Editorial
Toamnã nebun de frumoasã la Cluj
de Ziua de Cluj, 10 octombrie 2008, 23:34
Nu ştiu alţii cum sunt, vorba lui Creangã, dar eu sunt îndrãgostit de toamnele clujene ca de o iubitã care te-a sedus, abandonat, a fugit cu altul, dar o ai în suflet, nu poŢi sã îŢi imaginezi viaŢa fãrã ea, nu poŢi dormi, nu poŢi face nimic.
încercaŢi sã vã
sustrageŢi rutinei zilnice, mãcar o zi pe sãptãmânã, sã vã plimbaŢi prin
extraordinarul Parc Central. PuteŢi sã o faceŢi agale, abstraşi de agitaŢia
zilnicã, de toatã nebunia în care a intrat Clujul. Vã asigur cã veŢi avea parte
de o experienŢã simplã, dar superbã, pe care aŢi uitat-o demult.
Oare de când nu
m-am mai plimbat eu prin parc? De ce nu am timp şi pentru gestul mici dar
fundamentale? Unde ne grãbim cu viteza asta? Nu se poate sã nu vã vinã aceste
gânduri când o sã inspiraŢi aerul extraordinar al toamnei, când lumina caldã o
sã vã învãluie în plimbare, când calmul şi lejeritatea vor pune stãpânire pe
inima şi gândurile voastre.
Oricum am face,
senzatia de extraordinar ne va copleşi. Clujul cu oamenii lui diverşi – unde
altundeva decât în parc, unde ai timp sã observi - sunt bogãtia
şi forta lui. Te
simti ca oriunde în Europa, cu cosmopolitismul acesta venit ca un tãvãlug peste
noi, clujeni de baştinã. S-a scris în acest colt de paginã cã am fi un târg dacã nu am
avea studentii care sã ne scoatã din anonimat.
O fi adevãrat, cu
ei farmecul oraşului e şi mai profund. La Cluj, toamna, nu e nimic mai frumos
decât se te plimbi înainte de înserare pe stãzile bãtrâne ale oraşului. Aerul
vechilor cafenele, frumusetea de netãgãduit a Pietei Muzeului, un du-te vino
plãcut, multã tinerete, totul e special mai ales toamna.
Când Clujul îşi
trãdeazã aerul german, aşa cum e Clujul ploios, umed, rece, adesori, şi soarele
aruncã peste tine cãldura tihnitã din ultimele zile, îti vine sã laşi totul în
urmã şi sã adãstezi la nesfârşit lângã eternul Matei Corvin. Sã te uiti la
lumea leneşã care se plimbã agale, la Corso-ul refãcut şi plin de meseni, la
freamãtul inegalabil al strãzii.
Cine nu iubeşte
Clujul tomnatic înseamnã cã nu i-a trãit esenta. Fascinatia lui a sedus destui
artişti ai condeiului, dar parcã niciunul nu l-a depãşit în perceptie pe poetul
Horea Bãdescu. Acestuia îi datorãm cea mai frumoasã odã dedicatã Clujului
tomnatic, o poezie rãvãşitor de frumoasã, pe care cei care au trecut prin Cluj ar merita sã o
cunoascã mai bine.
“Ascultã cum cântã
întâiele brume,
dezmãt de culori
e-n copacii ursuzi.
Acum te poti
pierde pe strãzi fãrã nume,
e toamnã nebun de
frumoasã la Cluj.
Acum bate-n
turnuri o orã regalã,
din vechi
manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când
oraşul în haine de galã
începe sã cânte
«sumus dum juvenes!».
O stea poti purta
noaptea asta pe umãr
poti iubi, poti
vorbi cu prietenii duşi,
poti uita anii
care se-adunã la numãr;
e toamnã nebun de
frumoasã la Cluj!”