Life & Style

REPORTAJ. Povestea lui Albilah din Ţara Sfântă GALERIE FOTO

Chiar şi fără a fi un împătimit al pelerinajelor, merită să iei „lumea la picior“, cu atât mai mult cu cât, în cam trei ore, din Cluj poţi ajunge tocmai la Tel Aviv. În zbor, nu chiar „la picior”...
Publicitate

Fără doar şi poate Clujul oferă de ceva vreme una dintre cele mai largi oferte pentru un week-end reuşit sau o vacanţă pe buzunarul destul de modest al românilor. Odată ajuns în Israel, după ce ai văzut cam tot ce se putea vedea din punct de vedere turistic în Ierusalim şi împrejurimi: Cetatea lui David, Muntele Măslinilor, Golgota, Valea Iordanului, Marea Galileii şi multe alte locuri de reculegere spirituală, merită să întorci privirea spre prezent. Nu îl vei descoperi prea departe de ceea ce ai căutat în trecut.

Povestea lui Albilah, fără a avea pretenţii că ar fi una ieşită din comun, vă poate purta pe meleaguri mult disputate şi discutate, totuşi privite din perspectiva unui călător mai mult sau mai puţin obosit, însă bucuros să intre în vorbă cu localnicii.

Pustia Hozeva

Urcând încetişor rămâi mut de admiraţie în faţa peisajului arid care înfloreşte sub ochii tăi ca efect al ploii binecuvântate: flori galbene, roşii, mov, albastre. În peisaj apar ici-colo urmele unui drumeag din perioada cuceririlor romane, ruinele unor apeducte, fortăreţe ori locuinţe în stâncă ale primilor creştini. Totul săpat în piatră. Ca în Vechiul Testament: „Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umplea de apă şi veţi bea voi şi turmele voastre. (2 Regi: 3, 17)

Numele

Mai faci câţiva paşi şi dai de un om mărunţel pe numele lui Albilah. Lucrează în pustia din Iudeea, ca mulţi alţii, transportă în sus şi în jos pelerinii obosiţi sau care nu pot rezista la efort spre Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul cu o arhitectură care parcă porneşte direct din muntele de piatră.
Albilah spune că numele său înseamnă ploaie, într-un dialect necunoscut mie. Are puţin peste 40 de ani şi patru copii: trei băieţi şi o fată.

Copilul

Mai departe, peste munte, îl poţi întâlni pe fiul său cel mai mare, abia trecut de 12 ani. Deja el e considerat bărbat şi-şi aduce contribuţia la venitul familiei. Tatăl său l-a angajat la un proprietar de cămile. Băiatul are grijă de dromader, îl hrăneşte, iar apoi, la popasuri, îi ţine frâul pentru ca turiştii să poată face fotografii. În felul acesta mai câştigă şi el câţiva bănuţi. Lumea îi cumpără câte o lipie, sau un suc. Copilul adună bănuţii şi la finele săptămânii îi duce acasă la familie. Viaţa e dură pentru oamenii aceştia, totuşi se simt onoraţi dacă stai de vorbă cu ei, deşi presupunem că sunt descendenţi ai unui popor care pentru mult timp a fost poporul ales al lui Dumnezeu. Totuşi, punga cu lipii din rucsac e primită doar pentru că ştie să îşi facă repede prieteni. Albilah o duce însă copiilor săi.

Asinul

Grija lui pentru asin este definitorie. Un prieten de nădejde, care trebuie îngrijit, hrănit, adăpat, mângâiat. Pâinea cea de toate zilele este prima grijă a oamenilor din aceste pustietăţi, pe unde odinioară Isus trecea cu asinul lui. Merge vorba că tocmai pe aici e locul unde s-ar fi retras şi profetul Ilie, într-o peşteră din munte, fiind hrănit de corbii cerului cu pâine şi carne...

Călător sau pelerin, fie că ai păşit în Iordan, fie că ai înotat în Marea Moartă, sau ai străbătut Golgota pe urmele paşilor lui Isus, simţi apăsarea vremurilor de demult cu o altă încărcătură în inimă. Şi ajungi să te rogi pentru pace într-o Ţară Sfântă atât de sfâşiată de războaie şi pentru lumea întreagă. Dar mai ales ajungi să te rogi bunului Dumnezeu pentru ca toţi copiii lui Albilah să aibă pâinea cea de toate zilele pe masă. Şhalom Albilah!

Autor: Maria Vaida

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.