Eveniment

Cu ce impresii a plecat Angela Merkel de la Cluj

Rectorul UBB s-a referit la semnalele date de vizita unei personalităţi atât de puternice, dar şi la impresiile cu care a părăsit Clujul Angela Merkel după o vizită de peste patru ore la universitate.

Varianta Klaus Johannis ar fi reuşit? Credeţi că pentru Germania ar fi însemnat un punct de cotitură?
Cu siguranţă, dar prin reuşită nu trebuia să se înţeleagă că Germania vrea un om al său la Bucureşti. O putere ca Germania este clarvăzătoare. Ştie bine că dacă s-ar forţa o treabă de acest gen, s-ar crea şi obligaţii. Dar, spus foarte clar, cu siguranţă acea reuşită ar fi impulsionat relaţiile. Sibiul a câştigat enorm datorită lui Johannis, o persoană tânără, dinamică, inteligentă, productivă, inclusiv prin aceea că el vine de pe o platformă culturală promiţătoare.

Şi la ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa cancelarului german aţi punctat cele 4 dimensiuni relevante pentru activitatea Angelei Merkel. Un punct era educaţia pe care dvs. afirmaţi că o susţine foarte mult cancelarul?
Da, ei au mărit masiv alocaţiile pentru învăţământ.

În ce s-a concretizat acest ajutor?
Desigur, doamna Angela Merkel a cooperat foarte bine cu social-democraţii, dar era şi opţiunea ei. Orice ţară care vrea să combată criza investeşte în educaţie. Germanii au suplimentat fondurile pentru cercetare ştiinţifică. Au suplimentat fondurile pentru universităţile de elită ale Germaniei. Se lucrează cu un clasament în care selectează 10 universităţi în ansamblul lor şi apoi domenii de vârf. Ei bine, aici s-au injectat bani mulţi, cred că mai mult de 10 miliarde de euro în acest domeniu. Mai departe, la nivelul landurilor s-a intensificat finanţarea educaţiei. E adevărat că dacă întâlneşti cetăţeni germani care lucrează în învăţământ, unii se plâng. Acolo banii merg, însă, pe direcţii foarte precise, şi nu în direcţii politizate, ca la noi. Se merge pe direcţia performanţei, ceea ce este cu totul altceva decât vorbăria din România despre competenţe şi performanţe. Politica aceasta de prioritizare a educaţiei în Germania are suport financiar clar. Desigur, s-a întărit autonomia universităţilor germane. Pe de altă parte, s-a reglementat mărirea duratei de pensionare la profesorii de vârf, până la 68-70 de ani, fără ca aceştia să mai fie sub presiune, căci este perceptibilă nevoia de capete, de oameni competenţi. Sunt astfel de dezvoltări în educaţie, ale căror efecte se văd cu siguranţă.

Urmărind reacţiile celor care refuză să vadă importanţa Universităţii “Babeş--Bolyai” , am distins două idei mai importante ale discursului anti. Unul dintre atacurile multiple la adresa dvs. şi a Universităţii “Babeş-Bolyai” este absenţa din Topul 500 al universităţilor. Aş vrea să detaliaţi pentru cititori ce înseamnă exact acest Top 500. Ce universităţi mult mai puţin importante ca Universitatea “Babeş-Bolyai” se află în acest top şi care sunt criteriile topului pentru a ajunge aici?
Chiar şi preşedintele României se pronunţă pe această temă. Ar trebui să ne întrebăm: preşedinţia României se află oare într-un lot onorabil în topul preşedinţiilor? Nici vorbă! Niciodată România nu a fost în Top 500 la universităţi, trebuie să recunoaştem. Nu este nici un clasament de universităţi cuprinzător. Fiecare ierarhizare se face după anumite criterii. Desigur, clasamentul care contează cel mai mult deocamdată este cel de la Shanghai. A fi în Top 500 înseamnă producţie ştiinţifică per capita, pe post de angajat, mare, mai mare decât alţii. Ştim, China are ambiţia sănătoasă de a intra în elita universitară mondială şi va intra, pentru că ia măsuri în această direcţie. Înainte de a face paşii, colegii chinezi s-au documentat. S-au uitat la Harvard, s-au uitat la Yale, la Princeton şi au văzut bine. Trebuie să o spunem foarte răspicat: în România, principala piedică în a intra în Top 500 este nepriceperea guvernanţilor actuali. Dau doar câteva exemple:

a. nu se poate intra în Top 500 dacă guvernul blochează posturile. Să ne uităm cine este în Top 500. Acolo sunt universităţi care au cel mult 15-16 studenţi pe post didactic. Asta înseamnă să finanţezi destul de multe posturi, ca să scazi proporţia aceasta sub 15. România nu intră nici măcar sub 20 de studenţi pe post didactic. Universitatea “Babeş-Bolyai” se apropia de acest parametru, dar, cu această blocare, sunt trei runde de posturi ratate deja.

