Justiţie

ŞTIREA TA: Clanurile fondurilor europene

Un cititor ne-a trimis la redacţie un articol forarte bine documentat despre proiectele pe bani europeni din Educaţie, care îmbogăţesc familii, inclusiv la Cluj. Îl publicăm integral.
Publicitate

Folosirea haotică, după criterii politizate de aprobare, fără eficienţă şi „în familie" a programelor europene a devenit caracteristică în România actuală. La nivelul anilor 1990-2000, ţara noastră, a folosit cu succes Programul european „Tempus" şi, pe baza acestuia, în deplină legalitate şi acurateţe, s-au construit facultăţi, catedre, specializări, cariere profesionale. Acum, în programele europene din ţara noastră, din Agricultură - cum, pe bună dreptate, a semnalat Comisia Europeană (vezi documentul oficial din 25 februarie 2011) - se petrec lucruri necurate. Şi în Educaţie se aplică o politizare agresivă a aprobărilor şi, mai ales, o risipire a resurselor financiare de către familii întregi, care de care mai străine de profesie, preocupate, în schimb, de manipularea unor cetăţeni pe bani europeni.


Să luăm exemplul a doar trei programe europene aprobate de autorităţile Ministerului Muncii şi ale Ministerului Educaţiei pentru omenii PDL-ului. Primul este Programul POSDRU 60/2.1/S/2013, Practică să înveţi, învaţă să practici. Practica pe bune, al familiei Melania Vergu şi fiul, Tudor Vergu, ce include, apoi, rude şi alţii racolaţi fără prestigiu. Peste 4 milioane de euro (la care România a contribuit cu 700.000 euro) se irosesc pentru a mediatiza, prin gazete indigeste, practica elevilor şi studenţilor. Inevitabil neprofesional (căci practica este altceva decât pricepe proprietara SRL-ului respectiv şi cei pe care i-a racolat), în care unii se dau ceea ce nu sunt (Tudor Vergu se dă drept specialist în IT, el fiind simplu absolvent de studii politice), acest program lucrează cu „experţi" autoproclamaţi, unii ilegal incluşi în program (fiind în fapt funcţionari publici prin instituţii centrale şi locale ce servesc SRL). Aceştia ar trebui să facă, eventual, ca obligaţie de serviciu (în calitate de inspectori şcolari, directori, decani) ceea ce spun că fac în program.

Al doilea este programul POSDRU 57-1.3-S-36217, Îmbunătăţirea calificării şi dezvoltarea carierei psihologilor şi consilierilor şcolari, al familiei Mircea Miclea şi Ştefania Miclea. Este un program care, după ce a extras ilegal din facultate pregătirea de psihologi şcolari şi consilieri şcolari, organizează abuziv un program paralel cu facultatea, în care, evident, nu mai predau universitari abilitaţi, ci membrii necalificaţi pentru rol ai grupului. Nu numai externalizarea formării de bază a studenţilor, nu numai trecerea pregătirii în mâna unor neautorizaţi sunt ilegale. Miclea figurează în program în patru calităţi: de profesor, de şef de SRL, de preşedinte al Asociaţiei psihologilor, de consilier la Cotroceni - instrumentând toate aceste poziţii pentru a stoarce bani europeni şi a-i irosi în familie. În plus, aşa cum semnala deja de multă vreme „România Liberă", se creează obligaţii pentru cadrele didactice din reţeaua şcolară de a cumpăra teste şi materiale didactice de la firmele familiei menţionate. Această familie recidivează apoi aducându-şi apropiaţii într-un alt program ce extrage din facultate formarea cadrelor didactice şi o trece în seama persoanelor şi firmelor private (vezi POSDRU 19/1.3/G/212010.

Programele aparţinând acestui grup - care sunt mult mai numeroase - pun apoi cadrele didactice şi unităţile şcolare să-şi procure materiale didactice de la anumite firme, ele însele legate de familii. (A se consulta activitatea şi angajările în programe europene ale firmei COGNITTROM SRL aparţinând familiei Miclea şi adresa Piaţa 14 iulie, Cluj-Napoca).

Al treilea exemplu este programul POSDRU 86/1.2/S/60281, întitulat Întărirea învăţământului superior bazat pe competenţe, al colegei familiei Miclea, pe nume Sofia Chirică, care, la rândul ei, vine, bineînţeles, cu familia - fiica Mirela Ghita Nemeş, familia Pânişoară şi alte rude. Aici se vrea formarea de competenţe universitare la diferite persoane de către doctoranzi obscuri, ei înşişi neformaţi pentru a fi universitari. În definitiv, cine învaţă pe cine? Se practică, pe de altă parte, „plata" participanţilor la cursurile de pregătire (300 de RON pe oră), în vreme ce mulţi oameni din ţară abia îşi duc zilele.

Se pot menţiona şi alte programe europene câştigate după criterii politice, care sunt programe „de familie", ce nu aduc vreun plus în educaţie sau în viaţa societăţii noastre şi risipesc banii pe inutilităţi. Mai nou, banii se folosesc pe mituire pur şi simplu. Acesta este sensul programelor europene? România nu are alte nevoi? Românii n-ar trebui să beneficieze de aceste programe fără intermediul clanurilor familiale care parazitează guvernarea actuală şi irosesc resursele precare ale ţării? Cu mulţi ani în urmă, s-a făcut caz atunci când un parlamentar a avut neinspiraţia de a-şi include o rudă într-un program modest. Acum, includerea de soţii şi copii, ba chiar de nurori, cumnaţi etc., este o regulă, cum se vede, la guvernanţi şi la cei care-i linguşesc. Autorităţile naţionale şi serviciile europene n-ar trebui să se sesizeze? N-ar trebui ca aprobarea programelor de către autorităţile române să iasă de sub politizare şi să devină în mod efectiv profesională?

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.