10 proiecte pentru noul ministru al Sănătății

10 proiecte pentru noul ministru al Sănătății
Am ajuns în situația absurdă că după 10 ani în care banii alocați sănătății s-au dublat, ajungând la circa 30 miliarde de lei, la sfârșitul lui 2016 să fie returnați la buget aproape 1 miliard de lei - oricare ar fi motivul.

Iată că, deși toți se plâng că nu sunt destui bani în sănătate, ei există, dar sunt folosiți ineficient. Așa că haosul din reglementare, dezordinea din finanțare, lipsa priorităților în bugetare, risipa și neglijența în execuție vor continua până ce nu vor fi luate niște măsuri serioase.

Nu corective, paleative sau exerciții de imagine, ci măsuri care ar putea însemna o schimbare serioasă, durabilă și modernă a sistemului. România trece prin toate crizele prin care au trecut majoritatea celorlalte țări din Europa în domeniul sănătății. Cele 10 proiecte propuse pot evita alte crize. 
 
Regândirea finanțării/administrării fondului de sănătate. Modelul din prezent bazat exclusiv pe finanțarea din contribuții obligatorii care asigură întreaga populație a dat faliment deja în multe țări, care au fost obligate să adopte formule hibrid. Trebuie găsită o altă soluție pentru finanțarea/ administrarea fondului de sănătate sau poate nici nu trebuie constituit un fond de sănătate.  
 
Trimiterea la domiciliul fiecărui asigurat a notei de plată cu serviciile de care a beneficiat. Fără ca acesta să aibă obligația de plată, ci pur și simplu să vadă cât au costat serviciile medicale sau medicamentele de care a beneficiat. Se demontează mitul politicianist că sănătatea e gratuită, și de ce nu, măsura ar putea servi drept cea mai bună prevenție. Văzând cât costă să fii bolnav, mai bine investești mai mult să fii sănătos. 
 
Deductibilitatea asigurărilor personale de sănătate. S-a vorbit recent de deductibilitatea abonamentelor de sănătate, o idee de la care se poate pleca – deși este de conceput ca un spital județean să vândă pachete de abonamente pentru, să zicem, angajații a trei mari fabrici din județ. Nici nu ar fi necesar un administrator pentru serviciu, de exemplu băncile de retail ar putea prelua/opera decontările. E măsura de la care poate porni prevenția în sănătate, descentralizarea în finanțare și competiția reală între serviciile publice și operatorii privați. 
  
Management privat/ privatizare la spitalele județene și municipale. Finalmente va trebui să acceptem o formă sau alta de privatizare a spitalelor publice, soluția reală pentru a le eficientiza și a le face transparente și competitive. Altfel, indiferent despre ce alte forme de management vorbim, endogamia, oligocratia și nepotismul vor continua să sugrume mediul spitalicesc. O soluție neconvențională de privatizare plus finanțare: ce-ar fi să listăm la Bursa de Valori București 10 dintre cele mai importante spitale din țară? 
 
Regândirea proiectelor spitalelor regionale. Spital Național de Referință, da, spitale regionale de tip “mamut”, mai bine ne mai gândim. Îndatorează infernal statul pentru următorii 30 de ani, dotarea devine extrem de costisitoare, administrarea este un calvar, transportul angajaților în afara orașelor, o misiune imposibilă. Nu degeaba țările cu tradiție spitalicească și operatorii privați renunță la megastructuri și preferă soluții mono sau oligospecialități. Mai bine banii sunt folosiți pentru reabilitarea profundă a spitalelor existente.  
 
Scutirea de impozit pe salarii la medici.
Am mai vorbit despre asta. Când un medic primar de rețea va câștiga 5.000 euro/lună, unul specialist, 4.000, și toți ceilalți, în jur de 2.000, atunci vom discuta despre rămânerea medicilor în țară și despre alt tip de relație medic-pacient.  
 
Fabrica de medici. Dublarea locurilor în facultățile de medicină. România este deja o sursă credibilă de medici pentru Europa. O bază academică ce ar putea forma 10.000 de medici pe an ar propulsa România în rândul celor mai importanți fabricanți de resurse în medicină, într-o Europă care are nevoie de așa ceva ca de aer. 
 
Standardizarea achizițiilor din spitale. Nu licitații naționale: ele fac statul captiv la anumiți furnizori care, experiența din alte țări a demonstrat, sunt incapabili să se țină de condițiile contractuale. Standardizarea tarifelor și costurilor de achiziție este o metodă validată de control a cheltuieilor și de evitare a oricăror suspiciuni. 
 
Strategia națională a medicamentului.
Am mai scris și despre asta. În maximum cinci ani nu va mai exista niciun interes de a fabrica medicamente în România și vom deveni dependenți de importuri, în condițiile în care celelalte țări europene au găsit mijloace de a subvenționa și de a proteja producția locală. O strategie națională a medicamentului creează certitudini pentru sistemul sanitar, dar și pentru furnizori, industrie, cercetare-dezvoltare, proprietate intelectuală. 
  
Informatizarea totală a sistemului sanitar. Automatizarea completă a relației dintre administratorii, jucătorii și beneficiarii din sistemul sanitar. Aplicații pentru orice privește sănătatea – când să mergi la medic, când să îți faci analizele, când să îți duci copilul la vaccinare, să nu uiți să îți iei medicamentele, să nu uiți să te speli pe mâini. Chiar se poate, pentru că suntem țara care se laudă cu cei mai buni IT-iști și cu cel mai rapid internet. 

Dragoș DAMIAN

CEO Terapia SA

Loading...
Comenteaza