Justiţie

Birkin bag sau a trăi în aşteptarea poşetei

La invitaţia unor prieteni buni, ne-am petrecut concediul în Franţa, la Biarritz - staţiune la ocean, decorul mai multor filme celebre despre high life-ul diverselor epoci. Ni s-a povestit cu entuziasm că Biarritz îmbină unic splendoarea unei staţiuni luxoase cu beneficiile oricărei mari capitale.

Are o climă minunată, deli-shopuri, restaurante haute-cuisine, magazine Dior, Chanel şi Armani pe faleză. Dar, mai mult decât atât, ni s-a subliniat cu semnificaţie de către gazdele noastre, uşor deasupra tuturor celorlalte, este situat un magazin Hermčs. Şi, de parcă n-ar fi fost suficient, în vitrina celebrului producător tronează, surpriză, nu una, ci, nota bene, două Birkin bag-uri, de 40 cm, dintre care una roşie! Rarisim.

Asumându-mi nesăbuinţa şi riscul de a şoca prin ignoranţă, am întrebat: dar, ce e un Birkin bag? Birkin by Hermčs e o poşetă cu poveste, creată iniţial în 1984, potrivit indicaţiilor cântăreţei Jane Birkin, după ce aceasta s-a arătat nemulţumită de inadecvarea unei alte genţi din portofoliul Hermčs faţă de nevoile de “depozitare” ale unei femei. Geanta nu se remarcă însă, cum ar putea părea la prima vedere, prin utilitatea ei deosebită, nici prin estetică, ci, aşa cum aveam să constat, prin exploatarea genială a snobismului, a lipsei de personalitate şi a nevoii de paradă ale unei lumi nebune. Preţul unei Birkin variază între 4.000 şi 150.000 de euro, în funcţie de piele şi de accesorii (aur, platină, diamante). Ca neiniţiat, iubitor naiv de genţi, ai putea crede că, odată identificată sursa de finanţare, problema e rezolvată şi devii peste noapte fashion-icon, lângă alte mândre posesoare de Birkin, ca Victoria Beckham sau Lady Gaga. Ei bine, puţin probabil!

Birkin se livrează la comandă. Bine, îţi spui, dacă tot sunt la Biarittz, la Hermčs, să comand. Dar, vai, iarăşi o greşeală de începător! Din vocea ascuţită şi plină de reproş a vânzătoarei afli ceea ce ar fi trebuit să ştii de mult: fiecare magazin Hermčs are dreptul la un număr limitat de genţi Birkin şi numai în anumite culori. Desigur, geanta pe care o doreşti nu se află pe lista Hermčs din Biarritz. Mustrat şi jenat, părăseşti magazinul. Dar provocarea e prea mare deja. Pentru victorie, e evident nevoie de studiu, disciplină şi organizare. Google to the rescue. Pasul întâi, identificarea magazinelor Hermčs de pe mapamond. Apoi, eşti la un telefon distanţă de elucidarea misterului, identificarea magazinului care are dreptul de a prelua comanda pentru poşeta visată.

Din nou, câtă naivitate. Magazinul Hermčs nu dă informaţii la telefon, afli de la vânzătoarea iritată de impertinenţa întrebării. Ambiţios, nu te laşi. E timpul pentru o acţiune în forţă. Rezervi bilete de avion pe axa Paris – Londra – Tokyo – New York şi, finalmente, Birkin va fi a ta şi apoi a nepoţilor şi strănepoţilor tăi. După trei continente, cinci ţări, 20 de oraşe şi 30 de magazine, în sfârşit ai reuşit. Ai găsit magazinul care poate prelua comanda pentru geanta râvnită, în culoarea, dimensiunile şi cu detaliile din vis. Însă vai, iarăşi, ce gafă, Birkin nu se poate comanda oricând. Sunt maximum două perioade pe an, scurte şi misterioase, când lista de comenzi este deschisă.

Ei bine, după ani de repetiţii, ai şi banii, găseşti şi magazinul care poate prelua comanda şi, incredibil, lista de comenzi este deschisă. Evrika! Epuizat, dar fericit, comanzi geanta care părea deja o nălucă, te relaxezi pentru o clipă şi vrei, aşa ca să fii sigur, să plăteşti un avans. Imposibil, pentru că Hermčs îşi rezervă dreptul de a se răzgândi. Te resemnezi. În definitiv, în doar câţiva ani misterul se va elucida, iar răbdarea, nu-i aşa, este o virtute. Presa de profil ne informează că, începând cu 2010, marile case de licitaţii de pe mapamond au introdus servicii de evaluare a genţilor vintage de firmă. Clasamentul e condus maiestuos de Birkin. Aşadar, efortul nu e în zadar. Birkin by Hermčs nu e doar o geantă spectaculoasă, care te scoate din anonimat ca o tornadă, ci şi o investiţie sigură, chiar pe timp de criză. Aurul şi Birkin-ul.

