Politica

Culisele luptei dintre Cluj şi Bucureşti în PSD

Dîncu (foto) consideră că influenţa “grupului de la Cluj” în PSD nu s-a diminuat, ci, din contră, a crescut. În interviul acordat cotidianului ZIUA de Cluj, strategul PSD declară că în spatele lui Vanghelie se află oamenii cărora Dîncu le-a cerut demisia. Adică Iliescu şi Hrebenciuc.
Publicitate

în ultimul timp, se simte o scădere a influenţei “grupului de la Cluj” în PSD.

Cred că ultimul eveniment este o dovadă a faptului că este mai influent decât trebuie, probabil, din momentul în care conducerea centrală le-a trasat sarcină celor de la Bucureşti să se limiteze de la acţiuni de genul aceleia când ne-au cerut demisia, mie şi lui Victor Ponta.

 

Dar şi dvs v-au interzis să mai vorbiţi despre conflictul cu organizaţia din Bucureşti.

Nu ar fi putut să existe o dezbatere în continuare între mine şi Vanghelie, de exemplu. Nu pot să cobor atât de jos încât să comunic cu un asemenea personaj. Deci interdicţia nu avea nici o forţă, decât din perspectiva aceasta. Nu aveam ce să comunic şi nici nu am dialogat (cu Vanghelie – n. red.) decât în prima fază, când am transmis semnificaţia acelui fapt pentru ceilalţi, nu pentru el. Nu aveam ce să-i spun lui Vanghelie, oricum el era montat de către alţii, asta e clar.

 

De către cine?

Probabil că de către cei cărora le-am cerut eu demisia din conducerea grupurilor parlamentare (Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc sunt liderii grupurilor parlamentare ale PSD - n. red.). Sigur, poate că pe alţii din conducere îi deranjază paradigma “grupul de la Cluj”.

 

Doar că paradigma aceasta a fost uzitată cu precădere în momentele de criză.

E paradigma schimbării. în momentul în care a fost nevoie de o competiţie, paradigma noastră şi ideile noastre aveau priză la publicul intern şi extern, îi conferă o legitimare partidului.

 

Poziţia aceasta de avangardă credeţi că poate fi menţinută tot timpul?

Sigur. Acum cred că suntem într-un moment de slăbiciune, însă aceasta are alte cauze, nu are legătură cu poziţia noastră.

 

Totuşi, când s-a pus problema suspendării preşedinelui Băsescu, poziţia “grupului de la Cluj”, analiza dvs nu a fost luată în calcul la partid.

Au fost şi influenţe geostrategice, probabil, nu au fost doar influenţe interne, ci şi externe în acel moment. A nu se uita de vizita lui Kondyakov la Bucureşti în acele zile, despre care s-a vorbit că s-a întâlnit cu Tăriceanu, cu Iliescu. Este o luptă a celor care susţin oligarhii economice pentru o anumită configuraţie politică.

Cred că nu ţinea numai de forţele noastre interne, ci de un context mai larg, de un echilibru de forţe din România. Dar în orice partid există dezbateri, există voturi; nu poţi să mergi pe o singură linie. Sigur că a fost un set de proiecte pe care noi le-am avut şi, întâmplător, ale noastre au fost bune.

Cred că o parte dintre colegii mei s-au iluzionat în ceea ce priveşte forţa partidelor. Au crezut că, însumate, patru sau cinci partide sunt mai puternice decât preşedintele; au făcut un calcul aritmetic. Noi, “grupul de la Cluj”, aveam avantajul că avem întotdeauna la dispoziţie studii şi sondaje pe baza cărora să ştim mai bine ce se va întâmpla. A fost, însă, o iluzie partajată colectiv de mai multe partide şi asemenea nuanţe de orbire pot exista, mai ales în societăţile unde democraţia nu este destul de solidă.

 

Revenind la “grupul de la Cluj”, în Transilvania aveţi ceva probleme cu organizaţia din Alba sau cu liderul organizaţiei, Ioan Rus.

