Eveniment

Cum explică un specialist în jocuri piramidale succesul jocului Caritas

Tamar Frankel, profesor de Drept la Boston şi autoare a unei recente lucrări despre jocurile piramidale din lume, explică, la 20 de ani de la „ţeapa Caritas" orchestrată de la Cluj, de ce România a fost un caz aparte.

În aprilie 1992, acum mai bine de 20 de ani, de la Braşov îşi întindea tentaculele o operaţiune financiară care avea să isterizeze întreaga populaţie. Se năştea prima mare ţeapă luată, după Revoluţie, de români. Caritas-ul lui Ioan Stoica venea cu promisiunea unui câştig rapid şi oamenii, de-abia ieşiţi din comunism, cădeau cu miile în plasă.

Jocurile piramidale, cunoscute şi ca „scheme Ponzi" - denumire dată acestor fraude după numele lui Charles Ponzi, imigrantul italian care a ţepuit peste 40.000 de investitori în doar opt luni, în anii '20 -, le-au dat târcoale românilor, în valuri, în cele două decenii de democraţie. Nimeni nu poate uita că, după Caritas, a mai fost un FNI. Iar chiar la începutul acestui an s-a vorbit de o nouă escrocherie, descoperită la Cluj, legată de împrumuturi fantomă.

Tamar Frankel, profesor de Drept la Boston University School of Law, a documentat ţeapa Caritas, alături de altele din întreaga lume, în ultima ei lucrare, „The Ponzi Scheme Puzzle: A History and Analysis of Con Artists and Victims" (în traducere, „Puzzle-ul schemelor Ponzi: o istorie şi o analiză a escrocilor şi victimelor"). L-a băgat, astfel, pe Ioan Stoica, creierul din spatele „afacerii" din 92-94, în rândul celor mai mari şi carismatici escroci din lume.
Într-un interviu acordat în exclusivitate „Evenimentului zilei", autoarea americană, expertă în drept şi economie, spune că Stoica se distinge prin metodele sale pentru că românii care l-au crezut, mulţi fiind oameni cu frica lui Dumnezeu, au văzut în el un semn divin.

„România nu era pe atunci în capitalism"

EVZ: De ce aţi ales să studiaţi Caritas-ul din România? Ce v-a atras atenţia?
Tamar Frankel: Nu m-am axat pe Caritas, în special, pentru cartea mea. Dar am căutat anumite tipare în astfel de scandaluri, de jocuri piramidale, mai degrabă decât situaţii specifice. De fapt, eu am început cartea şi încă mă mai concentrez şi acum pe ce se întâmplă în SUA. M-am întrebat însă dacă astfel de scheme-Ponzi au apărut şi în alte ţări şi am găsit, printre altele, Caritas-ul. Am citit cu atenţie despre el pentru că mi s-a părut interesant că a fost de mare amploare şi pentru că avea legături cu guvernul, dar şi cu credinţa, cu religia - două centre de putere care impun admiraţie şi încredere.

Dar ce face „ţeapa Caritas" să fie deosebită de alte fraude de acest tip?
Aş spune că a reuşit să atragă o parte semnificativă a populaţiei. A fost ceva la nivel naţional. Cu toate astea, a fost la un nivel mai mic decât ce s-a petrecut aici, în SUA, în ce priveşte zona de acoperire şi numărul de persoane implicate. Dar România nu era pe atunci în capitalism, cum sunt de mult SUA şi alte state. Aşa că populaţia nu a fost foarte suspicioasă, cum sunt cei mai mulţi investitori din alte ţări. Dar, până la urmă, se poate spune că toate ţările au experimentat aceleaşi situaţii. Se pare că, de fapt, oamenii de oriunde din lume reacţionează la fel când e vorba de escroci care le oferă posibilitatea de a investi.

Cum l-aţi descrie pe Ioan Stoica, creatorul Caritas?
În primul rând, se pare că Stoica a fost perceput de unii ca un „sfânt", din ce am citit, un fel de mesager al Lui Dumnezeu.

La ce vă referiţi exact?
Vreau să zic că unii dintre oamenii care au investit l-au perceput aşa. Ei bine, şi în SUA sunt grupuri de oameni care se strâng în jurul unui escroc şi-l adulează, cam în aceeaşi manieră. În acest sens, se poate spune că Stoica se încadrează în categoria escrocilor care au adunat oameni în jurul lui în numele Domnului.

