Life & Style

Mărturia unui fotograf străin în perioada cruntă a Clujului. 1987 FOTO

Un fotograf a vizitat Clujul în cea mai cruntă perioadă a sa de după război: "Viaţa era grea pentru oamenii acelor vremuri". Vezi ce a îngrozit-o când a ajuns în Cluj.

Karin Nedela a vizitat România comunistă de două ori: mai întâi în vara anului 1985 şi apoi în apropierea Anului Nou din 1987. „Prima vizită a fost parte dintr-o călătorie mai lungă din Esztergom (Ungaria) spre Varna (Bulgaria), inspirată dintr-o carte a autorului britanic Patrick Leigh Fermor, O vreme a Darurilor. Îmi place să călătoresc, dar atunci a fost prima dată când am ieşit din „zona de comfort", nu ştiam limbile - în Bulgaria nu ştiam nici măcar să citesc. Când am ajuns în România, am fost frapată de trei lucruri", spune ea: „cât de frumoasă era ţara, cât de teribilă era situaţia cotidiană a oamenilor şi cât de prietenoşi şi săritori erau, în ciuda acestui fapt".

Nedela a ajuns la Cluj deoarece şcoala de artă la care studia, Hochschule fur Gestaltung Offenbach, încerca să lege o relaţie de colaborare cu Universitatea de Arte din Cluj.

„Să călătoreşti în România în acele vremuri era extrem de dificil, doar să obţii biletele de tren era un coşmar", rememorează ea. „Era greu să obţii hrană cu valută forte, chiar şi pentru mine, un vizitator din Occident. Aşa că, deşi îmi plăcea locul, am decis să îmi continuu călătoria în Bulgaria. Am vizitat doar Clujul şi, într-o vizită scurtă de o zi, Ciucea. Chiar înainte să părăsesc Clujul, am întâlnit o tânără care studiase la şcoala de arte. Am ţinut legătura şi m-a chemat în vizită de Revelion (în 1987-n.red.). Am făcut rezervări la un hotel - aceasta era legea - dar am petrecut mult timp cu prietena mea şi familia ei. De data aceasta, (în 1987-n.red.) situaţia cotidiană era chiar mai aspră decât înainte. Pene de curent, aprovizionarea proastă cu alimente şi aşa mai departe. Nu existau becuri pornite noaptea, am fost la teatru şi era un frig de gheaţă înăuntru. Dar ce m-a îngrozit cu adevărat a fost asta: sora prietenei mele, care se căsătorise şi avea un băieţel, trebuia să facă la fiecare trei luni controale medicale ca să verifice dacă era însărcinată. Contracepţia era interzisă. Întotdeauna era interogată: „De ce nu vrei încă un bebeluş?" Mi-a spus că întotdeauna răspundea aşa: „Aş face încă un copil dacă aş avea cu ce să-l hrănesc; fac greu rost de mâncare chiar şi pentru acesta unul pe care-l am".

De Revelion, Nedela a fost invitată de familia clujeană la o cină extravagantă, la un hotel. „Erau foarte bucuroşi că obţinuseră bilete", rememorează ea. „Cina a fost destul de bizară. Întreg meniul era compus din peşte la conservă: aperitive, supă, fel principal. Ajunsă aici, nu am fost surprinsă să constat aceasta: peştele la conservă din Vietnam era singurul lucru pe care-l puteai cumpăra din magazine - asta şi vodka".

„M-am simţit ca în „1984" a lui Orwell: grija constantă despre cine ascultă ce vorbim, hrana greu de găsit şi abundenţa de alcool din magazine, imaginea lui Ceauşescu apărând în tot felul de locuri. Cu toate acestea, oamenii erau foarte ospitalieri, chiar dacă ştiau că le pot cauza necazuri", spune ea.

Ziuadecj.ro i-a cerut să descrie o întâmplare de acum 25 de ani care a frapat-o. „La un moment dat era carne la cină, dar numai pe farfuria mea. Aşa că am întrebat: „Cu voi cum rămâne?" „Noi am mâncat deja"; m-am simţit foarte smerită".

O amintire pe care Karin Nedela o preţuieşte după 28 de ani: în prima sa vizită în România, în 1985, aştepta trenul în gară şi auzise anunţul că trenul va întârzia foarte mult. „La vrema asta ajunsesem deja să mă satur de ţara asta şi voiam doar să plec", rememorează ea. „O tânără m-a abordat: „Sunteţi din Occident, nu-i aşa? Vă rog aşteptaţi, nu plecaţi; mă întorc imediat". M-am gândit: „Oh, încă cineva care vrea să schimbe valută". Dar mă înşelam foarte mult. Când s-a întors, mi-a dăruit o bucăţică de caramea învelită în celofan. „Vă rog să primiţi aceasta", a spus tânăra. „E greu în România acum şi e dificil şi pentru vizitatori; dar acum aveţi o amintire dulce din România!".

ziuadecj.ro a vorbit cu un clujean care a prins raţionalizarea alimentelor, a energiei electrice şi a multor altora în anii '80 în unul dintre cele mai mari cartiere din ţară, aflat atunci în plină construcţie. „În 1985 ne plimbam de la o alimentară la alta pentru că se trecuse deja la cartelă", spune clujeanul Ovidiu Puşcaş. "Se tăia şi curentul, în fiecare seară. Când fetele mele erau la şcoală prin 1988, mi-am făcut rost de o baterie mare de tractor, mi-am făcut un dispozitiv. Când aveam curent pornea redresorul şi încărca bateria, şi când pica curentul îmi atârnau fire prin casă şi aveam instalaţii paralele ca să avem 12 volţi, ca fetele să poată învăţa, să-şi facă lecţiile".Din 1987, Karin nu s-a mai întors în România, ca să vadă diferenţa între traiul de atunci şi cel de acum. „Nu că n-aş fi vrut", spune ea, „dar au apărut tot timpul alte lucruri, alte locuri în care să călătoresc; dar mă gândeam la asta, în ultima vreme".

(Articol publicat iniţial în 2013, autor Mihai Prodan)

 

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.