Lipsa de continuitate

Lipsa de continuitate
Aproape de fiecare dată când se caută motivarea unor nerealizări - și nu numai la nivelul administrației locale - principala vină sau chiar unica este considerată lipsa susținerii financiare, dar s-a constatat că, nu în puține cazuri, acest efort financiar poate fi diminuat mult prin inteligență/ chibzuință, desigur nu de moment.

Iar într-un oraș universitar cu o paletă generoasă de realizări, însoțite de cercetare, anticiparea a ceea ce ar fi necesar "mâine" n-ar fi o problemă. Asta în cazul când, ocupând o funcție de decizie, nu devenim imediat un "atoateștiutor" de pe vremea elitelor Renașterii.

Însă de multe ori pierdem șansa unei dezvoltări spre mai bine și din cauza ignorării a ceea ce au propus antecesorii, considerându-ne deschizători de drumuri pe un teren virgin. Mă refer aici la lipsă de continuitate, la abandonul unor propuneri făcute "ieri", corect argumentate și care deveneau reușite/ pași spre mai bine dacă erau promovate în continuare. Practica de a porni mereu de la zero, de a sfida trecutul, nu s-a dovedit a fi soluția ideală și de multe ori a fost chiar nerecomandabilă. Vom da în continuare câteva exemple din Cluj-Napoca:

* Un prim caz este abandonarea acțiunii de realizare a sistemului de spații verzi. Definirea lui s-a făcut în anii 1970, a fost preluat în schițele de sistematizare, au apărut primele componente ale sale, s-a detaliat strategia (apreciată și de programul "Natura 2000") și nu trebuia în continuare decât să se păstreze ce s-a făcut și, prin hotărâri administrative, să se interzică consumarea spațiului necesar următoarelor componente. Trendul a fost însă invers (a se vedea "Ziua de Cluj" din 18.02.2016).

* Un alt caz, culoarul Someșului (noțiune lansată de subsemnatul în 1986 și reluată în 1990 și 2002), care pe lângă rolul de "spină/axă agrementului urban" urma să îndeplinească și alte funcții urbane, respectiv: favorizarea unor circulații mai ales pietonale și velo; axă de-a lungul căreia să se dezvolte poli/nuclee de interes major; crearea unor piste de canotaj; participarea la identitatea orașului (asupra căreia o să revin în continuarea serialului) și arie de microclimat urban. Pentru atingerea unor asemenea deziderate nu era necesară decât întocmirea unui proiect-ghid cu reglementările și etapele de parcurs și apoi susținerea prin dispoziții administrative a conceptului în toate programele de dezvoltare durabilă. Dar nu a fost așa și intenția recentă (2015) de lansare a unui concurs de idei pentru definirea rolului acestui curs de apa este deja tardivă, zonele riverane Someșului Mic fiind în mare măsură ocupate.

* În anii 1970, a început să se contureze intenția găsirii unei locații pentru organizarea unor târguri naționale și chiar internaționale, având în vedere dinamica economică și universitară a orașului, inexistentă în zona Transilvaniei a unui asemenea obiectiv și practica internațională în cazul afirmării teritoriale a marilor orașe. Amplasamentul ales a fost suprafața liberă de construcții (în proporție de cca 93%) dintre calea ferată și str. Aurel Vlaicu, din vecinătatea pasajului peste calea ferată, locație denumită și "groapa Aurel Vlaicu" (din cauza poziției față de artera de la sud). În 1973, era finalizat proiectul denumit atunci "Expo Flora". Prin reglementări ale administrației, aria de expunere în cazul târgurilor se putea extinde până la Someș, beneficiindu-se astfel și de prezența unei posibile oglinzi de apa și accesul la calea ferată.

Dar acest realizabil atuu de importantă regională a început să dispară. Dacă, înainte de 1989, pe lângă pavilionul de expunere realizat în 1971 s-a mai amenajat un teren de antrenamente pentru conducătorii auto, după 1990 Hotărârea Consilului Local din 1996 pentru "Expo Transilvania 2000", concretizată într-un proiect pentru "refuncţionalizarea și extinderea Pavilionului Expozițional, mutarea Autogării (...) și construirea unui obiectiv de interes major, complex de congrese și expoziții cu dotări anexe" se va uita pe parcurs, terenul devenind o tentație pentru investitorii imobiliari. Mai mult, s-a pierdut și ocazia de a se anexa și incinta de la sud de str. Aurel Vlaicu, unde au fost halele pentru reparații auto (I.R.A).

Și exemplele unde lipsa de continuitate în activitatea administrației locale au condus la pierderea unor zone, unde viitorul se putea instala fără probleme deosebite, pot continua, căci sunt încă multe. Să nu uităm de exemplu și de actuala congestie a traficului auto. Să fie oare această discontinuitate o stare insurmontabilă? Nu, dacă...dar despre asta într-o altă intervenție.

 

Loading...
Etichete
Comenteaza