În anii din preajma lui 1989 s-au creat câteva aşteptări în privinţa intelectualilor: să-şi aducă pregătirea, în condiţiile decomunizării, la zi şi să-şi folosească libertatea pentru cauza înnoirii; să-şi pună acţiunea în serviciul schimbării societăţii româneşti; să-şi valorifice rolul pentru sincronizarea culturii noastre; să-şi asume răspunderi şi să intre în dezbaterea publică.