Justiţie

Yes, we can!?

O dimineaţă splendidă de toamnă. Cafea cu lapte şi zahăr brun, fresh de grep, sală cu Dani. Ora 10 - momentul crucial al zilei - parcarea la birou, pe Eroilor. O bătălie cotidiană. Mergem pe un sistem de reciprocitate.
Publicitate

Cei care ajung primii la birou îi parchează pe ceilalţi, prin ghidare de la geam. Stau la pândă neregulamentar înainte de primul semafor, în faţa cofetăriei Carpaţi, şi îmi asum toate apelativele. Desigur, aş putea să merg pe jos, dar atunci n-ar mai trebui să merg la sală.
Un coleg îmi semnalează un posibil loc de parcare: “Se urcă unul pe dreapta! S-ar putea să plece! Stai! Nu ştiu ce face, îşi aranjează hârtiile, îngrămăditul. Gata! Pleacă! Hai repede! Hai!”.

Demarez şi cincizeci de metri mai încolo frânez brusc în dreptul locului de parcare încă ocupat. Mimând politeţea, aştept câteva secunde să se elibereze. Banda din stânga, pe acelaşi sens de mers, liberă. Totuşi, o maşină se opreşte în spatele meu, şoferul gesticulează frenetic, bliţează, claxonează. Mai hotărâtă, doamna platinată din dreapta coboară din maşină şi, într-un evident acces de furie, se îndreaptă vertiginos spre mine. Din fericire, locul s-a eliberat şi spiritele s-au calmat.
Câteva ore mai târziu, în aceeaşi zonă, un bătrânel la costum, de mână cu soţia, o doamnă distinsă, îmbrăcată într-un palton vintage-chic, cu tocă şi mănuşi de dantelă crem, striga, exasperat de un taximetrist care blocase mare parte din trotuar: Blocaţi tot nemernicilor! Nu lăsaţi loc pentru civili!
Cu o seară înainte, în Mănăştur, un proprietar de BMW sărea cu bâta de baseball la un taximetrist neatent, care îi zgâriase uşor maşina, fiind oprit cu greu de trei echipaje de poliţie. În Iulius Mall, “jaf ca în filme”, titrează toate canalele de ştiri.

Colegul nostru Soso, cel mai blând om de pe pământ, ne spunea deunăzi să ne documentăm cu toţii ca să ne luăm aparate cu eloctroşocuri sau măcar un spray paralizant, desigur în scop de protecţie.
Preşedintele e injurios şi bătăuş, poliţiştii îi scandează “javră ordinară”, opoziţia a adoptat stilul băsescian în încercarea nesăbuită de a-l învinge pe prezident cu propriile arme. De fapt, tot mai multă lume din spaţiul public face asta cu aerul că şi-a ieşit din ţâţâni şi nu îşi mai poate controla furia. O furie care se propagă devastator în societate. Peste tot se pot vedea manifestările acute de nervozitate ale unei societăţi măcinate de sărăcie, de corupţie, de jaf, de ticăloşie, de tupeu, de lipsa de speranţă.
Şi cei (mai puţini) care, la nivelul aparenţelor măcar, nu au atâtea motive de exasperare sunt contaminaţi de ceilalţi, înnebuniţi de nebunia lor şi dezgustaţi până la demobilizare totală de manifestările ei.

Când am absolvit facultatea, mă uitam oarecum arogant-compătimitor la prietenii mei, inteligenţi şi excelent pregătiţi în domeniile lor, care au ales să emigreze. În sinea mea, spuneam mai degrabă “Laşilor, plecaţi, dar nu ştiţi ce faceţi, nu ştiţi ce pierdeţi!”. Credeam puternic pe atunci că, inteligent fiind, bun profesionist, cu suficientă determinare, poţi reuşi în România chiar mai spectaculos decât dincolo şi, în plus, nici nu suferi drama dezrădăcinării şi despărţirii de cei iubiţi. Acum, după opt ani de maturitate în România, spun acelaşi lucru: Yes, we can! Da, putem! Dar cu ce preţ?

We can, dar cu un consum psihologic epuizant. Nu poţi “trăi bine”, chiar dacă punând problema în ecuaţii economice s-ar putea spune că ai reuşit, când în jur e o disperare atât de cruntă încât oamenii, indiferent de clasă, de pregătire sau de profil psihologic, îşi dau în cap pe stradă, încât oamenii nu mai sunt oameni. Aşadar, yes, we can, dar ce sens are într-o ţară în care nu poţi trăi frumos?