b. nu se intră în Top 500 fără un buget, la o universitate de, să zicem, 20.000 de studenţi, de minimum 300 de milioane de euro. Nici o universitate din România nu are un buget mai mare de 100 şi ceva de milioane de euro. Noi avem 125 de milioane din toate resursele.

c. şi eu sunt pentru ca o universitate să stea şi pe resursele proprii, o politică pe care noi am inaugurat-o în 1997. Şi în această situaţie statul trebuie însă să dea o parte însemnată. E normal ca bugetul să fie până la 30% din resurse proprii, dar e anormal să se ceară mai mult.

d. ne putem închipui ce apetit de muncă mai au oamenii cărora li se taie peste 40% din salariu. Nu mă gândesc aici la profesori, ei o duc mai bine, prin forţa lucrurilor. Mă gândesc însă la asistenţi, la lectori, care trebuie să producă lucrări, dar nu îşi pot plăti căldura, ratele. Universitatea “Babeş-Bolyai” se afla înainte de aceste măsuri cam la nivelul 650. Ne apropiam. Sunt evaluări după care e clar că intrăm în Europa între primele trei universităţi ca abordare multiculturală. Trebuie recunoscut că acest model a funcţionat cu brio din 1995 încoace. Orice model poate fi îmbunătăţi, e ştiut, dar s-ar putea să luptăm pentru medalia principală în competiţie, ca o universitate care asigură convieţuirea fără compromisuri a teologiilor, ştiinţei, filosofiei, culturilor, într-o dezbatere de foarte bun nivel. Universitatea “Babeş-Bolyai” intră sigur între medaliaţi, nu numai în Europa, ci şi în lume. Deci depinde de ce criterii adopţi. Prin capacitatea universităţii de a administra lucrurile, putem vorbi de extensiuni la Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Sighetu-Marmaţiei, unde au absolvit aproximativ 15.000 de studenţi ai universităţii, având un impact clar asupra dezvoltării regiunilor din jur. Prin acest impact intrăm în elita europeană. Sunt şi alte criterii ce pot fi luate în considerare. În rest, de pildă, în România trebuie deopotrivă bani şi o politică înţeleaptă. În cercetarea ştiinţifică, în 2007-2008 au fost bani, dar nu a fost politică a cercetării. Acum nu sunt nici bani, nici politica cercetării.

Credeţi că după discursul doamnei Merkel, foarte clar în privinţa caracterului multicultural al Universităţii “Babeş--Bolyai”, dat ca exemplu la nivel european, credeţi că latura dură, latura radicală care dorea reînfiinţarea Universităţii “Bolyai” şi care a creat tensiuni în ultimii cinci ani a fost redusă la tăcere prin această abordare a cancelarului vizavi de o problemă pe care ei o blamau?
Nu sunt profet. Pot spune doar că această evaluare a mai fost făcută şi de reprezentanţi din alte ţări. Personal, sunt încântat că ceea ce noi am început în 1995 a căpătat acum însă o confirmare şi un impuls foarte puternic. S-a confirmat ceea ce am făcut: nu a fost o aventură oarecare. Eu cred că în comunitatea maghiară sunt suficient de mulţi oameni înţelepţi care să accepte un lucru care e în avantajul oricărui maghiar de pe aceste meleaguri: nu aduce nici un serviciu distrugerea Universităţii “Babeş-Bolyai” nici românilor, nici maghiarilor. Că se vrea şi altceva, asta e un alt dosar. Anul trecut a fost un sondaj printre cetăţenii de etnie maghiară din România: peste 90% au spus clar că Universitatea “Babeş-Bolyai” trebuie să rămână. Ei cred că se reconfirmă această tendinţă. Că sunt şi capete înfierbântate sau confuze, stă în natura lucrurilor umane.

