Voi priviţi cu nepăsare, noi strigăm că “U”...

Voi priviţi cu nepăsare, noi strigăm că “U”...
... are din nou probleme. Din nou stă cu securea deasupra capului. Cineva nu încape de această echipă Simbol. Sunt oameni răi, sunt oameni răi în acest oraş care vor ca finanţatorul actual să fie zdrobit de probleme, îngropat în datoriile vechi, apăsat de nerealizările ultimilor 10 ani.
Îngropat în datorii istorice care nu pot fi imputate în nici un caz celor care au preluat “U” în urmă cu un an şi câteva luni. Cu toate acestea, Justiţia poate fi oarbă. Ne-am obişnuit ca de prea multe ori Justiţia să fie oarbă. Tocmai de aceea ne temem mai mult decât ar trebui, poate. Sigur că, logic, nici măcar nu am putea să ne gândim la faptul că datoriile unui “nonprofit” s-ar putea transfera către noul SA. Dar în România e posibil orice. Iar atunci când în joc sunt interese uriaşe, ne-am putea trezi astăzi sau mâine că datoriile de 60 de miliarde ale FC “U”, societate nonprofit, şi încă vreo 2,5 milioane de euro ceruţi de către administratorii “nonprofitului” pentru folosirea siglei, a culorilor şi a palmaresului Universităţii ar genera o uriaşă problemă actualei formule de acţionariat într-un moment în care nimeni nu credea, dar “U” chiar are 18 puncte şi se află pe poziţia a 10-a în clasament.

Sigur că mă întreb, ca mulţi dintre Dumneavoastră, cine se află în spatele acestui atac mizerabil şi cine încearcă să pună presiune pe nervii unui finanţator fraierit oricum deja de către cei care l-au adus la club. Credeţi că în cazul în care datoriile “nonprofitului” s-ar transfera către actualul SA, Florian Walter ar mai înghiţi broasca râioasă pe care a înghiţit-o atunci când a plătit datorii către stat de peste 1,4 milioane de euro, deşi într-un anumit birou de la un anumit palat i s-a spus că nici nu se pune problema ca aceste datorii să fie plătite de el? Credeţi că Florian Walter, care astăzi cheltuie undeva spre 10 miliarde pe lună pentru a ţine Universitatea în Liga I, va mai avea puterea să accepte să plătească încă vreo 150 de miliarde, bani generaţi de o proastă administrare a clubului timp de aproape un deceniu? Mă îndoiesc, mai ales că nici o promisiune făcută atunci când acest om a decis să investească la Universitatea nu a fost respectată. La fel cum mă îndoiesc şi datorită faptului că nimeni, absolut nimeni dintre cei care, multimilionari fiind, se declară mari fani ai Universităţii nu a făcut nimic de un an şi jumătate pentru această echipă.

Practic, echipa Simbol a Ardealului şi poate unul dintre cele mai iubite simboluri româneşti ale Transilvaniei este susţinută astăzi de către un bucureştean get-beget, de către un “Mitic”, cum ne place nouă, ardelenilor, să o spunem peiorativ la adresa celor de peste Carpaţi. Dar oare ce e de dorit? Ardeleni neaoşi care se bat cu cărămida în piept de românismul şi de ataşamentul lor faţă de Cluj, Ardeal şi Universitatea, dar care în fapt nu fac nimic, absolut nimic pentru acest club, sau un om care, cu toate legendele ce roiesc în jurul său şi eventualele lui păcate, face de un an şi jumătate pentru “U” ceea ce timp de 10 ani nu a făcut nimeni dintre cei prezenţi în Top 300 Capital sau în Top Forbes cu origini de Someş sau doar trăitori la Cluj? Sunt sigur însă că toţi aceştia se vor înghesui să ocupe loje confortabile în viitorul Cluj Arena, deşi, dacă ar fi după mine, le-aş vinde această lojă în funcţie de poziţia pe care o ocupă în Top 300 Capital şi de banii pe care îi încasează de la bugetul local, judeţean ori central. Dar poate despre acest fenomen şi despre aceşti oameni ce ar trebui dintr-o obligaţie naturală să susţină Universitatea voi face vorbire într-un text viitor...