A licita un Gauguin, un Monet sau un Vermeer e pentru nostalgici. A licita un Birkin e în tendinţe. Din perspectivă vestimentară, a fi plin de imaginaţie, şic nu înseamnă nimic, dacă nu eşti şi etichetat. Dacă mai demult a purta eticheta la vedere era dovada supremă de prost gust, acum este un “must”. N-ai un Birkin, un Goldstriker şi un Bugatti Veyron, nu eşti de calitate! Le ai, eşti fashion icon, chiar dacă şi Coco Chanel s-ar răsuci în mormânt la simpla vedere a ţinutei afişate. Înţeleg şi îmi asum şi eu dorinţa de lux, dar atunci când luxul îţi provoacă o bucurie reală, estetico-spirituală sau se traduce într-un plus de confort.

Dorinţa, poate arzătoare, de a te înconjura de frumos, de la obiecte de artă la obiecte vestimentare, chiar de a călători în cele mai bune condiţii, de a locui într-un spaţiu elegant, de a bea un vin vechi sau de a avea ediţiile princeps din cărţile preferate pot fi un lux, dar unul necondamnabil. Atunci însă când unicul sens este de a epata, de a sfida şi singura bucurie este invidia provocată în jur, mai ales într-o ţară ca România, în care oamenii îşi pun capăt zilelor din cauza sărăciei, ceva e defect şi foarte trist la mijloc. O lume năucă, diformă, săracă, în care nu mai există niciun simţ al valorii, nici repere, nici spirit. Astfel că nu pot să nu mă întreb: dacă trăieşti în aşteptarea poşetei, mai trăieşti oare?

Ioana Romana LAURENŢIU,
partener la casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu & Asociaţii

Publicitate

Comentarii

tipicul gust de rahat turcesc

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 08:50
de man

1. ma intreb si eu, oare ce e superficial in articolul/editorialul asta? 2. daca nu e advertorial nesemnalizat, care e relevanta faptului ca dna Laurentiu e partener la o casa de avocatura?
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 12:28
de Lavi

foarte bine spus, e de inteles nevoia de lux si/sau de frumos a fiecarei femei, e de inteles si intr-o mica masura dorinta de a fi invidiata si admirata, e de inteles pana si cheltuirea unor sume exorbitante pentru satisfacerea unei "nevoi" de acest gen dar nu e de inteles concentrarea exclusiva asupra acestor aspecte deoarece orice persoana care intra in contact cu tine nu isi aduce aminte de geanta pe care o purtai, sau de fabulosii pantofi care straluceau in soare si praf ci de vorba ce i-ai adresat-o sau de replica inteligenta cu care l-ai pus pe ganduri. E foarte usor sa ne lasam de multe ori furate de o viata in asteptarea posetei sau a rochiei, sau a pantofului, sau a agrafei, e mai greu sa traim in asteptarea soarelui, sau a zapezii sau a apusului. Dar nu e imposibil.
raspunde

aruncatorul turcesc

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 13:26
de me and

@de man: Sincer, nu cred ca ar fi vorba de un advertorial. Din simplul motiv ca nu se leaga niciunde de produse sau servicii oferite de catre terte parti. Daca ai fi citit vreunul, ti-ar fi destul de clar acest lucru. Pare mai degraba un mic eseu, cam de valoarea unei postari de weekend pe un blog public. Iar daca e vorba de cine cred eu, autoarea se trage dintr-o familie cu traditii serioase intr-ale jurnalismului, ceea ce ar explica perfect iesirie de tip eseistic in timpul liber. Din nou, complet independent de functia pe care o ocupa in timpul saptamanii. Superficial? Nu mi se pare. Te las pe tine sa dezvolti de ce anume crezi asta.
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 14:23
de Maria

Un articol foarte bun care surprinde una dintre manifestarile snobismului intalnit la tot pasul! Lipsa unui sistem de valori si frustrarile reprezinta originea acestuia. Felicitari autoarei!
raspunde

Felicitari!

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 18:44
de Rares Bogdan

Recunosc ca am acceptat usor neincrezator textele tale. Imi asum greseala si de astazi esti invitata saptamanal, daca doresti, in paginile ZIUA de CLUJ. Excelent text. Bine scris si spendid subiect. Te asteptam in continuare cu astfel de scrieri. Doar cine nu doreste sa vada esenta, substanta textului tau poate sa atace continutul. Cat despre partea cu "advertorialul", aici vin sa spun doar ca si in cazul altor colaboratori, cum ar fi Dragos Damian CEO Terapia-Ranbaxy sau chiar colegul tau de pagina de astazi, noi am decis sa procedam in acest fel, incercand sa trecem si locul de munca al autorului textului nefiind vorba de" jurnalisti declarati" si angajati la o institutie media. Multumesc si succes in continuare!
raspunde

Pisi, Pitzi sau doar o gogasa orgolioasa?

