Eveniment
“La început a fost cuvântul şi cuvântul s-a întrupat în noi”
de Ziua de Cluj, 22 decembrie 2008, 22:20
ZIUA de CLUJ vă prezintă Scrisoarea Pastorală a PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, la mărita Sărbătoare a Naşterii după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos
Florentin, prin harul, îndurarea şi îndelungă-răbdarea Atotputernicului Dumnezeu, Eparh de Cluj-Gherla, onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate, iubiţilor creştini greco-catolici şi tuturor creştinilor credincioşi, iubitori şi cinstitori de Dumnezeu, „Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Isus Hristos. (...) Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. (...) Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Isus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Col 1,2;3,16.17).
Iubiţi credincioşi,
Timpul marii sărbători a Naşterii Domnului ne invită în fiecare an la un moment de reflexie asupra evenimentului istoric al întrupării Cuvântului divin şi a consecinţelor lui asupra întregii omeniri. Vă invit în acest an să ne înălţăm gândul mai sus, spre momentul de început al Cuvântului creator pentru a înţelege mai bine ce înseamnă misterul Naşterii lui Dumnezeu în haină umană, la Betlehem, acum peste două milenii.
De fapt, ce a fost la început? Unii adoptă teoria „Bing-bang-ului” (G. Gamov), alţii vorbesc despre o evoluţie pornită din neant prin „forţa întâmplării2 (C. Darwin), există şi alte numeroase teorii şi tradiţii mitologice. Dar noi, creştinii, ce spunem? Sau, mai corect, ce credem? Ce a fost la început? Ne răspunde foarte limpede şi clar Sf. evanghelist Ioan: „La început a fost Cuvântul...”, mai înainte de toate cele văzute şi nevăzute a fost Cuvântul lui Dumnezeu „prin care toate s-au făcut şi fără de care nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut” (cf Io 1,3). Cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi creştinii şi astăzi „...viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie ascuţită cu două tăişuri...” (Evr 4,12).
Catehismul catolic (CBCc) ne învaţă că religia noastră nu este „o religie a cărţii”, ci a Cuvântului lui Dumnezeu, care nu este un cuvânt scris şi mut, ci Cuvântul întrupat şi viu (Sf. Bernard de Clairvaux).
Să nu uităm însă că scopul bucuriei acestor zile este, în primul rând, o mare sărbătoare creştinească: Naşterea Domnului nostru Isus Hristos. O sărbătoare menită să lumineze întreaga noastră viaţă spirituală, să ne bucure sufletele cu cel mai mare „cadou” pe care noi oamenii îl primim de la Dumnezeu Tatăl-creator, prin Fiul Său, Cuvântul întrupat: Darul vieţii veşnice. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Io 3,16).
Acum, să ne înălţăm privirea cu bucurie spre Cel care vine să ne lumineze şi să spunem: „Să fie lumină!”, să fie lumină în sufletele noastre, să fie lumină în viaţa noastră, să fim lumină în lumea noastră şi să păstrăm mereu aprinsă lumina primită prin Botez. Să ne amintim că am fost creaţi din iubirea Tatălui prin Cuvântul creator, am fost răscumpăraţi prin întruparea Fiului, Cuvântul răscumpărător şi suntem sfinţiţi prin Harurile Spiritului Sfânt, prin Cuvântul sfinţitor, în Sfintele Taine ale Bisericii.
Să fie acesta Cadoul anului 2008, pe care să-l primim cu bucurie, să-l păstrăm cu sfinţenie, să-l medităm cu înţelepciune şi să-l trăim cu perseverenţă pentru ca, astfel, să dobândim harul renaşterii spirituale „fiind născuţi din nou, nu din sămânţă stricăcioasă, ci nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1Pt 1,23-25).
Să cântăm cu bucurie vestea minunată a întrupării Cuvântului divin „O, ce veste minunată în Betlehem ni s-arată / Că a născut Prunc, Prunc din Spirit Sfânt, Fecioara curată (...) Pe Fiul Cel din vecie ce l-a trimis Tatăl mie / Să se nască şi să crească, să ne mântuiască» (Kiriac, O, ce veste minunată).
Să încheiem după datina strămoşească c-o urare creştinească: „în oraşul Viflaim / Veniţi voi toţi să-l vedem / Că astăzi ni s-a născut / Domnul Cel făr’ de-nceput /.../ în sălaş dobitocesc / Culcă-te craiu îngeresc / în sălaş de împărat / Culcă-te pe fân uscat / Şi de acum până-n vecie / Mila Domnului să fie / La creştini la toţi să fie / Şi nouă de bucurie/.../ Amin Doamne, Mărire Ţie!” (M. Bocşe, L. Mihaiu, Colinde străvechi de pe Valea Someşului, sec. XIX).
Mulţi ani sfinţi, cu sănătate sufletească şi trupească, să aveţi Sărbători sfinte cu bucurie creştinească, alese şi bogate haruri cereşti să vă dobândească, dimpreună cu binecuvântarea noastră arhierească!
† Florentin,
Episcop de Cluj-Gherla