Constantin Popescu: Când am citit scenariul, m-am gândit la Ivanov

Constantin Popescu: Când am citit scenariul, m-am gândit la Ivanov
Singurul regizor român din Competiţia TIFF spune că, dacă rolul Emilian Velicanu din “Principii de viaţă” n-ar fi fost jucat de Vlad Ivanov, acesta ar fi trebuit inventat.

TIFFOZIUA a stat de vorbă cu regizorul Constantin Popescu al cărui ultim lungmetraj, "Principii de viaţă", se bate în competiţia pentru Trofeul Transilvania. Popescu spune că se bucură mai tare de aprecierea publicului decât de premii.

Figuraţi pe locul I, în preferinţele publicului, cu acest film net diferit faţă de "Portretul luptătorului la tinereţe"...
S-a întâmplat în timp ce lucram pentru "Portret...". Am primit un scenariu de la Ada Solomon, mi-a plăcut foarte mult, am anunţat-o că aş vrea să fac filmul, am luat legătura cu scenariştii, cu Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu, iar ulterior i-am cunoscut pe amândoi. Şi asta a fost, am terminat treaba la "Portret...", care a durat foarte mult. La un moment dat, producătoarea Ada Solomon a zis: "trebuie să facem filmul, asta e, am semnat un contract". Munca a fost însă la fel de grea, nu cred că există filme uşor de făcut. Sunt diferite cele două filme, sigur că da, se abordează altfel problema. "Principiile" e un film care se bazează pe un singur actor, pe detalii, pe acurateţe. Condiţiile de filmare au fost mai stricte, iar perioada de filmare a fost scurtă, trei săptămâni, ceea ce a îngreunat foarte tare munca actorilor.

Vă aşteptaţi să fie un succes de public, aşa cum a constatat AperiTIFF-ul?
Mie mi se pare că sunt un om cu bun-simţ, în primul rând. Mi-e greu să cred că un lucru pe care-l citesc şi-mi place foarte tare n-o să-mi placă decât mie. Nu pot decât să mă bucur că acest film place, înseamnă că n-am înnebunit, nici Alex, nici Răzvan, nici eu. Nu ştiu dacă mă aşteptam, dar mi-ar fi plăcut să fie un succes, şi mă bucur în continuare.

Aveţi şanse bune să fiţi al treilea regizor român din valul tânăr premiat la TIFF, date fiind precedentele Mungiu şi Porumboiu.
Nu mă aştept să iau premiul şi nici nu mi-l doresc, mă bucur foarte tare că filmul e în faţa publicului. Evident, orice regizor îşi doreşte premii, recunoaştere, nu vreau să fiu ipocrit. Dar nu acesta e scopul pentru care am venit aici. M-am bucurat foarte tare că la prima proiecţie în România a filmului, sala a fost plină şi oamenii au reacţionat foarte bine, în ciuda faptului că am avut nişte probleme tehnice pe care le-am rezolvat acum. La următoarea proiecţie totul o să fie în regulă.

Cum s-a ajuns la distribuirea lui Vlad Ivanov în rolul Velicanu?
S-a făcut un casting şi am ajuns la Vlad Ivanov pur şi simplu pentru că la pagina 3 a scenariului, nu ştiu de ce, m-am gândit la el. Eu am avut senzaţia certă că scena aia a fost scrisă pentru el. Ulterior, am vorbit şi cu Răzvan, şi cu Alex, şi ei mi-au spus: "măi, oarecum da, dar nu chiar!". Se gândiseră şi ei la Vlad.

Celelalte filme, cu subiect istoric - partizani anticomunişti, le mai continuaţi?
Proiectul aşa-numitei trilogii continuă. E din ce în ce mai dificil în ziua de astăzi să strângi bani pentru aşa ceva, nu am spus că am renunţat, doar că vreau, cel puţin pentru moment, să mă distanţez de subiectul ăla pentru că-mi face rău fizic. Să citeşti de dimineaţă până seara despre ororile Piteştiului sau despre ce au trăit oamenii în munţi, anchete, e absolut sinistru şi am luat-o un pic mai uşor. Cred că cinci ani de stat cu mintea într-un singur punct nu-mi fac bine nici mie şi nici filmelor. Un pic de detaşare, dar n-aş vrea să fiu rău înţeles, nu trebuie privit cu detaşare ce s-a întâmplat atunci, însă am eu nevoie de obiectivitate. Nu vreau să mă ataşez într-un mod incorect de perioada respectivă, cred că trebuie s-o văd cât mai obiectiv cu putinţă. Cât despre alte proiecte, mă tot întâlnesc cu Alex, avem un proiect, sperăm să-l ducem la bun sfârşit, suntem în fază de discuţii, cafele, întâlniri, încercăm să-i dăm de cap. Nu vreau să mă grăbesc, cred că două filme la atât de scurtă distanţă unul de altul e, oarecum, suficient. Am senzaţia că e bine să faci un film atunci când chiar ai ceva de spus.

Bianca FELSEGHI, Tiberiu FĂRCAŞ

 

Loading...
Etichete
Comenteaza