Realitatea TV Cluj LIVE

Eveniment

Comuna Nokia dă ton de ocupat liberalilor

Indicatoare mari, albastre, semnalează prezenţa concernului finlandez şi, totodată, satul care găzduieşte fabrica: Jucu de Sus.

 

După ce treci de calea ferată, pe partea dreaptă a şoselei dinspre Cluj spre Dej, te întâmpină un drum nou, cu asfalt neted, proaspăt marcat, cu borduri aranjate, care face un sens giratoriu cu o ieşire spre Nokia şi cu o alta spre Jucu de Sus. Pe drumul spre sat gropiţele revin şi zâmbesc pe obrazul asfaltului, iar după ce treci de o eurofermă înconjurată de grajduri părăsite, începe şirul de case cu curci în faţă, căruţe de pe şosea şi oamenii care îţi dau bineţe şi-şi întorc faţa după tine.

 

E o duminică liniştită, la fel ca cele în care au fost organizate ultimele rânduri de alegeri. După câteva afişe electorale care au mai rămas lipite pe garduri şi pe stâlpi, undeva pe stânga, o reclamă îţi sare în ochi: “Pompe funebre. Sicrie - Accesorii - Servicii complete”. Aici au fost îngropate aşteptările PNL.

 

După ce Nokia a ajuns la Jucu, fiind adusă, cum se spune, cu participarea semnificativă a fostului preşedinte liberal al Consiliului Judeţean Cluj, Marius Nicoară, aproape nimeni nu mai punea la îndoială faptul că sătenii au ajuns să fie trup şi suflet pentru partidul Brătienilor.

 

O grămadă de oameni care erau şomeri sau care făceau naveta la serviciu în Cluj aveau de-acum lângă casă un loc de muncă destul de bine plătit. în plus, banii curgeau la bugetul local şi au început să se mai facă lucrări de infrastructură în comună, ba să se aducă apa, ba să se mai repare un drum.

 

Au început să se construiască foarte multe case, chiar blocuri şi -ce era mai important pentru mulţi săteni- preţul terenurilor a explodat în zonă, iar de la nişte pământuri pe care puteai să le vinzi doar la preţ de  nimic, în vremurile bune s-a ajuns la fabuloasa cifră de chiar 100 de euro pentru un metru pătrat. Era un fel de El Dorado şi toţi credeau că cel căruia i se datorează în mare măsură acest lucru, Marius Nicoară, va câştiga, alături de partidul său, cele mai multe voturi.

 

Duşul rece a venit la începutul verii, la doar câteva luni după ce Nokia şi-a deschis porţile. Pe 1 iunie, la alegerile locale pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, liberalul Marius Nicoară a obţinut doar 22,40 la sută din voturi, în timp ce democrat-liberalul Alin Tişe a  câtigatş aproape dublu - 40,54 la sută.

 

Mai rău a fost la voturile pentru consilieri judeţeni, unde PNL s-a clasat pe poziţia a treia, cu 14,61 la sută, după PD-L (37,71 la sută) şi PSD (20,55 la sută). Şi mai rău a fost la voturile pentru primari, unde candidatul PNL s-a clasat abia al patrulea (12,33 la sută) fiind întrecut de candidaţii PD-L (42,31), PSD (18,96) şi PNŢCD (13,78). Primăria a fost câştigată în turul al doilea de candidatul PD-L.

 

Povestea s-a repetat şi la alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii trecute, când în comuna Jucu candidatul PNL pentru Senat, Marius Nicoară, a obţinut doar 196 de voturi faţă de cele 516 ale democrat-liberalului Gheorghe Benea şi faţă de cele 206 ale social-democratului Vasile Puşcaş.

 

Explicaţiile eşecului de proporţii al liberalului Marius Nicoară în comuna Jucu nu sunt chiar atât de încâlcite cum ar putea să pară la prima vedere şi cam toate se îndreaptă spre echipă şi spre Marius Nicoară însuşi. “Nicoară a pierdut din cauza slabei campanii făcute. Cred că a fost prea puţin cunoscut. Trebuia să vină de mai multe ori. Dânsul a adus Nokia, dar probabil că nu toată lumea crede asta şi de aceea nu l-au votat”, este de părere Valentin Moldovan.

 

Mai încolo, după pod, la barul de pe dreapta vânzătoarea pare tare supărată. “După ce am fost printre cei mai bogaţi din Europa, acum suntem cei mai săraci. Noi şi Albania. Nu mai poţi să iei un credit acum, toţi minţăsc”, spune femeia.

