Editorial
Un cuvânt, multe interpretări: “Mercedes”
de Ziua de Cluj, 01 februarie 2008, 21:34
Când ZIUA de Cluj a scris miercuri că în Cluj se pregăteşte încă o “bombă” economică – construirea unei fabrici Mercedes – mulţi oficiali au sărit ca arşi. De la Consiliul Judeţean până la Guvern, iar apoi la sediul central al Daimler AG din Stuttgart, a plouat cu “no comment”-uri, care mai de care mai vehemente. Arma confidenţialităţii negocierilor a fost scoasă din teacă, la fel cum s-a întâmplat şi anterior, cu Nokia.
Un singur om, însă, a decis să treacă peste această barieră: Emil Boc.
Preşedintele PD-L a vorbit, în faţa întregii naţiuni, despe posibilitatea ca
Mercedes să producă maşini în judeţul Cluj. A lăsat deoparte “buna înţelegere”
şi “colaborarea”, pe care i le repeta, aproape obsedant, preşedintele PNL Cluj,
Marius Nicoară, şi a decis că momentul e potrivit ca să tranşeze încă un episod
din lupta electorală în favoarea lui.
Din momentul în care a simţit că o recunoaştere, chiar şi voalată, a
discuţiilor cu reprezentanţii concernului german Daimler AG l-ar putea ajuta şi
până când a rostit “Mercedes” a trecut puţin. A simţit că şansa îi bate în geam
şi, fără să stea prea mult pe gânduri, i-a deschis larg uşa. Logic, având în vedere că 2008 e un an
electoral, în care orice oportunitate trebuie exploatată la maxim.
Iar oportunitatea “Mercedes” e imensă. Chiar dacă “rumegată” îndelung de alţii, care, la
rândul lor, se pregăteau să o folosească în lupta pentru fotolii, ea a fost
aruncată pe piaţă de primar. Sunt convins că, atunci când a rostit “Mercedes”, nu
s-a gândit nici măcar o secundă la cele 4.000 de locuri de muncă pe care nemţii
le vor crea. S-a văzut doar într-o după-amiază călduţă, înconjurat de prietenii
veniţi să îl sărbătorească pentru reuşita – a doua consecutivă – de a câştiga
Primăria Clujului.
Lângă Boc, Marius Nicoară a înghiţit în sec. Şi a tăcut, pentru moment. După care a închis Mercedes în
cutia cu “alţi investitori importanţi” şi a lansat un nou apel la discreţie. A
realizat, pe de o parte, că îi fusese subtilizată “şansa Mercedes”, dar imediat
a descoperit “provocarea Mercedes”. Provocarea de a repara ce a stricat Emil
Boc, tocmai principalul său adversar politic pe plan local.
O provocare care presupune, pentru început, abaterea atenţiei publice de
la subiect, iar apoi lansarea veştii într-un moment prielnic pentru el. într-un moment în care “Mercedes”-ul rostit
de Boc să fie uitat de mult. Iar cel care să culeagă roadele – aşa cum era planul
iniţial – să fie el. Evident, miza lui Nicoară e aceeaşi ca a lui Boc: victoria
în faţa electoratului.
în toată această luptă pentru voturi, ceva parcă a fost neglijat: presa.
Mulţi au uitat nu neapărat de puterea mass-media, cât de setea de informaţie a
ziariştilor. Au uitat şi de posibilităţile mass-media de a afla informaţii pe
care unii şi-ar dori să le citească pe prima pagină abia în ziua anunţului
oficial, de preferinţă însoţite de fotografii “de salon”.
Interesul mass-media, mai ales acum, la nici două săptămâni de la
declanşarea “nebuniei Nokia”, e imens. Subiectul “Mercedes” priveşte,
deopotrivă, presa română şi cea din Germania. Pentru mass-media, a devenit o adevărată
“obligaţie”.
Mulţi au căutat, de miercuri începând, să obţină confirmări oficiale ale
informaţiilor prezentate de ZIUA de Cluj. Alţii s-au grăbit să îi găsească pe
cei care infirmă. Unii au căutat partea plină a paharului, alţii s-au mulţumit
să-şi înece amarul în cea goală, în eşec.
Nimeni, însă, nu a ignorat subiectul. Şi, sunt convins, nu îl va ignora
nici în continuare. A făcut-o o dată, când setea de informaţii i-a fost
“potolită” cu rugăminţi, pentru “cauza nobilă” a liniştii unora şi a succeselor
altora. O dată e deja prea
mult!