Eveniment
Comuna Nokia dă ton de ocupat liberalilor
de Ziua de Cluj, 16 decembrie 2008, 22:21
Jucu, al cărui nume a ajuns să fie cunoscut aproape în toată lumea, după ce fabrica Nokia şi-a deschis aici porţile, este comuna în care prezenţa concernului nu a schimbat modul de a vota.
Indicatoare mari, albastre,
semnalează prezenţa concernului finlandez şi, totodată, satul care găzduieşte
fabrica: Jucu de Sus.
După ce treci de calea
ferată, pe partea dreaptă a şoselei dinspre Cluj spre Dej, te întâmpină un drum
nou, cu asfalt neted, proaspăt marcat, cu borduri aranjate, care face un sens
giratoriu cu o ieşire spre Nokia şi cu o alta spre Jucu de Sus. Pe drumul spre
sat gropiţele revin şi zâmbesc pe obrazul asfaltului, iar după ce treci de o
eurofermă înconjurată de grajduri părăsite, începe şirul de case cu curci în
faţă, căruţe de pe şosea şi oamenii care îţi dau bineţe şi-şi întorc faţa după
tine.
E o duminică liniştită, la
fel ca cele în care au fost organizate ultimele rânduri de alegeri. După câteva
afişe electorale care au mai rămas lipite pe garduri şi pe stâlpi, undeva pe
stânga, o reclamă îţi sare în ochi: “Pompe funebre. Sicrie - Accesorii -
Servicii complete”. Aici au fost îngropate aşteptările PNL.
După ce Nokia a ajuns la
Jucu, fiind adusă, cum se spune, cu participarea semnificativă a fostului
preşedinte liberal al Consiliului Judeţean Cluj, Marius Nicoară, aproape nimeni
nu mai punea la îndoială faptul că sătenii au ajuns să fie trup şi suflet
pentru partidul Brătienilor.
O grămadă de oameni care erau
şomeri sau care făceau naveta la serviciu în Cluj aveau de-acum lângă casă un
loc de muncă destul de bine plătit. în plus, banii curgeau la bugetul local şi
au început să se mai facă lucrări de infrastructură în comună, ba să se aducă
apa, ba să se mai repare un drum.
Au început să se construiască
foarte multe case, chiar blocuri şi -ce era mai important pentru mulţi săteni-
preţul terenurilor a explodat în zonă, iar de la nişte pământuri pe care puteai
să le vinzi doar la preţ de nimic, în
vremurile bune s-a ajuns la fabuloasa cifră de chiar 100 de euro pentru un
metru pătrat. Era un fel de El Dorado
şi toţi credeau că cel căruia i se datorează în mare măsură acest lucru, Marius
Nicoară, va câştiga, alături de partidul său, cele mai multe voturi.
Duşul rece a venit la începutul
verii, la doar câteva luni după ce Nokia şi-a deschis porţile. Pe 1 iunie, la
alegerile locale pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, liberalul Marius
Nicoară a obţinut doar 22,40 la sută din voturi, în timp ce democrat-liberalul
Alin Tişe a câtigatş aproape dublu -
40,54 la sută.
Mai rău a fost la voturile
pentru consilieri judeţeni, unde PNL s-a clasat pe poziţia a treia, cu 14,61 la
sută, după PD-L (37,71 la sută) şi PSD (20,55 la sută). Şi mai rău a fost la
voturile pentru primari, unde candidatul PNL s-a clasat abia al patrulea (12,33
la sută) fiind întrecut de candidaţii PD-L (42,31), PSD (18,96) şi PNŢCD
(13,78). Primăria a fost câştigată în turul al doilea de candidatul PD-L.
Povestea s-a repetat şi la
alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii trecute, când în comuna Jucu
candidatul PNL pentru Senat, Marius Nicoară, a obţinut doar 196 de voturi faţă
de cele 516 ale democrat-liberalului Gheorghe Benea şi faţă de cele 206 ale
social-democratului Vasile Puşcaş.
Explicaţiile eşecului de
proporţii al liberalului Marius Nicoară în comuna Jucu nu sunt chiar atât de
încâlcite cum ar putea să pară la prima vedere şi cam toate se îndreaptă spre
echipă şi spre Marius Nicoară însuşi. “Nicoară a pierdut din cauza slabei
campanii făcute. Cred că a fost prea puţin cunoscut. Trebuia să vină de mai
multe ori. Dânsul a adus Nokia, dar probabil că nu toată lumea crede asta şi de
aceea nu l-au votat”, este de părere Valentin Moldovan.
Mai încolo, după pod, la
barul de pe dreapta vânzătoarea pare tare supărată. “După ce am fost printre
cei mai bogaţi din Europa, acum suntem cei mai săraci. Noi şi Albania. Nu mai poţi să iei un credit acum, toţi minţăsc”,
spune femeia.
