Eveniment
“Epidemie” de Pojar la Primăria Jucu
de Ziua de Cluj, 14 mai 2008, 22:50
La Jucu nu s-a mai dat o bătălie electorală cu o miză atât de mare. Fenomenul Nokia agită spiritele în sat şi oamenii visează la nişte lucruri la care, fără fabrica finlandezilor, ar fi făcut-o mult mai târziu.
O spun săteni simpli, cu pământ sau fără, buticari, funcţionari sau politicieni ai locului. Primăria comunei e farul de unde primarul va desena cum satele vor fi bogate şi de unde va împărţi în stânga şi în dreapta cu bani.
Pretendenţii la scaun o simt mai mult decât ceilalţi. Şapte candidaţi sunt înscrişi în cursa electorală. Trei dintre ei sunt Pojar. Dorel (PD-L), Mircea (PNDC) şi Valentin (PSD). Mai joacă în hora electorală “omul din interior”, funcţionarul din Primărie Marc Aurel (PNŢCD), profesorul Moldovan, independent, şi mâna dreaptă din Jucu a lui Gheorghe Funar, Ioan Abrudan, din PRM.
Dorel Pojar e primar (foto dreapta) interimar de când Petre Coste a fost suspendat în vara anului trecut, după ce a fost prins în flagrant luând mită într-o afacere cu terenuri din apropierea fabricii Nokia. A fost, probabil, prima victimă a tentaţiilor pe care le nasc preţurile enorme ale pământurilor. Dorel se luptă cu Valentin. Ştie că “blestemul” numelui de familie o să îl coste voturi.
“Doar cu el sunt rudă, da’ de gradu’ trei. Rudele l-or sfătuit să nu se bage, şi io cred că aşa o să pierd o parte din voturi. Adică rudele care trebuia, să-mi dea mie partea de voturi pot să i-o dea lui”, îşi face Dorel Pojar calculele. Numele celuilalt Pojar e o coincidenţă, dar asta nu va înlătura nimic din confuzia de la urne. “Mircea Pojar s-o înscris în ultima zi, noaptea, la ora 11.45.
Nu suntem neamuri, suntem trei ramuri de Pojar în comună. Poate că la origini era aceeaşi familie”, se gândeşte Pojar-primarul interimar. Campania? “îi lejeră şi liniştită. Adică îi frumoasă şi fără probleme, de parcă n-ar fi campanie. Oricum, la mine rămân faptele din ultimele opt luni. Dincolo, vorbele.
N-am ţinut cont cât o costat, da’ am avut ieşiri cu oamenii, şi astea nu m-or costat nimic. Am primit de la partid afişele”, spune Pojar, al cărui om de legătură cu Clujul este deputatul Petru Călian.
Aurel Marc vrea să ajungă la Primărie din Primărie. Este funcţionar (suspendat pe perioada campaniei) şi spune că ştie cu ce se mănâncă o asemenea treabă. Pojar-primarul interimar se teme de candidatura lui Marc. în poarta Primăriei din care tocmai a ieşit, funcţionarul critică timid deciziile actualului şef. “Prea repede i-a dat drumul cu dispensarul. Acuma a şi trecut-o la realizări, dar pentru activitatea medicală în Jucu există deja o locaţie. I-am zis că avem unde să-l facem, unde avem acum ceva chiriaşi, îi scoatem de acolo şi îl puteam face cu mai puţini bani.
Da’ acuma se face unu’ cu 10 miliarde, care să fie gata la toamnă. Ne blocăm şi în Primărie, stăm grămadă funcţionarii, iar oamenii sunt nemulţumiţi din cauza asta”, enumeră Marc chestiunile la ordinea zilei în sat. Şi el observă confuzia cu care cei trei Pojar pot pierde voturi, dar supralicitează. “Probabil că o să fie mici confuzii cu Pojarii. Sunt alegători în vârstă, iar unii vor uza de chestia asa, de confuzie.
Plus că e confuzie şi la semnul electoral, unul e cu trei trandafiri, altul cu doi...”, declară Marc. Candidatul ţărănist e conştient că Nokia înseamnă o presiune pe umerii oricărui edil din zonă. “Am o reticenţă, dar foarte mulţi prieteni m-au rugat să candidez, că aş avea şanse.
