Editorial

Urbanism: nu te supăra, frate

S-a discutat mult, foarte mult (nu e totuşi niciodată prea mult), despre comisia de urbanism. Despre incompatibilităţi ale membrilor, derogări, interese, grupuri de interese, aşa-zişi investitori care pot oricând să facă mai mult decât alţii şi arhitecţii (sau ingineri) care pot să obţină un CUT mai mare chiar decât au primit alţii (tot prin derogări).

Nu o să reiau aceste discuţii... Aş face numai câteva relatări de pe margine. Fără încrâncenare, despre (noua) Comisie Tehnică de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism (CTATU) de la Cluj. Mai întâi, câteva observaţii despre membrii CTATU şi proiectanţii cu lucrări aduse în faţa CTATU.

Se ştie şi povestea cu proiectanţii prieteni sau nu cu membri ai comisiei, arhitecţi membri CTATU care îşi susţin proiectele proprii în şedinţe CTATU, despre faptul că ajngem la un cerc vicios (arhitecţii trebuie să aibă propriile proiecte, dar în acelaşi timp e nevoie de arhitecţi ca specialişti şi în comisie).

E totuşi important de subliniat că arhitecţii trebuie să lucreze la propriile proiecte (altfel, oricum nu mai vine nimeni sau oricum nimeni care să ştie ce înseamnă proiectarea), dar în acelaşi timp e nevoie de arhitecţi ca specialişti şi în comisie, fiindcă nici să ne bazăm numai pe viceprimari şi primari ca experţi în urbanism nu sună bine.

Am mai avut şi în fosta comisie cazuri de membri care îşi prezintă proiectele (d-na Gyemant, d-nul Zamfir ori d-nul Iancu), dar nu poţi totuşi să nu remarci nişte întâmplări şi în comisia reformată. De exemplu, într-una din ultimele şedinţe:

1. Biroul de proiectare Bogart a avut trei proiecte pe ordinea de zi. Din CTATU face parte d-na Mihaela Agachi. O doamnă Agachi apare în lista colaboratorilor aceleiaşi societăţi Bogart, chiar pe site-ul firmei.

2. Domnul Adrian Borda şi-a susţinut un proiect în faţa CTATU. Din comisie fac parte d-nul Şerban Ţigănaş şi d-nul Eugen Pănescu, asociaţi cu d-nul Borda în Planwerk. 3. Domnul Şerban Ţigănaş şi-a prezentat două proiecte în şedinţa CTATU. Domnul Şerban Ţigănaş este membru proaspăt ales în CTATU. Ridicat de la masa “juriului”, preşedintele OART a trecut de partea “examinaţilor” pentru a-şi susţine proiectele. Oricum, nimic nu e sigur - chiar şi proiectelor lor li se mai taie din etaje. Uneori. Dar acestea sunt lucruri prea serioase.

Hai să trecem la treburi mai vesele. Cu câteva minute înainte de începerea şedinţelor, proiectanţii (şi ziariştii) încep să se adune pe holul din faţa Sălii de Sticlă de la Primărie şi apoi în sală.

E cam ca înaintea examenelor. Arhitecţii (sau inginerii sau beneficiarii, uneori) vin să îşi susţină documentaţiile. Iei 10 cu steluţă (aviz plus o laudă de la primar), 10 (aviz), iei 5-ul (aviz, dar cu recomandări serioase) sau trebuie să vii la restanţă la o “sesiune” ulterioară? Se salută lumea - prieteni din acelaşi grup sau din alt grup (dar de salutat cu un zâmbet îi saluţi, chiar dacă după aceea examinându-le proiectul expus mai ai de făcut în barbă nişte comentarii despre respectivul).

