Factorii strategici de dezvoltare a Clujului: universitatea, inovaţia, participarea

Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a UBB, Călin Hinţea, a vorbit într-un interviu despre strategia de dezvoltare a Clujului pe termen lung şi despre factorii cheie care susţin această expansiune.

Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice a UBB, Călin Hinţea, este cel care a coordonat realizarea acestei Strategii de dezvoltare pe termen lung a oraşului.

Publicăm şi noi mai jos un amplu fragment din acest interviu acordat de Călin Hinţea pentru ziare.com , în care s-a facut si o comparaţie între modul în care este administrat Clujul şi Bucureştiul.

Clujul s-a dezvoltat foarte frumos in ultimii ani. Cine a avut initiativa adoptarii unei strategii pe termen lung?

Initiativa a venit din partea noastra, a universitatii. Am vrut sa facem un parteneriat cu municipalitatea si sa vedem in ce masura reusim sa identificam problemele strategice mari si sa furnizam municipalitatii idei de interventie pe termen lung.

Cine a lucrat la aceasta strategie?

Am plecat de la ideea ca in comunitati exista grupuri de oameni care pot furniza o expertiza foarte mare, daca ii intreaba cineva. Au fost 26 de grupuri de lucru. Cam 600 de oameni au lucrat in total la proiect, timp de doi ani, pe o metodologie comuna, pentru ca la sfarsit sa putem face o analiza comparata. Analiza statistica a datelor a tinut cam 6 luni, colectarea datelor insa a fost extrem, extrem de grea.

O surpriza foarte placuta la Cluj a fost rata de refuz. Stiti cat a fost? Zero. Eu ma asteptam la o rata de vreo 30% cand i-am sunat pe toti acesti oameni, fiecare dintre ei cu interese diferite, joburi diverse, afilieri politice, prietenii diferite. Nimeni nu a spus nu.

Ce i-a motivat?

Procesul acesta a fost lipsit de orice fel de motivatie financiara. Nimeni n-a platit nimic. Si sa stiti am avut aceleasi reactii si in alte localitati, mici sau mari. Daca ii intrebi, oamenii chiar vor sa vina si sa participe. La unele dintre dezbateri au venit suparati, pe buna dreptate de multe ori. Dar chiar si suparati, vin cu opinii pe care daca le asculti, poti sa afli lucruri foarte interesante. Vin pentru ca sunt interesati de modul in care traiesc in comunitatea lor.

Va dau un exemplu: Ma aflam intr-un oras cu vreo 10.000 de locuitori. Vorbeste directorul scolii, spune ca are o clasa cu profil industrie textila si nu gaseste locuri in care sa plaseze copiii. Urmatorul care vorbeste (chiar langa el!) ne spune: Eu am o fabrica de textile si nu gasesc cu cine sa lucrez! Dupa care se uita unul la altul mirati. Oamenii de multe ori nu comunica si rolul universitatilor nu este numai metodologic, adica sa stii sa faci o planificare, ci si de facilitator.

Nu stiu daca, in cazul in care administratia locala ar chema toti oamenii astia, ar zice toti "Da", dar daca o face universitatea, atunci reactia este mult mai buna, oamenii sunt mai interesati sa participe.

Ce obiective ati urmarit prin elaborarea acestei strategii?

Strategia are un singur rost: sa te poti focusa pe ceva. Restul sunt povesti. Din sutele, miile de idei, tu trebuie sa vezi care sunt "factorii strategici cheie". Acestia au doua caracteristici: influenteaza pe termen lung si de o maniera puternica, structurala. Intr-o comunitate mica nu poti gasi mai mult de 1-2 factori cheie. In Bucuresti poti gasi 5-6, in Cluj am gasit 3.

Noi am definit conceptul strategic de calitate a vietii acum aproape 10 ani. Foarte pe scurt, am spus asa: Daca reusesti in Cluj sa tii resursa umana educata (pe care o furnizeaza universitatile) sa nu plece, daca atragi resursa educata din afara, acesti oameni iti vor da motorul economiei.

