Propunere: “decapitări” publice în cartiere, cu bani de la primărie

Propunere: “decapitări” publice în cartiere, cu bani de la primărie
De la ochi de pisici privind din vitrinele spaţiilor comerciale goale din centru şi la îmbrăcarea în saci de gunoi a clădirilor istorice lăsate în paragină, un grup de artişti propune "decapitări" publice în cartierele oraşului în încercarea de a-i convinge pe clujeni să producă artă.

Istvan Szakats, preşedintele fundaţiei AltArt, promotor al proiectului "Oraşul vizibil", vorbeşte, pentru ZIUA de CLUJ, despre propunerile din acest an pentru spaţiul public şi despre felul în care sunt folosiţi în 2014 banii de la primărie pentru artă în stradă.

Ce inventaţi pentru "Orașul vizibil", după patru ediţii de artă postată pe zidurile Clujului?

La început, ne-am propus să vedem în ce măsură clujenii sunt capabili să se reapropie de spațiul public, să ia în posesie spațiul public și să găsească utilizari alternative ale acestuia. În al treilea an am avut cultura ca sistem de operare, adică în ce fel cultura poate să îți dea libertăți și să te îngrădească în același timp. Şi anul trecut ideea era sustenabilitatea culturală, cum să infiltrezi lucrarea într-o comunitate și ca această comunitate să adopte lucrarea, să devină parte din ea. Din păcate, am avut dura experiență în care am învățat că unii clujenii distrug lucrările. Anul acesta va fi un an jubiliar și habar n-am ce o să facem. Dar ştim că o să ne relaționăm la două teme: Cluj - Capitala Tineretului și "Cluj - Capitală culturală.

La prima temă, Capitala Tineretului, conceptul este "share", a împărți, a împărtăși emoții, iar conceptul Capitalei Culturale este producerea unui empowerment social prin empowerment cultural, respectiv, prin faptul că dăm putere cetățeanului să producă cultură, să se manifeste cultural și nu doar să consume, încercăm să îi dăm și putere din punct de vedere social, cum să folosească stațiul public și cum să trăiască într-o comunitate. Aceasta sună prea abstract, dar, de fapt, treaba stă mult mai simplu.

De exemplu, dacă organizez o sociodramă, un fel de psihodramă în cartier în care oamenii se adună și vorbesc trei zile despre care este cea mai mare problemă a blocului și hotărăsc ei că aceasta e curățenia pe scară, atunci ei se apucă și fac o mică scenetă în care dramatizează chestia asta și, la sfârșit, femeia de serviciu este decapitată sau ceva de genul. Deci, prin intermediul artei, cetățenii își pot rezolva mai eficient problemele. În loc să se certe săptămâni în șir, aceștia își pot prezenta punctul lor de vedere printr-o scenetă (e doar un exemplu) sau orice altceva. Cam asta e idea de care o să ne ținem anul acesta: cultura care bate înspre social.

Aveţi 15.000 de lei alocați de primărie în acest an. E mult, e puţin? Ce faceţi cu ei?

În primul rând, Merțanul meu are nevoie de jeț (râde). Sincer, acești bani n-o să ne ajungă ca să realizăm proiectul. Probabil o să mai avem nevoie de alte surse, cum ar fi Ministerul Culturii, Uniunea Europeană, de la cine-o fi. Și când vom avea banii necesari, iar aceștia vor fi vreo 60.000 de lei, atunci vom putea cu adevărat să ne apucăm de proiect. Deci, anunțăm tema proiectului, o postăm pe site, aşteptăm propunerile din partea artiștilor, jurizăm aceste propuneri, alegem lucrările cele mai bune și apoi le producem.

De asemenea, trebuie să facem flyere, pliante, afișe. Din practica noastră, pe la cifra asta considerăm că ar ajunge acest proiect. Rar scăpăm sub 40.000 de lei când realizăm un proiect. Norocul face ca de anul trecut să facem parte din proiectul european "Create to Connect" și o să facem o producție cu această platformă. Avem de gând să invităm și artiști europeni care, în cadrul concursului sau în afara lui, să propună sau chiar să creeze ceva pentru orașul nostru.


Contează un proiect ca "Orașul vizibil" în tentativa Clujului de a obţine titlul de Capitală Culturală Europeană pentru 2021?