“Ce Nicoară? Că partidul
român, statul o adus Nokia, nu Nicoară sau nu ştiu cine, că nu veneau, dacă nu
vroiau”, adaugă ea cu năduf, ducând la o masă, celor doi tineri, două farfurii
cu vreo opt mici pentru fiecare. “Oricum, îs pedelistă”, mai spune ea zâmbind,
deşi patronul e penelist, iar un afiş cu Marius Nicoară încă mai stă pe geamul
dinspre stradă.
Tânărul cu mustaţă e şi el
nemulţumit de politică şi parcă vrea să se răzbune pe micul din care muşcă pe
jumătate. “Amu’ o făcut alianţă hoţii cu bandiţii. De vreo 3-4 săptămâni se
suduieu, amu’ îs pretini. Toţi minţesc până ajung la putere”. N-a avut ce
pământ să vândă, dar spune că venirea Nokia a ridicat comuna. “No, spune-mi
tu mie, cine-i Benea ăla. O fost
Soporan. Ăla are un nume. Nicoară iară are un nume, şi Puşcaş”, zice el,
muşcând şi cealaltă jumătate a micului.
Şi el, şi colegul său de
masă, şi vânzătoarea pun rezultatele slabe ale lui Nicoară tot pe seama echipei
slabe pe care a avut-o în comună şi pe faptul că liberalul a fost doar de vreo
două ori în sat, în timp ce Tişe a fost de vreo cinci ori.
Andrei Moga zice că are peste
80 de ani. A fost la bufet să ia o vodcă. Spune că Nokia a adus mulţi bani
pentru cei care au avut terenuri, că a dat de lucru multora din sat, dar că
acum s-a schimbat situaţia.
“Acum nu mai vine nime să cumpere pământ, s-o
terminat. Amu şi fabrica dă în şomaj cât îi lumea. O angajat mulţi, mulţi, da’
amu’ îi dă în şomaj. No, spune dumneata, care-i treaba?”, zice omul, evitând să
vorbească despre politică. Nici tanti Ana Mişan nu gustă subiectele politice,
preocuparea ei fiind grădina pe care ar fi putut s-o vândă, dar n-au lăsat-o
copiii.
“Mi-o picat să dau, dar n-am
vândut-o. Acum aş vinde-o şi n-am la cine”, spune femeia, sperând că o să se
întoarcă iar vremurile bune.
De peste gardul curţii îşi
aruncă privirea în drum şi nea Luca. împinge poarta de metal şi se aruncă în
vorbă. “Da’ Nicoară cine-i? Noi nu-i cunoaştem. Tăt te uiţi acolo şi zici că
oare pă cine să pui ştampila? Niciunul nu-i bun... Ba pentru ei îs buni”, se
corectează, cu un zâmbet şmecheresc, nea Luca, întorcându-se după poarta casei.
La Mihandra, la vreo câteva
grade peste zero, patru tineri stau afară, la o bere, pe un fel de terasă
acoperită cu stuf. Mai adaptat situaţiei şi celor 57 de ani ai săi, Ioan
Dezmirean iese cu un pahar de tărie. Povesteşte de multele case care
s-au construit de când a
venit Nokia, de terenurile scumpe care s-au vândut, de salariile de 8-9
milioane pe care cei din sat le primesc de la fabrica de telefoane, ba şi masa
caldă, cafeaua şi microbuzul care vine acasă ca să-i ducă pe săteni la lucru.
Se ştie şi cu politica.
“Mie de Nicoară mi-o plăcut, dar n-o avut
echipă. Asta-i partea proastă, că echipa lor nu s-o implicat. PD-L i-o adus pe
oameni la vot, umblau cu maşinile. Nicoară n-o fost de dinainte de a alege
primarul. O fost Gal Avram, el o ţinut un pic de lecturi pe-acolo, mai nimic.
Tişe o fost şi o umblat cu pedeliştii aiştia, că-s mulţi. S-o implicat. Cu
primar, că primarul e de la PD-L”. Doi dintre tineri intră şi ei în vorbă.
Ba că bătrânii au votat cu
PD-L şi că tinerii n-au prea mers la vot, că ar fi votat cu PNL, ba că ăla-i
bun, ba că popa a vrut să vândă brutăria, ba că preoteasa conduce primăria, că
toţi sunt aşa şi pe dincolo. Unul dintre tineri, Adi, care spunea că prin acea
zonă a satului şi el şi “toţi îs liberali”, se ridică şi-şi ia cârja în care se
sprijină, rupându-se, totodată, din discuţia mai aprinsă în care intrase cu
altul. Prinde ideea din zbor: “Cum, aici în Juc n-o câştigat Nicoară? Io nici
n-am ştiut”. Pe un gard, unii lângă alţii, candidaţii principalelor partide
n-au nici ei nici o treabă.