Dacă ne gândim la România lui 1990, la contextul economic, devine cumva explicabilă apariţia Caritas. Există, în prezent, locuri în lume care sunt mai expuse unor astfel de escrocherii?
Pentru unii oameni care visează să devină bogaţi repede, fie ei săraci sau fie că vor să aibă mai mult, entuziasmul că o astfel de promisiune se va realiza este foarte mare. Acolo unde munca este grea şi banii puţini poate fi un teren fertil pentru jocuri piramidale. Dar realitatea este că şi cei foarte bogaţi au picat în plasă. În Australia, de exemplu, chiar şi un grup de poliţişti a picat într-o astfel de fraudă. Aşa că nu aş fi sigură că oamenii săraci sunt mai vulnerabili. Cred însă că acolo unde oamenii sunt mai sceptici, puţin mai rezervaţi, în comunităţi mici unde oamenii sunt apreciaţi şi sprijiniţi pentru onestitatea lor, astfel de scheme piramidale nu s-ar putea dezvolta uşor. E greu să rezişti în faţa unui astfel de vis, dar o poveste despre fraudă şi pierderi mari ar putea să taie repede entuziasmul în astfel de locuri.

Cum poate identifica cineva „semnele" unei fraude de tip piramidal?
Tiparul este: 1 - oferta unui profit imens fără niciun risc sau aproape niciun risc, 2 - sursa câştigului este una foarte greu de verificat, 3 - crearea unei psihologii „de turmă" - toată lumea o face, aşa că trebuie să o fac şi eu, 4 - convingerea investitorilor să reinvestească sau să investească mai mult, primind la schimb doar promisiunea unui câştig (şi câteodată vreo hârtie care spune că există un profit în bancă undeva, dar niciodată bani), 5- crearea impresiei de prietenie şi încredere care în realitate nu există, dar te face să te simţi mai bine şi mai prosper. Mai sunt şi altele, dar astea ar fi principalele puncte ale tiparului unui joc piramidal, cred eu.

 

EVZ: Oamenii din întreaga lume au fost şocaţi după descoperirea fraudei lui Bernie Madoff, cea mai mare schemă-Ponzi din istorie. Mai e cineva la adăpost în faţa unor astfel de escrocherii, dacă s-a putut întâmpla asta acum, în secolul XXI, într-un stat dezvoltat, ca SUA?
Tamar Frankel: Suntem în siguranţă. Dar depinde de cum se cunosc oamenii pe ei înşişi şi tendinţele pe care le au. Pot spune foarte uşor: Nu! Pot spune: N-o să investesc până nu ştiu nu numai ce e investiţia, dar şi cine e investitorul. Este singura protecţie. Şi trebuie să te gândeşti la asta chiar şi atunci când alţii spun: „Uite, câştigăm atât de bine, nu fii fraier, investeşte. Vinde-ţi casa şi investeşte". Oamenii trebuie doar să afle unde se duc banii şi cine este cel care îi ia, aşa pot fi siguri că sunt în siguranţă.

Criza financiară şi eşecul unor mari companii de investiţii americane a ridicat întrebarea dacă nu cumva întreg Wall Street-ul nu este decât un mare joc piramidal. Ce credeţi despre ideea asta?
Nu tot ce este pe Wall Street atinge stadiul unei scheme Ponzi. Multe dintre băncile de acolo şi Wall Street-ul în sine încă mai erau afaceri adevărate - deşi multe bănci şi-au pus afacerile în mare pericol (alături de banii noştri). Dar e adevărat că unele dintre aceste afaceri au devenit, în timp, jocuri piramidale, atunci când totul a căzut, dar managerii au continuat să emită obligaţiuni noi pentru afaceri inexistente, pentru a-şi plăti investitorii dinainte. Aceste afaceri au devenit, cu siguranţă, scheme-Ponzi, fraude şi sunt cele care au condus la criza sistemului financiar.

Credeţi, în acest caz, că în sistemul economic din prezent, globalizat, asistăm la apariţia unor noi tipuri de jocuri piramidale, unele care transcend graniţele, devin transfrontaliere?
Sursele de bani ale lui Madoff, de exemplu, erau la nivel global. Am înţeles că şi băncile elveţiene au făcut pentru el cam 14 miliarde de dolari. Globalizarea le permite escrocilor de tip Ponzi să recruteze mai mulţi investitori străini, prin intermediul brokerilor din străinătate. Dar frauda e de fapt aceeaşi. Doar că aria de acoperire toxică a fraudei s-a extins în prezent. Lumea are nevoie de un nou model de gândire. Astăzi, putem vorbi de ţări care nu sunt expuse unor astfel de fraude, dar şi de altele care sunt. Ţine de cultura şi caracterul poporului, de felul în care oamenii se gândesc să spună „Nu" viselor de îmbogăţire rapidă propuse de indivizi carismatici. Asta poate duce la scăderea numărului unor astfel de fraude, poate chiar mai mult decât ameninţarea cu puşcăria sau legile. Ţineţi-vă departe de cei care vă promit un vis, visul îl puteţi îndeplini doar de unii singuri! Trebuie să ne cunoaştem slăbiciunile, asta este de fapt adevărata noastă putere.

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.