Sensul Bisericii

A avut dreptate renumitul teolog german? Dacă ne gândim la curentul reinterogării profunde a Bisericii – care a lăsat în urmă scrieri epocale, precum Joseph Ratzinger, Volk und Haus Gottes in Augustins Lehre von der Kirche (1954), Rudolf Schnackenburg, Die Kirche im Neuen Testament (1966), Hans Küng, Die Kirche (1967) – atunci nu putem decât să confirmăm anticipaţia lui Romano Guardini, iar “cotitura religioasă” înregistrată în ultimele decenii întăreşte probaţiunea.

• Romano Guardini anticipa, deja în anii douăzeci, că secolul XX va fi “secolul Bisericii”. Se întrezărea că, dintre instituţiile societăţii moderne, Biserica va concentra tot mai mult speranţele oamenilor, iar geneza, sensul, funcţiile Bisericii vor fi ter

Der Spiegel: Fabrica Nokia de la Cluj va aduce lumea modernă într-o zonă cuprinsă încă de sărăcie

Nicoară: “Trei ani cu Nokia ajung”

Revista germană “Der Spiegel” a realizat un amplu reportaj la Jucu, locul unde luna viitoare se va deschide fabrica Nokia. Jurnaliştii germani au stat de vorbă cu oficialităţile locale, cu sătenii, dar şi cu preşedintele Consiliului Judeţean, Marius Nicoară. Acesta a declarat pentru publicaţia germană că investiţia administraţiei judeţene se poate amortiza în trei ani de la deschiderea uzinei companiei finlandeze.

• Preşedintele Consiliului Judeţean a estimat în “Der Spiegel” perioada amortizării investiţiei administraţiei în fabrica de la Jucu.

Economia drept cultură (I)

În 2007 pentru aceleaşi nevoi se cheltuie cel mult 30%. Între timp, ca un indicator suplimentar, venitul real al persoanelor s-a mărit de aproape cinci ori, în ultimii 50 de ani, în societăţile dezvoltate (după cum ne arată Nico Stehr, Die Moralisierung der Märkte. Eine Gesellschaftstheorie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2007).

• În urmă cu un secol 80% din bugetul unei ţări ce aparţine OECD era destinat nevoilor de bază (mâncarea, îmbrăcămintea, casa) ale oamenilor.

Societatea invizibilă

Cel mai original sociolog al epocii postbelice, Niklas Luhmann (Die Realität der Massenmedien, 1996), atrăgea atenţia asupra diferenţei dintre realitate şi ceea ce ajunge la comunicare, după ce Foucault (în Surveiller et punir, 1972) a căutat să distrugă mitul liberal al “societăţii spectacolului”, conform căruia întreaga realitate s-ar prezenta în controversa publică. Ulrich Beck a dezvoltat motivul “invizibilităţii societăţii” (în Risikogesellschaft. Auf dem Weg in eine Andere Moderne, 1986) şi a derivat ideea unui “risc” inerent acţiunilor oamenilor în modernitatea târzie. Nu demult unul dintre cei mai proeminenţi filosofi spanioli, Daniel Innerarity, a elaborat motivul “invizibilităţii societăţii” la nivelul unei filosofii cuprinzătoare a modernităţii târzii.

• Câteva diagnoze ale societăţii modernităţii târzii au pus accentul pe obscurizarea a ceea ce fasonează cu adevărat relaţiile dintre oameni (“realitatea” în limbajul datorat lui Hegel) până la “invizibilitate”.