Această miză, a banilor, este în acelaşi timp şi o povară. Cine nu-i conştient de acest lucru păţeşte ca Petre Coste”, avertizează funcţionarul din Jucu. însă previziunile sale sumbre nu se opresc aici: oricine ajunge acum primar va fi ultimul “montat” în funcţie de jucani.
“S-ar putea ca în patru ani raportul populaţiei venite în Jucu, în raport cu cea băştinaşă, să fie modificat. Să vină nu zece mii, ci patru mii în patru ani şi se schimbă tot. Candidaţii vor fi împinşi de partide. Acuma e mandatul ultim al jucanilor”, spune Marc.
Vis-a-vis de Primărie vinde Ioan Abrudan (foto stânga), candidatul PRM. în magazinul din curtea casei, cu o factură pe tejghea, Abrudan îşi dă şanse. “Avem egalitate, adică nu chiar împărţit la şapte, dar pe acolo. Acum se încearcă atragerea oamenilor în alte moduri, cu căni, cu fulare, cu pixuri.
în 2004 n-a umblat nimeni cu obiecte”, observă Abrudan. Tot ce a făcut Pojar-primar sau Coste a trecut prin pixurile consilierilor, deci crede că promisiunea celui în funcţie este propagandă demascată. “Aici atâta s-o făcut, apa în ‘92, gazul acum cinci ani”, evocă peremistul. în rest, povestea confuziei este doar atât, o poveste.
“Oamenii-s la curent cu politica, nu merge cu aşa ceva, iar de la an la an îs mai înţelepţi”, împrăştie candidatul PRM temerea celorlalţi. Independentul Moldovan are treabă la şcoala din Jucu de Sus. E pauză de recreaţie. Moldovan duce muncă de lămurire cu minţile, nu cu burţile jucanilor, şi fără imprimantă nu ar avea campanie electorală. “în turul doi o să intre PSD, PD-L şi cu mine.
Am printat tot, pe mine mă costă în campanie doar hârtia cumpărată. Nu dau mici şi bere, că mă adresez minţii, nu stomacului. Omul mănâncă cârnaţii, bea berea, apoi votează tot cu cine vrea. Vreau să atrag investiţii şi nu mi-e frică de presiuni, eu le spun clar ce vreau”, s-a prezentat succint Moldovan.
Doamna Mărginean (foto centru) a adus pe lume un primar. Fiul ei, Vladimir Mărginean, liberal, a condus Jucu în primul mandat postcomunist, din 1992. în iunie, Vladimir Mărginean îşi va măsura din nou forţele. Doamna Mărginean are casa lângă Primărie, iar soţul ei spune că nu va lipsi de la vot.
Nici doamna Mărginean nu crede că va lipsi. “Amu îi bine în Juc, nu? O crescut grozav pământurile. Ş-al meu o fost primar, da’ primarii nu fac nimic. Sau ce, ăia din Parlament fac, sau preşedintele?”, îşi prezintă criticile mama candidatului. Dacă toate merg bine în Jucu indiferent de primar, mama lui Mărginean nu vede pentru ce să fie atâţia candidaţi. “întotdeauna o fost aşa la campanie.
Nu ştiu ce le-o trebuit şi la aştia... Nelu (Abrudan), ce i-o trebuit? Sau lu’ Marc... apăi cum să nu vină, ce propagandă fac aici... Şi lu’ Coste i-o tot zis fiu-meu, meri în puşcărie, meri în puşcărie, pe toţi îi cunoaşte. Da’ ce zici de grădina mea?”, se mândreşte bătrâna. Peste drum, îşi face de lucru în spatele gardului doamna Ana. Pe poartă le face reclamă lui Marc şi lui Abrudan.
Pentru ea, ideologia este irelevantă. La ţară contează omul. “îmi plac amândoi, deci de ce să nu îi lipesc?”, se întreabă femeia râzând. Nici pentru ea nu are secrete campania din primăvara lui 2008. “Cum să fie? Ca înainte. Nimica special. îi ştim mai pe toţi, e linişte şi nimica deosebit. Ce-o fi la vot, om vedea...”, spune femeia.