Orice act cultural decent influențează pozitiv. Nu vreau să spun că "Orașul vizibil" este decent făcut, dar suntem al cincilea an în acest proiect și primăria ne este partener de la început. Suntem singurul program de artă în spațiu public din România în momentul de față. De fapt, nu stăm rău și asta poate arăta ca un avantaj competitiv față de celelalte orașe. Prefer să nu vorbesc chiar despre competiție, eu aș crea o rețea de solidaritate între aceste orașe, mai degrabă.

Înainte de "Orașul vizibil", unul dintre proiecte a fost "Clujul de odinioară", cu pozele Clujului în vitrinele imobilelor. Primăria ne-a spus că vitrinele care nu sunt folosite pot să adăpostească aceste poze, dar nouă ne-a displăcut total acest lucru, dacă e să fim sinceri. Am criticat administrația orașului, pentru că aceste poze te aruncă înapoi într-un trecut despre care nu avem cum să știm dacă a fost chiar așa de glorios precum credem.

Atunci, cineva din primărie ne-a sunat și ne-a întrebat "Aveți idei mai bune?", "Da, avem", am răspuns și așa a început, de fapt, colaborarea noastră, din frustrare și din dorința de a face altceva decât niste poze alb-negru. Ideea inițială era de a pune niște foi A4, de xerox, în acele vitrine. Noi le-am făcut mari, dar oricum mi se par mie grosolane și eu aș opta pentru arta contemporană. De ce să spunem cetățeanului că perioada de glorie a Clujului a fost cea interbelică? Nu, poate perioada de glorie e acum! Mie mi se pare mai relevantă arta care este în prezent.

Ați întâmpinat vreodată greutăți în colaborarea cu proprietarii spațiilor publice sau cu cetățenii în timpul realizării proiectelor?

Nu. Evident, la fiecare lucrare există cineva care cârâie, dar atunci a fost totul OK. De exemplu, acum trei ani, când am împachetat în saci de gunoi ceea ce acum este KFC, mulți au zis "Vai, ce urâțenie!", dar asta era, de fapt, ideea artistului, de a arăta acel gunoi și de a spune oamenilor că acea clădire se află în paragină și că trebuia făcut ceva. Am reușit să atragem atenția socială și asta a dat roade.

Anul acesta a mai apărut un proiect, "Future Fabulatours", care primeşte încă 15.000 de lei de la primărie? Ce fabulezi util de 15.000 de lei?

"Future Fabulators" este un proiect european din care facem parte și am cerut de la primărie să ne sprijine pe partea de cofinanțare a fundaţiei. Este o practică destul de des întâlnită. Proiectul dezvoltă scenariul de viitor și îl joacă, adică răspunde la întrebarea "Cum o să arate Clujul în 2020 sau 2030?", sunt fabulații despre viitor și ideea este de a produce analiza socială prin fabulație. Proiectul a avut până acum două mari evenimente, unul la Linz și unul la Cluj. Există metode de predicție a viitorului, iar noi, AltArt, avem viziunile noastre dezvoltate, la fel ca și alte orașe din Europa integrate în acest proiect.

Aici, la Cluj, am avut un atelier unde am invitat sociologi și arhitecți urbaniști, iar tema noastră a fost exact orașul. Acum, o să preluăm aceste scenarii făcute la Linz și la Cluj, mai este o tură de făcut în Spania, avem un partener acolo, apoi vom da aceste idei artiștilor și ei vor crea ficțiuni ale viitorului. Ce vor fi, instalații sau performance, nu știm încă. Astfel, doar 13.000 de lei se duc pe materiale, apoi, experților care vin trebuie să le plătești transportul, masa, cazarea și, nu în ultimul rând, munca. De asemenea, costă producția lucrărilor, costă spațiile de expunere, promovarea. Proiectele chiar necesită cheltuieli.

Fundaţia AltArt este implicată în trei proiectele europene „ACT Democracy", „Future Fabulators" și „Create to Connect". Proiectele beneficiază de finanţare din bugetul local al municipiului Cluj-Napoca, dar nu sunt integral susţinute din fonduri publice.

Au consemnat
Nelea ŞARGU, Luminiţa SILEA
redactie@ziuadecj.ro, luminitasilea@ziuadecj.ro

 

Loading...
Comenteaza