 

“Ce Nicoară? Că partidul român, statul o adus Nokia, nu Nicoară sau nu ştiu cine, că nu veneau, dacă nu vroiau”, adaugă ea cu năduf, ducând la o masă, celor doi tineri, două farfurii cu vreo opt mici pentru fiecare. “Oricum, îs pedelistă”, mai spune ea zâmbind, deşi patronul e penelist, iar un afiş cu Marius Nicoară încă mai stă pe geamul dinspre stradă.

 

Tânărul cu mustaţă e şi el nemulţumit de politică şi parcă vrea să se răzbune pe micul din care muşcă pe jumătate. “Amu’ o făcut alianţă hoţii cu bandiţii. De vreo 3-4 săptămâni se suduieu, amu’ îs pretini. Toţi minţesc până ajung la putere”. N-a avut ce pământ să vândă, dar spune că venirea Nokia a ridicat comuna. “No, spune-mi tu  mie, cine-i Benea ăla. O fost Soporan. Ăla are un nume. Nicoară iară are un nume, şi Puşcaş”, zice el, muşcând şi cealaltă jumătate a micului.

 

Şi el, şi colegul său de masă, şi vânzătoarea pun rezultatele slabe ale lui Nicoară tot pe seama echipei slabe pe care a avut-o în comună şi pe faptul că liberalul a fost doar de vreo două ori în sat, în timp ce Tişe a fost de vreo cinci ori.

 

Andrei Moga zice că are peste 80 de ani. A fost la bufet să ia o vodcă. Spune că Nokia a adus mulţi bani pentru cei care au avut terenuri, că a dat de lucru multora din sat, dar că acum s-a schimbat situaţia.

 

 “Acum nu mai vine nime să cumpere pământ, s-o terminat. Amu şi fabrica dă în şomaj cât îi lumea. O angajat mulţi, mulţi, da’ amu’ îi dă în şomaj. No, spune dumneata, care-i treaba?”, zice omul, evitând să vorbească despre politică. Nici tanti Ana Mişan nu gustă subiectele politice, preocuparea ei fiind grădina pe care ar fi putut s-o vândă, dar n-au lăsat-o copiii.

 

“Mi-o picat să dau, dar n-am vândut-o. Acum aş vinde-o şi n-am la cine”, spune femeia, sperând că o să se întoarcă iar vremurile bune.

 

De peste gardul curţii îşi aruncă privirea în drum şi nea Luca. împinge poarta de metal şi se aruncă în vorbă. “Da’ Nicoară cine-i? Noi nu-i cunoaştem. Tăt te uiţi acolo şi zici că oare pă cine să pui ştampila? Niciunul nu-i bun... Ba pentru ei îs buni”, se corectează, cu un zâmbet şmecheresc, nea Luca, întorcându-se după poarta casei.

 

La Mihandra, la vreo câteva grade peste zero, patru tineri stau afară, la o bere, pe un fel de terasă acoperită cu stuf. Mai adaptat situaţiei şi celor 57 de ani ai săi, Ioan Dezmirean iese cu un pahar de tărie. Povesteşte de multele case care

s-au construit de când a venit Nokia, de terenurile scumpe care s-au vândut, de salariile de 8-9 milioane pe care cei din sat le primesc de la fabrica de telefoane, ba şi masa caldă, cafeaua şi microbuzul care vine acasă ca să-i ducă pe săteni la lucru. Se ştie şi cu politica.

 

 “Mie de Nicoară mi-o plăcut, dar n-o avut echipă. Asta-i partea proastă, că echipa lor nu s-o implicat. PD-L i-o adus pe oameni la vot, umblau cu maşinile. Nicoară n-o fost de dinainte de a alege primarul. O fost Gal Avram, el o ţinut un pic de lecturi pe-acolo, mai nimic. Tişe o fost şi o umblat cu pedeliştii aiştia, că-s mulţi. S-o implicat. Cu primar, că primarul e de la PD-L”. Doi dintre tineri intră şi ei în vorbă.

 

Ba că bătrânii au votat cu PD-L şi că tinerii n-au prea mers la vot, că ar fi votat cu PNL, ba că ăla-i bun, ba că popa a vrut să vândă brutăria, ba că preoteasa conduce primăria, că toţi sunt aşa şi pe dincolo. Unul dintre tineri, Adi, care spunea că prin acea zonă a satului şi el şi “toţi îs liberali”, se ridică şi-şi ia cârja în care se sprijină, rupându-se, totodată, din discuţia mai aprinsă în care intrase cu altul. Prinde ideea din zbor: “Cum, aici în Juc n-o câştigat Nicoară? Io nici n-am ştiut”. Pe un gard, unii lângă alţii, candidaţii principalelor partide n-au nici ei nici o treabă.

Ultima ora

Ce fac prietenii tai pe ziuadecj.ro