Cum aţi văzut dvs., dintr-o latură umană, această vizită a Angelei Merkel de aproape cinci ore la Cluj şi dacă puteţi comenta prestaţia celorlalţi reprezentanţi ai societăţii clujene, ne referim aici la lideri ai administraţiei, la cei prezenţi?
Nu vreau să fac rău nimănui, totuşi câteva lucruri trebuie spuse. Dacă eu aş fi fost primarul Clujului, mergeam cu cartea respectivă, în care se semnează, la aeroport; acolo, când cobora pe pământul clujean, se putea semna. Cancelara federală nu a spus nimic în sensul acesta, să fie foarte clar, dar aşa, ca şi gust, eu aş fi procedat astfel. Peste toate, primăria ar fi trebuit să citească comunicatele germane pentru a vedea despre ce este vorba în vizita la Cluj. Trebuia ales un alt traseu şi pentru cererea respectivă. Apoi, preşedintele Consiliului Judeţean, Alin Tişe, a fost foarte corect, cu un comportament foarte bine aşezat în regulile diplomatice. Desigur, este evident că reprezentantul guvernului trebuia să o salute la aeroport, ca şi alte autorităţi, dar cred că unii au încercat să folosească această vizită pentru scopuri electorale ulterioare.

Vizavi de prezenţa în Aula Magna a reprezentanţilor altor universităţi, precum şi a cultelor, s-a comentat mult despre asta şi despre faptul că ar sta în bucătăria internă a organizării dacă în primul rând au fost puşi cei de la culte, în al doilea cei ai autorităţilor. Unii dintre deputaţii şi senatorii clujeni şi-au exprimat frustrarea că nu au fost invitaţi, în mod public.
Pe de o parte, au fost invitaţi mai mulţi decât au fost prezenţi. Apoi, Aula Magna are o capacitate care nu putea fi depăşită. Practic, nu s-a admis să se stea în picioare decât jurnaliştilor. Măsurile s-au luat în cele din urmă de protocoalele celor două ţări, cea gazdă şi cea invitată. Măsurile au trecut printr-o preselecţie la acest nivel. Toţi au fost invitaţi. Prioritatea absolută, potrivit cerinţei germane, au avut-o profesorii de la Universitatea “Babeş-Bolyai” şi studenţii acesteia. Dorinţa expresă a cancelarului federal a fost să se întâlnească cu aceştia şi să aibă o discuţie cu ei. De aceea, în sală au intrat toţi senatorii, toţi şefii de catedră, numeroşi profesori şi studenţi. Toţi sunt în jur de 350. Cei care nu au răspuns la timp au suportat această consecinţă. Din păcate, nici Mitropolitul Bartolomeu, nici arhiepiscopul Jacubiny nu au putut veni. De obicei acolo stau prelaţii, nu a fost ceva nou. Distribuţia în sală ar fi greu să fie interpretată ca având nu ştiu ce semnificaţie. Delegaţia germană era compusă din vreo 30 de persoane. Noi nu am vrut să sugerăm ceva prin această distribuţie. De la presă au fost 140 de solicitări de acreditare, cea mai mare cerere din istoria universităţii.

Cu ce impresie a plecat doamna Angela Merkel?
Cancelara federala a Germaniei a plecat încântată de soliditatea Universităţii “Babeş-Bolyai”. Şi-a putut da seama, chiar dacă timpul alocat vizitei era foarte scurt, de rezultatele în cercetare. Doamna Angela Merkel era bine informată încă de la Berlin. Domnia Sa a fost încântată de seriozitatea universităţii şi de cea a programului în limba germană de la noi. Apoi a fost încântată să vadă relaxarea în discuţii a multor oameni pe care i-a întâlnit. Şi la Piramidă, şi la Institutul German a avut o discuţie foarte bună cu profesori şi studenţi. A şi întârziat puţin în discuţiile cu studenţii, deşi “dictatura” protocolului s-a simţit mereu. A fost încântată de studenţi şi de nivelul de cunoaştere a limbii germane. A văzut o germană impecabilă la câteva românce. Le-a spus studenţilor: “întrebaţi-mă orice!” şi a început o discuţie foarte interesantă. I-am evocat investiţiile de la Universitatea “Babeş-Bolyai” şi a fost încântată să vadă o universitate care se dezvoltă. Aceste impresii cred că au rămas în mintea ei. O să vedem, în timp, ce va spune cancelara federală despre Cluj, când va face declaraţii despre vizită.

(ZIUA de CLUJ)

Ultima ora

Ce fac prietenii tai pe ziuadecj.ro