Eveniment

Unde ieşim: Los Toreros, singurul restaurant spaniol din Cluj

Los Toreros, primul restaurant cu specific spaniol din Cluj-Napoca, s-a deschis în luna noiembrie a anului trecut.
  • Clujenii se pot delecta cu produse culinare spaniole / foto Andreea Simionaş

    Clujenii se pot delecta cu produse culinare spaniole / foto Andreea Simionaş

Clujenii se pot delecta cu produse culinare din bucătăria iberică la primul restaurant cu specific spaniol deschis în Cluj, pe strada Barbu Ştefănescu-Delavrancea din cartierul Gheorgheni.

"Am călătorit în Spania şi ştiam că spaniolii au o mâncare foarte uşoară, sănătoasă şi astfel am hotărât să ne deschidem un restaurant cu un asemenea specific. Spania este o ţară cu grad mic de obezitate datorită mâncării mediteraneene, datorită stilului lor de a mânca şi amestecurilor pe care le fac. Ei au nişte combinaţii de carne, legume şi fructe foarte sănătoase", a explicat Cristina Frâncu, administratorul restaurantului Los Toreros. Localul are o capacitate de 52 de locuri în interior. "Am închis terasa şi avem 42 de locuri pentru nefumători", a adăugat Frâncu.

Administratorul localului plănuieşte ca o dată la două săptămâni să organizeze serate cu specific spaniol în restaurant. "Începând cu data de 18 februarie, din două în două săptămâni, vom organiza seri spaniole. În 18 februarie va fi Seara Andaluză. Vor fi degustări de vin şi la fiecare eveniment spaniol vom avea muzică din zona respectivă, un cântăreţ de chitară clasică, dar şi un cuplu de dansatori de flamenco", a explicat Cristina Frâncu. Meniul restaurantului conţine preparate gustoase din bucătăria spaniolă. Astfel, la micul dejun clujenii pot încerca aici «tortilla de patata», care costă 7 lei, ca gustare rece se pot încerca tartinele catalane - care constau în baghete tăiate rondele, prăjite cu roşii, jamon, usturoi şi ulei de măsline, la preţul de 11 lei.

"Avem o colaborare cu un bucătar spaniol, Paco, din Palma de Mallorca. El s-a implicat în organizarea meniului. Recomandăm salata Los Toreros, care este un mix de salată, şuncă, mozzarela, roşii cherry, porumb, măsline verzi şi negre şi ulei de măsline, la preţul de 16 lei", a adăugat Frâncu. Între gustările calde servite în restaurant se numără creveţii cu usturoi, sufleul de sparanghel sau dovleceii umpluţi cu ton. Preţul unei supe cremă de broccoli şi mentă este de 8 lei, iar o porţie de şalău cu şofran şi bere costă 21 de lei. "Recomandăm şi paella cu fructe de mare, care conţine fructe de mare, un orez special, ceapă, usturoi, şofran, fasole verde, mazăre, usturoi şi vin. Ca desert, recomandăm crema catalană, care este un fel de budincă mult mai fină şi mai gustoasă. La noi toată mâncarea se face pe loc", a mai spus administratorul localului.

 

