Editorial
Un Ardeal al culturii
de Ziua de Cluj, 29 mai 2009, 23:06
În fiecare an, imediat după încheierea festivalului de film de la Cannes, în două dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei - Cluj şi Sibiu - se pornesc, poate, cele mai mari sărbători culturale ale României.
La Sibiu, domnii Radu
Cristian, preşedinte al fundaţiei “Democraţie prin cultură”, unul din cei mai
cotaţi manageri culturali ai Europei, alături de cunoscutul actor şi director
al teatrului din acest oraş, Constantin Chiriac, au început, cu trudă şi imense
greutăţi, acum mulţi ani aşezarea “pe piaţa” culturală a Lumii a unui “festival
de teatru”. Azi, acesta a devenit, ierarhic, al treilea festival din lume. Dacă
adăugăm la renumele creat- în România, Europa, ca şi în întreaga lume, de acest
prestigios eveniment cultural- şi eforturile magistrale ale primarului Klaus
Johannis, de a aduce oraşul de pe Cibin la înălţimea culturală a giganticei
manifestări, avem însăşi cheia devenirii oraşului transilvănean, întru cultură.
Cine îşi mai aduce aminte cât de şters şi
sumbru arăta oraşul Sibiu până la primul mandat al “sasului salvator”,
Johannis, îmi va da dreptate. A trebuit să apară un arhitect-şef precum Virgil
Ispas sau/şi Sabolcs Guttman, arhitecţi cu imens talent şi dragoste de a valoriza
imensele bogăţii arhitectonice ale burgului şi de a reorganiza oraşul în
spiritul tradiţiei lui, moştenite de la baronul Samuel von Brukenthal, şi, nu
în ultimul rând, împiedicând prin chiar personalităţile lor artistice şi
culturale intrarea administraţiei sibiene sub obrocul găştilor de arhitecţi
afacerişti, care în cazul altor oraşe, nu s-au sfiit să mutileze arhitectura
doar pentru a-şi umple buzunarele.
Exact în aceeaşi perioadă,
capitala Ardealului, Clujul, găzduieşte
un alt eveniment de excepţie: fesivalul de film “TIFF”, ajuns şi acesta, deja,
la o maturitate şi la un succes extraordinar pe tot mapamondul. îi datorăm această minune
regizorului Tudor Giurgiu şi echipei sale, care a dovedit, în afară de talentul
regizoral, un la fel de pronunţat talent de organizator şi creator de
evenimente de mare valoare culturală. Norocul a făcut ca timpul să înlăture
personajele anacronice care şi-au bătut ani de zile joc de oraş, scoţându-l,
pur şi simplu, de pe harta oraşelor Europei.
Odată cu Emil Boc, Clujul a început să-şi recapete normalitatea. Actualul
primar, dl Sorin Apostu, alături de cel mai tânăr preşedinte de Consiliu
Judeţean din ţară, au început să redea câte ceva din strălucirea urbei de
odinioară. La Cluj nu sunt destui saşi, aşa că vor mai avea de luptat cel puţin
cu găştile de arhitecţi, suficient de lipsiţi de talent şi îndeajuns de
hrăpăreţi pentru a nu lua în seamă, intenţionat, istoria arhitectonică a
acestui oraş. Am speranţa, alături de, probabil, majoritatea cetăţenilor care
îşi iubesc oraşul, că actualii edili vor reuşi să realizeze, într-un viitor
parteneriat (atât de aşteptat!) cu cea mai valoroasă universitate ardeleană,
Babeş-Bolyai, selectarea de arhitecţi talentaţi şi suficient de europeni pentru
a da oraşului magnifica strălucire din cronici.
Oricum, ambele oraşe sunt pe drumul cel bun. Şi, poate că pentru
majoritatea oraşelor din Transilvania, calea unei construcţii viitoare de
succes, atât din punct de vedere edilitar, cât şi social, va fi cea care se
împleteşte cu destinul lor istoric şi cultural. Sunt în Ardeal oraşe cu
tradiţie şi istorie veche, cu clădiri, monumente şi spaţii care parcă înadins
te fac să le valorezi, să le foloseşti; altfel spus, să le “re-trăieşti”. Ori,
cum se poate face asta mai bine decât slujindu-te şi slujind, totodată,
cultura?
Zilele astea, mii de oameni din toată lumea se bucură să fie, pentru câteva
zile, cetăţeni ai Clujului şi Sibiului. Regizori celebri, actori renumiţi,
critici de film şi teatru, intelectuali de marcă, artişti, oameni simpli,
politicieni, cu toţii iubitori de artă şi de frumos sunt- în această săptămână
care urmează- cetăţeni ai unei Europe a artei, a civilizaţiei, a unei
civilităţi cu care ne putem mândri. Pentru Ardeal, drumul Universităţii şi al
Culturii este, după cum se vede, cel mai potrivit şi cel mai “natural” către o
Europă ce pare, pentru acesta, din ce în ce mai aproape.