Noi nu avem probleme. E problema lui şi a lor. Problema gradului în care a ajuns să se dezvolte organizaţia aceea e exclusiv a acelei organizaţii. Noi am militat pentru descentralizare şi pentru ca fiecare organizaţie să îşi conducă propriul destin. Or unii se sperie de cuvântul “reformă”, iar alţii refuză cuvântul schimbare. Asta nu ţine nici de zonă geografică, nici de atitudinea faţă de noi, ţine mai degrabă de nivelul lor propriu.

 

Cât o să mai insistaţi cu reforma aceasta care de doi ani şi jumătate nu se prea face?

E o exagerare să spui că nu se face reformă.

 

Când îl vedem pe Iliescu preşedinte onorific ori pe Hrebenciuc cum negociază tot timpul, pare că reforma nu e gata.

S-au făcut foarte multe lucruri, însă nu se poate face reformă peste noapte. Am schimbat conducerea. Conducerea este din teritoriu, nu mai este conducere de la Bucureşti. Am eliminat centralizarea partidului, care era excesivă şi formată numai din bucureşteni. Am schimbat statutul, avem unul modern, cu prevederi legate şi de descentralizare, şi de organisme regionale; fiecare organizaţie jude-ţeană şi locală este suverană.

Nimeni nu îi mai poate da afară un membru. Pot să mai apară aberaţii, să ceară cineva, însă, con-form statutului, nu se mai poate. Am introdus o serie de prevederi noi, care ţin de modul în care este articulată conducerea, cum sunt asimilate funcţiile, am eliminat concentrarea de putere într-o singură mână.

Nimeni nu mai are dreptul să ocupe mai mult de două funcţii. Sunt foarte multe lucruri noi, inclusiv legate de construcţia mesajului, de dezbaterea internă, avem alegeri interne; sunt lucruri care nu existau înainte şi reprezintă un progres. Evident, nu poţi să faci reformă numai după cerinţele din afară.

Există şi unele lucruri interne care dau ritmul unei anumite schimbări. Unii din conducerea noastră, chiar din conducerea noastră au considerat, consideră şi poate vor mai considera că legătura cu trecutul nu poate fi abandonată, că nu se face brusc o trecere de la o stare la alta, ci trebuie şi stări intermediare.

 

Dar dvs cum aţi fi făcut-o?

Eu, altfel. Am spus-o tot timpul şi de aici vine scandalul pe care l-am avut întotdeauna, pentru că am vrut o schimbare mai rapidă şi fără etape de tranziţie foarte multe şi foarte lungi. Nu ştiu sigur dacă aveam dreptate, dar cred că aveam cele mai mari şanse să cred că am dreptate. Am avut dreptate în sensul că dacă nu am făcut o schimbare mai bruscă şi nu

ne-am consolidat schimbările, am revenit, în urma unor scandaluri, la procentele pe care le-am avut. După Congresul din decembrie 2006, am crescut cu 7%. în următoarea lună, printr-o mişcare greşită făcută la Congres şi încă una, am căzut înapoi la 20%.

 

Mişcarea greşită a fost cea cu Iliescu – preşedinte de onoare?

A fost una dintre cele pe caremass-media le-a considerat greşite. Probabil că şi electoratul, însă nu am făcut un studiu. Cea mai gravă greşeală a fost legată de modul în care ne-am plasat tactic într-o competiţie directă cu preşedintele Băsescu, care era în acel moment în cădere liberă, era într-o bătălie cu Guvernul. Ar fi trebuit lăsat în propriul lui conflict.

Publicitate

Adauga un comentariu

Atentie:
Mesajul tău va fi publicat după moderare.
ziuadecj.ro isi rezerva dreptul de a nu publica acele comentarii care contin atacuri la persoane, cuvinte indecente sau injurioase.

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.
Mesajul tau a fost trimis si va fi afisat curand.