Astăzi însă vorbim despre alţii. Unii care se transformă în instrumente perfide ale altora care nu încap de Universitatea în Cluj sau despre alţii care, absolut inconştienţi, nu realizează că aprind fitilul unei posibile mişcări, inclusiv de stradă, care poate să-i măture din acest oraş inclusiv personaje păzite de bodyguarzi, ziduri de instituţii, jandarmi sau poliţişti... Universitatea nu e doar un simbol, o legendă şi o stare de fapt, Universitatea e un mod de viaţă pe care foarte mulţi oameni din acest oraş şi din această parte a ţării l-au ales pe acest pământ. Universitatea nu sunt doar cei douăzeci şi ceva de jucători sau cei câteva zeci care se află în simbria acestui club. Universitatea nu este neapărat Walter, Barabancea, Niculescu, Pană, Szolomajer, Teo Pop, Sisi, Huţan, Boştină, Acosta, Balde, Reinaldo, Mendy, Păcurar, Delgado, Lemnaru, Machado, Matache, Unguruşan şi ceilalţi care astăzi joacă având simbolul pe piept. Universitatea nu e nici măcar Remus Câmpean, Iuliu Haţieganu, Emil Haţieganu, doctorul Luca, Bulzan, Petre Abrudan, doctorul Ionel Ghilezan, Dan Anca, Zoli Ivansuc şi fostele glorii ale acestui club.

Universitatea nu e nici Călin Mişan, Elevul, RJ, Raul, Grizzly şi ceilalţi lideri actuali ai facţiunilor unei galerii cu adevărat uriaşe. Universitatea e un mod de a fi al unor zeci de mii de clujeni şi sute de mii de ardeleni şi de români, Universitatea e un tot şi o părticică din fiecare suflet care simte şi înţelege că prin sport, prin fotbal, această echipă a reprezentat rezistenţa şi amploarea maximă a unui spirit, cel ardelenesc. Universitatea suntem noi toţi, care am crescut la umbra unor legende, istorii şi simboluri ale Transilvaniei. Orice ardelean care înţelege spiritul Transilvaniei nu are cum să nu iubească Universitatea Cluj. Orice clujean care simte că are o legătură cu aceste meleaguri nu are cum să nu aplaude memoria bunicilor, a părinţilor şi a fraţilor săi. Orice ardelean care înţelege Clujul va sădi în mintea şi în sufletul copiilor săi puţină iubire pentru “U”.

Spiritul acestui oraş şi al acestor meleaguri e acela de a convieţui într-un melanj cultural şi etnic desăvârşit, tocmai de aceea cred sincer că sunt şi vor fi mii de oameni care nu vor ezita să-şi ducă copiii de mână la un sfârşit de săptămână pe Cluj Arena şi la celălalt sfârşit de săptămână pe “Dr. Constantin Rădulescu”. Ura nu a caracterizat aceste meleaguri şi cu siguranţă nu le va caracteriza nici pe viitor. Un simbol nu exclude a aprecia performanţa incontestabilă şi managementul desăvârşit al celorlalţi. Sigur că sunt multe de spus, dar mă întreb, la fel ca voi care vă amintiţi de primele plimbări prin Parcul Mare spre bătrânul “Moina” alături de bunici, părinţi sau de fraţi mai mari, cine nu încape de această echipă la Cluj? Cine nu înţelege spiritul Universităţii? Cine îşi permite să se joace cu destinele unor generaţii şi cu amintirile noastre?

Vreau să îi asigur pe toţi cei care o vor face şi care se luptă să elimine simbolul din oraş că ceea ce s-a întâmplat la “Mitingul pentru o idee”, când au ieşit în stradă 5.000 de oameni, a fost nimic... Dacă e cazul, vom ieşi 10, 15 sau 20 de mii şi nu ne va opri nimic, nici toată jandarmeria din oraş, serviciile de informaţii sau firmele de pază pentru a ne căuta singuri dreptatea. Şi atunci vă asigur că vor fi cel puţin câţiva care vor mai putea umbla prin Cluj doar cu elicopterul! Lăsaţi-ne simbolul în pace şi noi ne vedem de păcatele şi speranţele noastre. Dar nu ne încurcaţi destinul prestabilit de memoria înaintaşilor pentru că veţi genera o revoluţie: Revoluţie pentru “U”! Voi priviţi cu nepăsare, noi strigăm că “U” nu moare!


Loading...
Comenteaza