore petrecute in metrou/RER/bus in fiecare zi intre locul de munca si casa, isi face griji pentru ziua de maine, pleaca dimineata pe intuneric spre serviciu si se intoarce seara prea tarziu pentru a mai face ceva. Dar, sunt aspecte de care nu vorbeste, nu le mai ia in calcul, e normal…e viata la Paris, Parisul este magic oricand, Parisul ofera toate posibilitatile din lume. In plus, din cand in cand, isi ia o vacanta de la Parisul agitat, trist si murdar si profita de Parisul pe care turistul cu aparatul foto de gat nu-l vede. Nu vede gradinile ascunse ale parisului prin obiectivul aparatului, gaseste timp sa mearga cu prietenii la un picnic, cunoaste stradute inguste cu cafenele literare, cabareturile frecventate de « lumea buna », restaurantele gastronomice. Luminile de pe Pont Neuf il incanta de fiecare data cand trece prin apropiere, gaseste timp sa profite de agitatia din cartierul Saint Michel...
raspunde

Alors

thumb down thumb up
duminică, 21 noiembrie 2010, 10:09
de * Nume:

Paris.. am fost in studentie - e frumos, boem - nu e in topul preferintelor mele, dar trebuie vazut macar odata. Istoria, arhitectura, farmecul stradutelor din Montmartre au ceva aparte. Ce am facut si recomand: O plimbare pe malul Senei de la Podul Alexandru al III-lea si pana la Notre Dame, de exemplu, - cu un mic pit-stop la Luvru, Parisul vazut in Pantheon si nu din Tour Eiffel, *Champs*-*Élysées, Arcul de triumf, Sacre Coeur, - Nu stiu cum ar mai fi perceputa acum zona moderna - Arc de la Defense - e deosebita, dar e deja stil modern din anii 80. *Arcul in sine,proiectat
raspunde

Paris

thumb down thumb up
duminică, 21 noiembrie 2010, 11:28
de aurora

In 17 noiembrie a.c. ne-am intors de la Paris. Ne-a placut mult si asteptam cu nerabdare sa mergem din nou. Atmosfera din Cartierul Latin ni s-a parut boema, liturghia oficiata dumineca dimineata la catedrala Sacre Coeur dumnezeiasca, picturile admirate in Muzeul D'Orsay ne-au incalzit sufletul, cladirile superbe si stradutele inguste mi-au confirmat ca acolo exista un PUG inca de la 1700. Ne-am intors intr-un Cluj gri care este incet incet invadat de constructii aiurea fara nicio legatura cu locul unde sunt trantite acolo parca cu ochii inchisi . Au fost si lucruri care nu au fost perfecte, dar chiar si asa astept sa il revad din nou pentru ca e o incantare sa descoperi la fiecare colt o opera de arta, cu o arhitectura aparte care nu iti zgarie privirea ci ti-o incanta sau un loc care are o poveste. Am savurat fiecare clipa petrecuta acolo.
raspunde

Cu bune si cu rele

thumb down thumb up
duminică, 21 noiembrie 2010, 12:56
de Cosmina

Am fost la Paris in august, cand parizienii sunt in vacanta.........:D..sunt de acord cu tine in unele privinte....francezii sunt aroganti, Paris-ul e murdar, desi la 10 seara cand stateam la coada la Tour Eiffel am remarcat o tentativa de curatenie. Unele locuri... sunt efectiv sufocate de turisti, iar cei care joaca carti pe pavaje la Centre Pompidou sunt mai mult decat ciudati sau oamenii din RER .......dar am vazut o procesiune la Notre Dame in 15 august cu circulatia oprita, o mare de oameni, clopotele spargand aerul....si noaptea e o feerie...bineinteles daca nu te plimbi prin banlieue de nebun si iti apare brusc cineva caruia ii vezi doar ochii nestiind ce vrea, tu cu inima bubuind.....
raspunde