Ioana Romana Laurenţiu este partener la casa de avocatură Laurenţiu, Laurenţiu şi Asociaţii

Ioana Romana Laurenţiu
redactie@ziuadecj.ro

Publicitate

Taguri

Comentarii

text

thumb down thumb up
sâmbătă, 2 octombrie 2010, 09:07
de dragos

foarte frumos descrisa realitatea pe care o traim zilnic. din pacate noi toti suntem actori in filmul asta . felicitari pentru text
raspunde

can we?

thumb down thumb up
sâmbătă, 2 octombrie 2010, 13:22
de thomas

frumos si adevarat.lipsa valorilor morale in toate paturile societatii,dau like
raspunde

FELICITARI

thumb down thumb up
sâmbătă, 2 octombrie 2010, 13:45
de vio

Scrieti atat de frumos!!! simplu, curat, dar cuceriti mintile celor care se regasesc in acest agitat cotidian.Concluzia este dramatic de adevarata.Felicitari !
raspunde

yes, i can have..a birkin bag!

thumb down thumb up
sâmbătă, 2 octombrie 2010, 15:38
de andrei

Realitatea romaneasca e descrisa avocateste. nu ne place, incepem sa ne detestam(pt ca facem parte din ea, suntem ea), dar nici nu putem s-o descriem sumbru, mult mai sumbru, asa acum e,de fapt, pt ca un avocat bun trebuie sa-ti ai dea o speranta, ca si un doctor.curiozitatea masculina ce ma macina insa de vreo saptamana e alta decat a ramane sau nu in romania, a procrea sau nu pe meleagurile mioritice: ati vrut un birkin bag, totusi, doamna avocat, si nu l-ati luat pentru ca era prea scumba, era prea lunga asteptarea, sau era prea mare "pretul ei moral"? oricat de bun si necesar ar fi articlul de mai sus, mie tot la cel de saptamana trecuta, cu poseta minune (va dati seama cate dosare, de pilda, incap intr-un birkin bag?!) imi sta gandul. iar multora din prietenele mele, mai mult decat gandul, de cand au citit...
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
sâmbătă, 2 octombrie 2010, 16:49
de * Nume:

Yes, we can! Aici, pe un picior de plai, la marginea deznadejdii vom regasi speranta, credinta si dragostea. Nicidecum in occidentul cu biserici goale si cu hedonismul ca religie. Generatia doamnei Laurentiu poate sa schimbe Romania. Si o va schimba. Dimensiunea ulisiana a reintoarcerii acasa nu este doar un subiect de carti (Alchimistul) filme sau cuvantari patriotarde.. Este esenta fericirii si a intelepciunii. Doamne ajuta!
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
sâmbătă, 2 octombrie 2010, 16:49
de * Nume:

Yes, we can! Aici, pe un picior de plai, la marginea deznadejdii vom regasi speranta, credinta si dragostea. Nicidecum in occidentul cu biserici goale si cu hedonismul ca religie. Generatia doamnei Laurentiu poate sa schimbe Romania. Si o va schimba. Dimensiunea ulisiana a reintoarcerii acasa nu este doar un subiect de carti (Alchimistul) filme sau cuvantari patriotarde.. Este esenta fericirii si a intelepciunii. Doamne ajuta!
raspunde

* Subiect:

thumb down thumb up
sâmbătă, 2 octombrie 2010, 23:26
de lavi

Si eu am militat mereu in fata prietenilor mei in legatura cu statul in tara. Ma gandeam mereu, ce rost are sa ai, daca ceea ce ai se produce prin munca de jos, unde ne mai ramane onoarea de a profesa ceea ce invatam in scoli sau satisfactia de a merge pe tocuri la serviciu? Dar asa cum spui tu, dupa un timp de maturizare romaneasca am ajuns cu regret sa consider ca poate e mai bine uneori sa faci munca de jos si sa mergi in blugi la servici dar sa traiesti intr-un mediu civilizat si pasnic. Pana la urma unde inclina mai adanc balanta? Si daca ramanem, ne promite Romania realizarea profesionala? Sau linistea plimbarii de dimineata? Sau orice fel de siguranta? Yes we can e un slogan bun, un slogan pe care ar trebui sa ni-l amintimin fiecare dimineata odata cu prima gura de cafea, o mentalitate pozitiva e cam tot ce ne poate salva pe vremurile astea.
raspunde

Parcare

thumb down thumb up
joi, 7 octombrie 2010, 18:39
de sergiu

Da, frumos scris, nu am ce spune. Dar ceva ma intriga: daca tot suntem atat de inteligenti si culti si civilizati si indemnam la bun simt si respect, de ce nu putem parca masina in parking-ul care e la 5 minute de Carpati? Si sa lasam locurile alea de pe Eroilor, si-asa putine si inghesuite, celor care nu o sa le ocupe 8 ore, ci numai cele 20 de minute necesare sa rezolve o problema la, sa zicem, o casa de avocatura. Zic si eu, asa, cu bun simt si indemnand la respect intre concitadini.
raspunde

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.