Iertaţi-ne, herr Daum!

Iertaţi-ne, herr Daum!
Christoph Daum a plecat de la echipa naţională şi ţara întreagă exultă. O să încerc să vă spun de ce cred că noi ar trebui, de fapt, să fim trişti.

Demiterea lui Christoph Daum a fost aşteptată ca o veste bună. Dar nu e aşa pentru noi toţi. Un grup restrâns de oameni din fotbal ne-a convins că este momentul să destupăm şampania. Este doar o iluzie şi voi încerca să demonstrez. Şampania o beau doar ei.

Teoria că Daum nu ştie meserie sau că nu cunoaşte fotbalul românesc este patetică: neamţul a cucerit titluri de campion în trei ţări diferite. Adevăratul motiv pentru care a fost dat afară, o spun de pe acum, atât cât înţeleg eu din fenomen, este acela că a stat departe de influenţa patronilor de cluburi şi a impresarilor. Ei conduc fotbalul românesc, pentru că ei fac bani de pe urma lui. Ştiţi cu siguranţă că vânzarea unui jucător şi, mai cu seamă, preţul plătit de clubul cumpărător depind (şi) de numărul selecţiilor la echipa naţională. Asta e cheia întregii poveşti.

Lumea l-a judecat pe neamţ după rezultate, dar noi avem dreptul să ne punem întrebări. Dacă unii dintre jucători nu şi-au dorit mai mult? Ca să fiu şi mai clar: dacă ei l-au „săpat" pe selecţioner? Ne putem închipui că patronii de cluburi şi impresarii sunt mai convingători decât Daum, în relaţia cu fotbaliştii, iar motivele sunt evidente. Îmi veţi spune că X şi Y joacă „afară". Corect, dar impresarul lor mai are multă „marfă" în stoc prin ţară. Nu merg până într-acolo încât să afirm că Stanciu a ratat intenţionat un penalty, pe Cluj Arena. Cred însă că mulţi dintre tricolori au fost între ciocan şi nicovală, astfel încât au pierdut procente importante de motivaţie, ca să fiu diplomat.

Colegii din presa sportivă au fost în linia întâi a războiului cu Daum. Nu îi suspectaţi de naivitate, ei ştiu exact cum stau lucrurile. Bănuiţi şi dumneavoastră că, atunci când Gigi Becali e răcit, mulţi dintre jurnaliştii de sport stau cu comprese pe cap.

Îmi veţi spune „Alibec şi Budescu", iar aici putem să ne invităm reciproc la bere. E o discuţie de microbişti şi atât. Selecţionerul îşi face propriile calcule şi strategii. Dacă ne vedem la bere, putem dezgropa povestea cu Dobrin, din Mexic, a lui Cămătaru, din Italia, a lui Lăcătuş, din Statele Unite, sau chiar a lui Budescu, din Franţa. Ce se vede cu ochiul liber, în legătură cu cei doi fecesebişti, este că au momente geniale, ca joi, contra cehilor, dar şi că sunt mofturoşi şi alintaţi.

Sigur, în lumina a ceea ce spun aici, ne putem întreba cum au acţionat, ca selecţioneri, nea Piţi sau nea Puiu. Altfel decât Daum, e limpede. Probabil Loţi Boloni să fi fost din alt aluat, dar nici el nu era prea iubit pe vremea când antrena echipa naţională.

Între noi şi nemţi este o diferenţă uriaşă de cultură. Mi-e greu să cred că Joachim Low îşi face selecţia după cum doresc Hoeness şi Rummenigge, că au petrecut împreună când s-a transferat Kroos la Madrid. Mandatul lui Christoph Daum la naţionala României s-a terminat, dar eu tot am impresia că neamţul nu ne-a arătat tot ce ştia. Nu a fost lăsat să ne arate. Iertaţi-ne, herr Daum!

DECLARAŢIE
„Presiunea e mare, mai ales din partea cluburilor, care vor să-şi vadă jucătorii la naţională, pentru a-i putea vinde mai scump"
Christoph Daum, în Spiegel Online

CITAT
„La echipa naţională au fost impuse standarde înalte în ceea ce priveşte metodologia pregătirii fizice, condiţiile de pregătire, disciplina sportivă, nutriţia, recuperarea medicală, pregătirea mentală, integritatea, comunicarea"
Comunicat FRF, după demiterea lui Daum

 

 

 

Loading...
Etichete
Comenteaza