PARIS-scurta incursiune prin memorii

thumb down thumb up
duminică, 21 noiembrie 2010, 13:03
de Cosmina

Parisul e … un basm pe timp de noapte. Le Tour Eiffel sclipind 10 minute pe ora lumina galbena intretaind otelul dur, cheile Senei cu o lumina difuza reflectata in apa, monumente impunatoare luminate ireal sau bratele rosii ale rotii Moulin Rouge- un loc mitic al cancan-ului francez........Le Champs Elyses....Notre Dame de Paris edificata din Sena cu o fatada ca o "vasta simfonie de pietre" cum spunea V. Hugo. Ei bine....art nouveau... Centre Pompidou-muzeul national de arta moderna-pentru cei indragostiti de non conformism, de idei abstracte si bizare, de tablouri, din care poti intelege orice si iti poti imagina doar ce e in imaginatia ta fara putea patrunde in mintea artistului.....un proces mult prea complicat care te impiedica sa adimiri tocmai frumusetea creatiei.....fascinant, iti surescita si mintea si sufletul, spre deosebire de alte curente-clasicismul, renasterea-atat de multe am vazut incat au devenit comune...... Parizienii spun ca iti trebuie o saptmana numai pentru Louvre....Am stat o zi si am obosit de somptuozitatea si impunatoarele obiecte de arta....dar in schimb les jardins- Le Tuileries, Palais Royal, Luxemborurg (care au facut parte din domeniul regal si care sunt gradini tipic frantuzesti), mai mult de 400 de parcuri precum cele botanice, romantice, contemporane incheindu-se cu mari spatii verzi le bois de Vincennes et le Bois de Boulgone.....les jardins te cuprind si te invaluiec in notiunea de jardin-statui cu proportii raportate la amplasament, fantani, oameni intinsi pe iarba sau pe un scaun cu o carte in mana sau pur si simplu bucurandu-se de razele unui soare prevestind inceputul altui anotimp..... Les Chatelet et Les Halles("du fer, rien que du fer"), cladiri abstracte cu sticla, strazi cu piatra pavata si pline de viata, rau famate........sau Montmartre cu Sacre Couer, cartierul boem cu strazi pitoresti, cu artitisti de strada, magazine de souvenir-uri. Nu poti pleca din Montmartre fara o amintire cat de mica care la tine in tara iti dai seama cat de mult reprezinta Paris-ul.... Si revenind in L' Ile de Cite-le Quartier Latin, mici strazi pline de farmec si foarte animate, La Sorbonne et le College de France "Hauts Lieux" de cultura si inteligenta et Le Faculte de Droit..... Pentru iubitorii de carti librariile si anticariatele pline pana la refuz de carti, cafenele iesite in strazile stramte, piete in care te poti lasa tenta de fructe, legume ou fromage.......
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
duminică, 21 noiembrie 2010, 18:21
de Andra

Exact! Arhitectura e magnifica! Adevarat, te face sa te simti magnific! Dar multe orase din lume, multe locuri ascunse te pot face sa te simti la fel. Nu spun ca nu e unic, dar, pe langa maretia arhitecturii, Paris-ul era renumit si pentru altceva ... acel ceva cred ca s-a pierdut. Depinde ce cautam, eu am cautat acel sentiment care sa ma faca sa vad viata mai frumoasa, sa iubesc, sa vreau sa devin o artista boema, sa ma indragostesc, nu de cladiri si parcuri, ci de atmosfera, de mine in Paris! Am trait, pe langa altele, jigniri, sentimentul de inferioritate, rusine, repulsie, am vazut mizeria, oamenii .... nu as fi vrut asta acolo, in locul in care se spunea ca e doar poveste ...
raspunde

thumb down thumb up
duminică, 21 noiembrie 2010, 18:39
de Iza

Da, Paris-ul e superb. Insa, cand te duci acolo sa descoperi o lume aparte, si chiar pe tine, si vezi ca nu e asa? Ca pleci din Romania sa descoperi altceva decat nesimtirea oamenilor, ipocrizia si nervii si exact asta gasesti? Nu cred ca e normal sa depui eforturi sa te deconectezi, sa traiesti, sa visezi, asta o poti face foarte bine aici, pleci din Cluj la munte, sau pleci in alt oras din lume. Cand pleci in Paris, e altceva, Paris-ul avea ceva aparte ... acel ceva il cautam cand mergem in Paris, si de cele mai multe ori, chiar de aceea mergem. Daca a pierdut acel ceva, farmecul, pentru ce sa mai alegem Paris-ul? Ramane arhitectura, gradinile ... Cred ca autoarea punea accentul pe discrepanta dintre imaginea pe care ne-au format-o altii despre Paris (prieteni, filme, s.a.m.d) si realitatea de acolo. Daca pana ieri el era ideea unei romante perfecte, a unei lumi boeme, acum se transforma intr-un oras obisnuit cu arhitectura frumoasa.
raspunde

Je m'en fiche!

thumb down thumb up
luni, 22 noiembrie 2010, 14:58
de Jason

Congrats on the article! I was chattin' with a friend the other night and he was telling me about somebody else who shares my vision about ”the city of love”. He told me the main idea of the article and translated a few lines. And I may tell you, exactly! I've been to Paris more than once, even more than ten times, and thus I have a well formed opinion. The first time, I was amazed, thrilled to be surrounded by such culture. I couldn't get my eyes off the buildings, churches, gardens, and so on. It got me over a month to visit Paris, but it was not enough, I had to go back. And I did. Still, whatever greatness was around me, something was missing. I knew then as I know it now. Paris is not the place where I want to go to live love, in it's real, true, deep meaning. Paris is the city I want to visit, to be amazed by it's buildings and events, nothing more. I dread now every story of ”Paris, the city of love”, for it is not true, Paris is just a shadow of what it used to be in the old days... Nowadays, it is just a product to sell.
raspunde

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.