Editorial
România, între “agenturi” şi “galerii”
de Rares Bogdan, 15 ianuarie 2012, 21:49
România fierbe. Care Românie? Sâmbătă seara pe harta lumii au fost două Românii. Cam la fel cum sunt două Coreea sau două Congo sau două Sudan.
Însă graniţele în interiorul României nu au fost fixate printr-o regionalizare a unor înfierbântaţi de tip Toro Tibor sau Arpad Antal Andras, România a fost ruptă în două de mijloacele de informare în masă, de către instituţiile de presă. Fiecare vedea şi transmitea pentru o altă Românie. În presă sunt chestiuni evidente, sunt informaţii pe care orice regulă deontologică spune că nu le poţi ocoli, că nu le poţi băga sub preş, că nu le poţi ascunde. Din păcate, vineri, sâmbătă şi duminică am putut asista la încercări penibile de a mistifica adevărul, de a îngropa evidenţe. Peste toate acestea, am asistat la încercări de manipulare grosolane, prin care organisme de presă aşa-zisă independentă au încercat să arunce în derizoriu protestele unor oameni care aveau doar o singură vină, că s-au născut şi trăiesc în România. O Românie condusă de o şleahtă înfiorătoare de politicieni în ultimii 22 de ani, o Românie în care, din păcate, mitul bunului guvernant s-a transformat cu precădere în epoca Băsescu în mitul "lupului paznic la oi". Practic, cel care venea pe un val de aşteptare incredibil în anul 2004 la putere, cel care se urca pe un val de simpatie fără precedent în anul suspendării 2007 şi cel care a reuşit în 2009 să câştige încrederea şi votul a 5,2 milioane de români a reuşit încă un lucru fără precedent, să-şi sfideze propriul popor. Să considere România o feudă.
Chiar şi pe cei care nu de mult i-au acordat votul. Băsescu şi-a certat de mai multe ori poporul, dar parcă niciodată mai agresiv şi mai mârlănesc ca în momentul retragerii din dezbatere a Legii sănătăţii vineri, la ora 18:00. În acel moment, practic, Băsescu a turnat picătura care revărsase deja paharul luni seara, în aceeaşi săptămână, moment în care l-a umilit în direct, sunând ca o "ţaţă" la telefon, pe medicul Raed Arafat, fondatorul SMURD. Luni seara Băsescu nu a făcut altceva decât să toarne soclul unei statui. Începând cu ora 21:00, din data de 9 ianuarie 2012, românii care au avut în ultimii 12 ani nevoie sau aproape SMURD-ul iniţiat şi înfiinţat de Arafat au început să-i construiască acestuia statuia, respectiv să-l transforme într-o icoană vie. Băsescu nu doar că nu a înţeles ce făcuse, ba mai mult, a persistat în greşeală după greşeală, intervenind de patru ori cu declaraţii de presă, declaraţii care au scos România din letargie, din amorţeală. Practic, Băsescu a fost asemeni unui piroman care a alimentat timp de o săptămână focul public cu benzină din abundenţă. Momentul Arafat poate fi asemănat cu momentul Tokes din ‘89. Ceea ce s-a întâmplat ieri şi alaltăieri în Bucureşti şi în ţară a fost reacţia unei populaţii fără speranţă, a unei populaţii care şi-au pierdut până şi dreptul de a visa la mai bine.
A unei populaţii care nu mai are nici măcar idoli. Traian Băsescu a fost pentru foarte mulţi un idol, dar el a reuşit să se transforme şi să se devoreze singur, devenind astăzi un demon pentru cea mai mare parte a populaţiei României. Un demon care însă nu reprezintă nimic din ceea ce este cu adevărat pentru aceia care, talibanizaţi, continuă să creadă orbeşte în el. Sâmbătă seara, televiziunea naţională TVR, a reuşit să se facă de râs într-un mod catastrofal. Politrucii de la TVR, în frunte cu Rodica Culcer, alături de nu mai puţin celebrul Mircea Marian, au încercat să ascundă României profunde faptul că ţara, ce e drept, o mică parte a ei încă, se afla în stradă. Alături de ei, în trena imediată, două site-uri de ştiri, la care există incontestabil şi destui profesionişi şi suficienţi oameni cu o cultură solidă, au încercat să convingă România, care privea spectacolul străzii, că "agenturilii străine" şi "elementele marginale" ale galeriilor de fotbal încearcă să provoace haos în ţară şi să arunce România cu 22 de ani în urmă.
Aseară, când centrul capitalei ardea la propriu pe alocuri, dar mai mult ca atmosferă, unul dintre site-urile cu pricina titra "Mănânci sănătos şuncă sau cârnaţi. Riscul de cancer creşte cu 20%". Nimic de comentat. Ştirea era "hot", adică de importanţă capitală, chiar dacă se afla pe un site al unui ziar odată celebru pentru puii vii pe care îi năştea găina. La aceeaşi oră, un site din Cluj, condus de un jurnalist eşuat în lamentabil, vechi pupincurist băsist, vorbea despre revoluţia anti-Băsescu de la Cluj, care ar fi fost o biată adunătură de activişti pro Roşia Montană, fani ai lui "U" şi membri de partid. Ruşine lor, acestor vrednici tovarăşi care muncesc de zor la "ultimele rămăşiţe de credibilitate ale presei". Dar până la urmă, cred că nici măcar nu mai contează ceea ce au scris sau au spus unii şi alţii în ultimele 48 de ore. Contează un singur lucru: că România profundă a hotărât să reacţioneze. Că România profundă din care fac parte şi membri ai galeriilor de fotbal şi membri ai altor partide, şi trecători ocazionali, şi pensionari şi studenţi şi reprezentanţi ai unor organizaţii civice, şi medici şi oameni de afaceri şi profesori şi mulţi alţii, au reacţionat şi au decis să lase fotoliul călduţ sau masa de duminică pentru o acţiune civică.
Ce va urma ? Cât a degenerat această acţiune şi cât se înscrie într-o logică europeană, vezi protestele de la Atena, Paris, Madrid sau Londra, rămâne să analizăm în următoarele zile dacă nu "vin vremurile peste noi".