Publicitate

Comentarii

Los Bomberos

thumb down thumb up
marţi, 21 februarie 2012, 19:32
de Florin Oniga

Am fost (în număr de 4 persoane) la acest așa-zis local, Los Toreros, pe care cu oareșce efort și o doză serioasă de condescendență l-ai putea numi bistro, dar în nici un caz "restaurant". Americanii au un nume pentru tipul ăsta de "bomba", ei o numesc "honky-tonk", dar are și asta o anumitâ poezie, ori numai de poezie nu poate fi vorba dacă petreci o seară la Los Toreros din Cluj. Las la o parte lipsa de imaginație în alegerea numelui acestei "bombe" autohtone, în condițiile în care există deja în Cluj un local cu nume asemănător (El Toro, incomparabil superior); sînt, totuși, prea mulți "toro-torero" în orașul nostru, care n-are absolut nimic în comun cu activități de șeptel, creșterea animalelor etc. Bine, să trec la "ambianța" propriu-zisă și apoi la mîncare. Deși amplasarea e în regulă, într-un cartier așa-zis select al orașului, într-o casă veche, finisajele de restaurant de dau gata de la intrare. Adică, cinstit să fiu, se înscriu în buna tradiție neaoșă, cu veșnica lipsă de preocupare pentru detaliu, dichis, lucru bine făcut. Ușa metalică de la intrare o găsiți probabil în orice alt bloc de locuințe din apropiere, de la parter la ultimul etaj și mai-mai te aștepți să fii întîmpinat de o gospodină cu bigudiuri, capot și papuci de casă, dînd drumul, odată cu deschiderea ușii, nelipsitului miros de rîntaș-de-bloc. Nu e așa, evident, în schimb, după jumătate de oră petrecută înăuntru, simți că fumul de țigară ți-a intrat în buzunare, urechi, nas, gît și alte toate locurile mai mult sau mai puțin intime ale corpului și îmbrăcăminții. Ajuns acasă, ar fi bine să-ți incinerezi hainele. E înfiorător. Inimaginabil. Deprimant. Jenant. Jegos, aș zice. Treptele de la intrare sînt puse din, probabil, cea mai ieftină-și-peste-tot-prezenta gresie "de exterior". Probabil "adusă din Spania" și pusă tot de vreunul care "a lucrat în Spania". În interior, lipsa unei garderobe, sau a unui simplu cuier, pe timp de iarnă măcar, ar trebui să te facă să părăsești locul, dacă primele impresii de care aminteam nu au făcut-o pînă atunci. Mîncarea. Dacă n-ar fi din pungă (citește "supermarket"), dacă ar avea o minimă personalitate, un specific nu neapărat "național spaniol", dar specificul locului, al localului, al bucătarului-șef, ar fi ok. Dar, cum e sacul, așa-i și petecul. Nu poți servi mîncare bună într-un loc împuțit de fumul țigărilor. Nu sînt împotriva fumătorilor, se mai fumează și în alte locuri din Cluj, însă nu se simte, dar în această - revin - "bombă", lipsită total de ventilație, activitatea respectivă e dusă la paroxism. Distrugere. Auto-distrugere. Revin la mîncare: am refuzat porția de "paella cu fructe-de-mare" comandată din cauză ce aveam în farfurie era construit, cred, în jurul unui drob de sare, pe lîngă care au pus ceva orez lipicios, ceva viermuși din pungă de Metro și trei midii mai uscate ca pruna bunicii de 99 de ani a nevesti-mii. Mi s-a adus o altă porție, mai puțin sărată, pe care am mîncat-o. De foame. Ospătarul, amabil. Și cu asta, trec la... Personal. Cum am spus, amabil, binevoitor, dar nu e deajuns. Cum am observat și în alte localuri, ospătarii noștri neaoși nu-și cunosc meseria. Se vede că nu au calificarea necesară și fac munca asta după ureche. Nu știu servi vinul la masă. Nu știu chestia cu debarasatul, momentele și direcțiile de intervenție potrivite. Cum am spus, amabili totuși. Un lucru aparent ok, programul artistic oferit. S-au produs doi dansatori decenți, tineri, frumoși, pe o muzică cel puțin ciudat redată, și pe care-i compătimesc. Pentru faptul că se vînd ușor, fiind nevoiți să înghită fum și pentru faptul că sînt nevoiți să se producă totuși într-un astfel de loc. Eu nu mai merg vreodată la Los Toreros și am să-mi avertizez și prietenii să n-o facă. Un lucru paradoxal: localul era (sîmbătă) plin. Dar probabil că-și merită clienții. Și reciproc. Adică, cum poți savura un vin, și mulți clienți aveau vinuri (bune) pe masă, trâgînd în același timp din țigară de parcă ar fi ultima, cea din fața plutonului de execuție. E vorba despre aceeași lipsă de cultură (gastronomică, ambientală, socială), lipsă de criterii, de bun-simț în final. Așa local, așa clienți. Speranța mea e că nu va rezista mult, am observat că totuși lumea s-a mai cizelat în ultimul timp, vrînd-nevrînd, nu mai putem lua, chiar așa, țepe la nesfîrșit, patronii de restaurante, unii, au început să înțeleagă lucrul acesta, dar mai sînt, inevitabil, cîțiva, sper tot mai puțini, precum Los Toreros care, zic eu, odată și odată se vor înțepa și ei grav, ca sumă a tuturor țepelor pe care vor să ni le tragă zilnic în crîșma lor ordinară.
raspunde

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.