Calitatea vietii are doua parti: una pe care o poti masura (de ex. cate evenimente culturale, cate scoli, baze sportive etc.) si a doua - perceptia, care e foarte importanta, pe care trebuie sa o masori periodic. Noi tocmai am terminat acum la Cluj ultima analiza de calitate a vietii - peste 70 de indicatori am masurat, pentru ca trebuie sa vezi ce le place oamenilor si ce ii enerveaza, pentru ca tu poti sa ai multe scoli sau evenimente culturale, de exemplu, dar oamenii sa fie nemultumiti de ele.

In Cluj sunt trei factori strategici cheie.

Primul este universitatea (nu o anumita universitate, ci conceptul). Tot ce inseamna avantaj primar si secundar se leaga de universitati. Universitatile sunt mina de aur a comunitatilor moderne, pentru ca furnizeaza exact ce au ele nevoie: astazi nu mai vorbim despre munca manufacturiera clasica, ci despre inteligenta, educatie superioara, atragerea acestui tip de economie. Un efect secundar este acela ca studentii cheltuiesc multi bani. S-a facut un studiu recent de catre un doctorand de la noi despre cat cheltuiesc studentii in Cluj, iar sumele anuale sunt imense. Iar un al treilea efect este legat de profilul orasului. De ce se dezvolta TIFF in Cluj, de exemplu? Sigur, pentru ca exista manageri foarte buni, dar si pentru ca exista o populatie care consuma asa ceva. Universitatea este un avantaj imens. Pe care il are si Bucurestiul!

Al doilea factor strategic cheie este inovatia - constructia unei economii locale bazate pe cunoastere, in engleza expresia este "knowledge based economy". Ultima noastra analiza arata ca jumatate din profitul firmelor din Cluj a ajuns sa fie furnizat de economia bazata pe cunoastere. IT-ul este cel mai cunoscut, dar e vorba si despre alte tipuri de industrii relationate, inclusiv manufactura bazata pe cercetare-dezvoltare.

Faptul ca reusesti sa modifici textura orasului inspre o astfel de economie este extrem de important, pentru ca economia bazata pe cercetare este o economie pe termen lung, care foloseste inteligenta si care iti aduce venituri mai mari, un tip de oras diferit etc.

Al treilea factor cheie este participarea. Nu o spun doar ca mecanism democratic, care este foarte important, ci ca implicare a comunitatii, pentru ca multi oameni gandesc mai mult si mai bine decat putini oameni. Daca reusesti sa aduci la un loc mai multe grupuri, lucrurile se schimba. La noi s-au dezvoltat diverse procese, cum este bugetarea participativa, ideea ca oamenii pot vota pentru proiecte etc. Exista un centru care se ocupa de proiecte participative.

Rezumand, este vorba despre un concept strategic - calitatea vietii - si trei factori cheie: universitate, inovatie si participare. Aceasta este esenta.

Noi am sugerat primariei sa nu gandeasca institutia ca pe un lider local - liderul pe cal alb care decide ce e bine si ce e rau, pentru ca de aceea avem comunitati in Romania care nu au drum si trotuare, in schimb au fantani care canta in centru. Primaria, in special intr-un oras mare, trebuie sa fie cea care lucreaza cu comunitatea, o stimuleaza, ca sa avem nu doar o sursa de dezvoltare, ci 100 de surse de dezvoltare.

Care a fost replica factorilor politici? Vi s-au pus piedici?

La proiect au participat oameni din tot spectrul politic posibil, atunci cand s-a lucrat in grupuri. Iar in Consiliul Local strategia s-a votat in unanimitate, ceea ce a fost, iarasi, o surpriza placuta. Cred ca participarea larga a ajutat foarte mult. Si implicarea universitatii a fost relevanta.

Cum privesc investitorii Clujul?

Va raspund tot in baza datelor recente pe care le am. Am masurat diferit perceptia investitorilor straini si a celor romani. Si unii si altii au anumite nemultumiri legate de contextul general - lipsa de stabilitate pe termen mediu si lung la nivel national (toti spun: 'Nu stim la ce sa ne asteptam in 2-3 ani') sau problemele de infrastructura. Insa, la intrebarea 'Ati recomanda Clujul pentru un alt investitor ca si posibila baza de investitie?' 91% au raspuns 'Da'. Iar romanii sunt un pic mai sus, cam la 93%.