 “Păi, dacă ei vor 22 (de etaje), noi cu 15...”. Mai pui o poză la proiect, mai răspunzi unui coleg curios de ce vrea beneficiarul tău, fiindcă are şi el ceva de proiectat prin zonă, sau care te întreabă din amabilitate dacă nu ar fi mai bine să faci şi o mansardă. îţi găseşti un loc pe margine şi te pregăteşti. Să aştepţi. A intrat primarul în sală, aşa că şedinţa poate începe. Uneori la comisie vin vecini (nemulţumiţi că lângă casă li se ridică un bloc de 15 etaje) sau beneficiari care îşi susţin arhitectul de pe margine. Uneori, în comisie prezintă proiecte tot felul de lume despre care nu ştii exact ce treabă are cu urbanismul sau arhitectura.

“POT-ul e 60% şi... ăăă... ălălalt coeficient... e de...”. Adică CUT-ul (Coeficient de Utilizare a Terenului). Nu-i de mirare în aceste condiţii că foşti sau actuali viceprimari au ajuns mari specialişti în urbanism. întrebarea preferată a primarului către proiectanţii ce îşi susţin lucrări în comisie este (după regulamentarele “Cât teren aveţi?”, “Ce propuneţi acolo?”, “Ce vecini aveţi?”) mai nou: “Unde aţi terminat facultatea?”, urmată inevitabil de “I-aţi avut profesori pe membrii din comisie?” Şi e o mândrie şi să poţi răspunde cu “da”, ca tânăr proiectant. Timid sau obedient (cel mai adesea), cu tupeu (mai rar) sau cu încredere şi profesionalism (şi mai rar) din partea celor care se prezintă în faţa CTATU, proiectele se scurg pe ordinea de zi.

O tânără şi de perspectivă arhitectă “turuie” într-o şedinţă despre proiectul pe care îl prezintă şi îl susţine până în pânzele albe. “L-am avut profesor pe d-nul Ţigănaş”, zice ea. E unul dintre puţinele proiecte la care d-nul Ţigănaş nu are de făcut nici o observaţie. Numai că domnişoara trece limitele propriului proiect şi, încurajată de succesul repurtat până atunci, simte deodată că a căpătat cunoştinţele şi experienţa pentru a zice şi ea de viziuni şi chestiuni de principiu pe care le pune comisia în discuţie. “Aş vrea să spun şi eu despre asta...”.

“Te rugăm, nu!”, încearcă Adrian Iancu să o aducă cu picioarele pe pământ. O altă doamnă arhitect are şi ea foşti profesori în comisie. “D-nul Ţigănaş mi-a fost îndrumător de licenţă” chiar. Şi ea “turuie”. Apare spre final şi Sorin Scripcariu, arhitect din “vechea gardă”, cu proiecte la aproape fiecare şedinţă. “Eu nu mi-am făcut licenţa cu d-nul Ţigănaş”, precizează (nu prea trist) Scripcariu. Şi, aşa, pe final, o recapitulare. în prima comisie reunită după alegeri, primarul Emil Boc, ce conduce (cu mână de fier, trebuie menţionat - a se citi “aşa cum vrea”) şedinţele, a ţinut să traseze reguli noi pentru aceste reuniuni ale specialiştilor.

Aparent speriat de numărul mare de plângeri ce vin pe biroul său ca urmare a unor nereguli în zona urbanismului, primarul a decis să nu mai aprobe “blocuri între case” şi să întrerupă şirul derogărilor. Vă veţi întreba cât timp va avea primarul tăria să îşi susţină admirabilul demers. Ei bine: câteva proiecte.

După câteva puncte de pe ordinea de zi s-a stabilit că derogări se pot da, atât timp cât investitorii vin la schimb cu ceva servicii pentru locuitori, pentru spaţiul public. E adevărat că şi specialiştii reputaţi pentru lupta pentru spaţiul public şi calitate urbană susţin că e de dorit o negociere cu investitorii în favoarea populaţiei. Numai că la Cluj “negocierea” se poate transforma, de fapt, în

 “Tu ne dai o grădiniţă în noul proiect, noi te lăsăm să faci vreo 10 etaje în plus faţă de regimul zonei”. Sugestii: veniţi cu filmuleţe de prezentare în comisie. Dincolo de faptul că sunt relevante pentru cei care se pricep, au mereu succes şi la ceilalţi!

Ultima ora

Ce fac prietenii tai pe ziuadecj.ro