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 18:53
de monkeybonkee

Am primit mass cu linkul acesta si implicit acest articol roz demn de "blonda de la drept". Uluitor! Wow! Cum reuseste autoarea sa imbine doua stari total diferite?...sau ma insel? poate pe final cand ne da senzatia de sustragere din "lumea nauca si trista". Aici apare adevaratul snobism, fariseism sau actoricism feminin de foarte joasa speta. Cum sa faci asa articol odios si pervers?! Cum sa te apuci sa vorbesti despre luxul pe care il traiesti si la final sa arunci cu rahat(noroi), si sa condamni defapt cu muulta ironie propria ta specie de om?!( SNOBUL.) HA HA HA ...cica lux care sa-ti provoace o BUCURIE estetico-SPIRITUALA!!!! INCREDIBIL! :))))) Stimata Doamna, va recomand calduros un psihiatru, sau macar o perioada de reflectare, introspectie, analiza si de ce nu, sinceritate!
raspunde

Multumesc

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 22:33
de Ioana Romana Laurentiu

Iti multumesc Rares. Invitatia ta ma onoreaza. Cat despre atacuri, indiferenta m-ar deranja, mediocritatea agresiva ma amuza prin chiar autodenuntul ei involuntar, polemica adevarata ma incita.
raspunde

Pentru autoare

thumb down thumb up
sâmbătă, 25 septembrie 2010, 22:52
de mokeybonkee

Imi cer scuze autoarei si cititorilor pt excesul de zel din mesajul anterior. fara ironie
raspunde

...

thumb down thumb up
duminică, 26 septembrie 2010, 10:16
de snobisimus

"mai ales într-o ţară ca România, în care oamenii îşi pun capăt zilelor din cauza sărăciei, ceva e defect şi foarte trist la mijloc" un articol foarte trist, scris de cineva care'si petrece vacantele la Biarritz iar apoi vine acasa sa se lamenteze de superficialitatea lumii in care tocmai a petrecut clipe minunate de vacanta. Asta in mijlocul oamenilor care'si pun capat zilelor din cauza saraciei, a avocatilor si notarilor care te jecmanesc (ups autoare e si ea avocata), a guvernantilor care doar aerul l-au lasat netaxat, a creditelor si bancilor nesimtite, a tuturor celor care nu au "niciun simţ al valorii, nici repere, nici spirit". ma intreb retoric oare autoarea ca si "neinitiata iubitoare de genti", ce are in portofoliu: o Chloe Paddington, poate 2,3 Louis Vouitton, sau Mark Jacobs... Cu ce se va fi consolat in urma refuzului de a'si achizitiona ravnita Birkin, cu o Prada, Fendi sau Balenciaga?
raspunde

...

thumb down thumb up
duminică, 26 septembrie 2010, 16:34
de anonim

Faptul ca o persoana isi permite sa isi petreaca vacantele in Franta, nu inseamna ca nu are dreptul sa se "lamenteze" de superficialitatea lumii in care traim. Iar cat despre "creditele si bancile nesimtite", este cu totul un alt subiect care nu isi avea rostul mentionat.
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
duminică, 26 septembrie 2010, 17:21
de adrian

Indiferent ca esti barbat sau femeie (cred ca esti totuusi barbat. femeile au infinit mai mult bun-simt), un gest de minima onoare ar fi sa faci precum mokeybonkee.adica sa-ti ceri scuze fata de autoare pentru insiruirea de sofisme stangiste si inepte de mai sus. daca ai fi barbat,ti-as spune, "esti idiot, monsher!". dar cred ca nu esti barbat. si nici femeie. acum, pt ceilalti cititori ca si mine, recunosc ca nu obisnuiesc sa comentez pe net, si in nicun caz cand e vorba de umori parfumate, dar nu ma pot abtine sa nu ma inflamez, cu inepuizabila candoare, cand vad atata "uratenie intelectuala"! Nu e nimic de replicat la mesajul de mai sus. snobisimus ori nu vrea, ori nu poate citi. din textul autoarei reiese limpede pozitia ei fata de lux, si nu avem motive, noi oamenii ceva mai normali, s-o suspectam de histrionism, sau de snobism. conform dex: SNOB, SNOÁBĂ, snobi, snoabe s. m. și f., adj. (Persoană) care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă. – Din fr. snob . cred ca e suficient.
raspunde

tara arde...

thumb down thumb up
duminică, 26 septembrie 2010, 19:48
de clujean vero

...,cucoanele se vaita pseudomoraliceste si cumpara posete! asta da subiect de disputa, cititorule!
raspunde

posete, posete ...............

thumb down thumb up
duminică, 26 septembrie 2010, 22:53
de George

Subiect de disputa - suficient cat sa comentati pe marginea lui. Ironic, nu-i asa?
raspunde

tara arde..... dar de ce?

thumb down thumb up
duminică, 26 septembrie 2010, 23:06
de Ruxandra

Mi se pare bine ca mai sunt materiale si pe altceva decat pe politica. In plus, tara arde chiar din vina unor astfel de oameni, care traiesc “in asteptarea posetei”, a functiei, a ciolanului si nimic mai mult. Mai pune cineva la punct pipitele ostentative de Dorobanti sau de Cotroceni, care ne sfideaza pe toti. mie mi-a placut.
raspunde

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.