Si sa stiti ca multe dintre business-uri vin pe acest tip de relatie directa. Am discutat cu reprezentantii unui investitor american foarte mare si i-am intrebat cum au ajuns la Cluj. Mi-au spus ca vorbisera cu o alta mare firma americana, intentionand sa se mute undeva in Europa Centrala sau de Est, sa faca un fel de baza pentru toata zona. Cand l-am intrebat pe CEO-ul lor de ce a venit la Cluj, ma gandeam ca o sa imi dea un raspuns econometric, cu fluxuri de marfa, cu... Dar stiti ce mi-a spus? Resursa umana, in primul rand. "Aveti populatie educata in oras, ne intereseaza". Dupa aceea mi-a zis asa: "E un oras sigur (ceea ce pentru americani e o idee importanta), se ajunge usor de la aeroport in oras si aveti restaurante foarte bune".

Sa nu va mire acest raspuns, e tot o chestiune de calitate a vietii, pentru ca sunt investitori care muta 5-600 de oameni odata, iar ei au asteptari.


Vorbiti-ne putin si despre rezultatele care au inceput deja sa se vada.

Strategia se aplica de cativa ani. Au fost doua faze. In 2007 a fost trecerea dinspre industrie spre servicii, iar din 2015 s-a facut trecerea inspre economia bazata pe cunoastere. Datele pe care le avem ne arata ca aportul acestui tip de economie in economia locala creste rapid. Rata participarii in oras, evenimentele, vitalitatea, dinamismul toate ne arata ca orasul e viu. Viata culturala este extrem de efervescenta, sunt sute de initiative locale.

Sigur, au aparut si chestiuni punctuale: imbunatatiri in parcul auto de transport in comun, constructii de baze sportive cu acces gratuit, ameliorari la nivelul Centrului vechi si altele.

Dar ce imi place mie cel mai este ca in analiza privind calitatea vietii, incheiata in urma cu cateva saptamani, a aparut un nivel destul de mare de optimism vizavi de viitor si asta cred ca e foarte bine.

Insa, dezvoltarea unui oras duce si la aparitia unor probleme majore. In primul rand, probleme de mobilitate, de trafic. Apoi, probleme legate de costul vietii, pentru ca ati vazut ca preturile apartamentelor si chiriile la Cluj au crescut spectaculos. Si mai apare si un tip de infractionalitate specifica - cresterea cersetoriei, a prostitutiei, numarul furturilor etc. Orasele care se dezvolta rapid au astfel de probleme. Si, iarasi, numai lucrand in grupuri se pot structura idei despre cum s-ar putea limita aceste probleme.

Ce credeti dvs despre felul in care este administrata Capitala?

Am citit analize despre ce se intampla si am observat cateva lucruri. Bucurestiul este un oras extraordinar de bogat, chiar si raportat la media europeana. Ganditi-va la bugete: Clujul cred ca are undeva la 300 de milioane, in Bucuresti cred ca s-a trecut de 1 miliard. Sigur, Bucurestiul are oportunitati imense, dar si provocari imense. Una dintre provocari este structura administrativa, aceasta impartire in sectoare, care da nastere unui sistem complicat de luare a deciziei.

Mai ales cand e vorba despre primari din formatiuni politice diferite.

Exact. E complicat. Ce cred eu ca ar functiona foarte bine in Bucuresti ar fi un parteneriat intre municipalitate si universitati, pentru un proces de planificare strategica extins. Exista oameni foarte buni in universitatile din Bucuresti care ar putea sa lucreze la el. Exista, cred, si dorinta de a lucra. Iar genul acesta de parteneriat ar ajuta foarte mult comunitatea sa treaca putin dincolo de acest clivaj, aceasta ura generata de politica.

S-ar putea stabili astfel niste obiective mari pentru oras si nimeni nu ar avea de pierdut: nici municipalitatea, nici universitatile si, mai ales, nici comunitatea. Toata lumea castiga.

Loading...
Comenteaza